Cuvânt înainte

Prezentul Manual de întreţinere şi urmărire în timp a comportării clădirilor şcolare vine ca un rezultat firesc al finalizării unui număr de 1200 de şcoli realizate în cadrul Proiectului de Reabilitare a Şcolilor.

El constituie un instrument util, viabil şi apropiat mentalităţii europene pentru autorităţile locale şi conducerea şcolilor, în faţa noilor responsabilităţi privind întreţinerea clădirilor şcolare.

Manualul ţine cont de câteva noi principii ce urmează să se implementeze cât de curând şi la noi, în mentalitatea colectivă:

- descentralizarea răspunderii deciziei până la nivelul celui implicat direct în ea: autorităţi locale, conducerea şcolii, părinţi, comunitatea locală de afaceri;

- finanţarea şcolilor, inclusiv întreţinerea lor, funcţie de numărul de elevi, deci buget fix – eficienţă maximă.

- competiţia, puterea exemplului, rezolvarea problemelor sociale prin implicarea colectivităţii în rezolvarea unor activităţi.

Acest manual este şi exhaustiv, putând fi aplicat si altor clădiri, inclusiv celor personale.

După aplicarea lui circa doi ani, el urmează a fi refăcut, îmbunătăţit, adaptat cerinţelor locale.

În acest moment, prin intermediul Consiliilor Judeţene – Serviciile Tehnice, se urmăreşte pregătirea unui număr cât mai mare de persoane de la nivel local, în aplicarea lui.

Dorim, în acest sens, să primim observaţiile şi propunerile dumneavoastră în orice moment şi vă asigurăm că vom ţine cont de ele.

Coordonator de Proiect,

Nicolae Postăvaru

1. INTRODUCERE

1.1. Generalităţi

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, împreună cu ceilalţi factori implicaţi în susţinerea şi organizarea procesului de învăţământ, continuă reforma în domeniul învăţământului preuniversitar, concentrându-se asupra creşterii calităţii actului educaţional şi pe acţiunea de susţinere materială şi financiară a acestuia, odată cu structurarea obiectivelor şi a priorităţilor într-o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung care cuprinde mai multe programe şi direcţii de acţiune.

Principiile politicilor din domeniul educaţiei sunt în consens cu recomandările şi sugestiile organismelor internaţionale, ele adăugându-se setului de strategii şi măsuri aplicate în ultimii ani de Guvernul României, menite să asigure cadrul propice admiterii ţării noastre în comunitatea ţărilor dezvoltate. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului ţine cont de recomandările OECD, Băncii Mondiale, UNESCO şi UNICEF atunci când elaborează politicile educaţionale care au drept scop dezvoltarea sistemului de învăţământ în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană. Ministerul a elaborat o nouă politică în ceea ce priveşte infrastructura şcolilor, care are drept scop menţinerea acesteia la un nivel de funcţionare corespunzător. Responsabilităţile pentru mentenanţa şcolilor au fost descentralizate, totuşi anumite acţiuni sunt dirijate de la nivel naţional, prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului fiind finanţate din bugetul de stat perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice, concursurile naţionale, cheltuielile pentru manuale, burse, tabere, inspectorate şcolare, precum şi programele naţionale şi cele cu finţare externă.

Personalul şcolii, comunitatea locală şi alţi factori au un rol activ în activitatea de mentenanţă a şcolilor, rol ce urmează să fie mai bine definit în scurt timp. Elevii vor fi şi ei implicaţi în procesul de mentenanţă a şcolilor, în menţinerea curăţeniei şi păstrarea facilităţilor în bune condiţii.

Scopul principal al politicilor de descentralizare îl constituie delegarea responsabilităţii deciziei privind finanţarea învăţământului preuniversitar la nivel local şi la nivel de şcoală. Efectul descentralizării apropie şcoala de centrul de decizie privind întocmirea şi execuţia bugetului şi creşte gradul de participare al conducerii locale la viaţa unităţii de învăţământ.

Necesităţile curente de funcţionare ale şcolii, ca şi cele de perspectivă şi modernizare, determină eforturile depuse pentru multiplicarea surselor de finanţare a unităţilor şcolare şi folosirea lor eficientă. Pentru aceasta, deciziile şi responsabilităţile privind planificarea, formarea, repartizarea şi folosirea acestor fonduri trebuie să aparţină celor apropiaţi de actul educativ. Principiul descentralizării financiare şi administrative a determinat descentralizarea responsabilităţilor actului educaţional, inclusiv în activitatea de mentenanţă a şcolilor.

Ordonanţa de Urgenţă nr. 32/2001 elaborată de Guvernul României a stabilit o legătură între autoritatea locală şi unitatea şcolară. Metodologia de aplicare a acestei ordonanţe aprobate prin H.G. 538/2001 stabileşte că necesarul de fonduri pentru finanţarea proporţională cu numărul de elevi este asigurat prin bugetele locale. Fondurile aferente cheltuielilor materiale, lucrărilor de remediere curente sunt asigurate din veniturile locale şi extrabugetare ale şcolii şi cele pentru intervenţii capitale şi investiţii sunt susţinute de bugetele locale, ale consiliilor judeţene, după caz, precum şi din fonduri provenite din alte surse (buget de stat, venituri din surse externe, care se acordă pe bază de programe de finanţare). Potenţialul economic al agenţilor economici din localitate ca şi nivelul veniturilor membrilor comunităţii influenţează puternic mărimea acestor fonduri.

Parte componentă a procesului de modernizare a învăţământului, dezvoltarea bazei materiale a învăţământului preuniversitar are între priorităţile sale îmbunătăţirea dotării cu mijloace de învăţământ didactic şi mobilier şcolar, înfiinţarea, dotarea şi informatizarea bibliotecilor şcolare, reabilitarea spaţiilor de învăţământ şi sociale destinate elevilor, realizarea unor lucrări de investiţii şi consolidare, precum şi un întreg set de măsuri menite să asigure menţinerea în stare bună de funcţionare a întregului patrimoniu al unităţilor şcolare.

Factorii responsabili cu asigurarea şi dezvoltarea bazei materiale a învăţământului: şcoala, consiliul local, primăria, biserica, comitetele de părinţi şi, nu în ultimul rând, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vor avea în vedere nu doar necesarul iniţial de fonduri, ci şi necesarul anual de fonduri pentru întreţinerea şi buna funcţionare a acestor resurse de patrimoniu. În acest sens, planificarea / previziunea bugetară trebuie să aibă în vedere atât fondurile necesare dotărilor, înlocuirilor şi reabilitării unor valori de patrimoniu şi investiţiilor noi, cât şi fondurile necesare acoperirii cheltuielilor de întreţinere / mentenanţă ale acestui patrimoniu. Pentru aceste din urmă cheltuieli este necesar să se cunoască volumul lor anual, sursele de acoperire cu fonduri şi factorii responsabili cu asigurarea surselor şi efectuarea operaţiilor de mentenanţă.

Participarea partenerilor sociali înseamnă implicare în proiectarea, controlul şi calitatea actului educaţional, administrarea şi gestionarea corectă a fondurilor destinate educaţiei. Această implicare are grade şi nivele diferite de participare. Astfel, societatea participă, în ansamblul ei, la finanţarea învăţământului preuniversitar de stat prin alocarea fondurilor de la bugetul de stat; comunitatea locală participă prin alocarea din veniturile sale a fondurilor necesare finanţării proporţionale şi complementare; agenţii economici participă în funcţie de puterea lor economică şi de interesul lor la dezvoltarea bazei materiale a şcolii; familia participă în funcţie de capacitatea ei economico-financiară şi de gradul de înţelegere al importanţei actului educaţional.

Elevii participă atât la procesul educaţional, cât şi la păstrarea şi întreţinerea bazei materiale a şcolii.

Consiliile locale şi judeţene, prin organismele lor specializate, împreună cu conducerile şcolilor şi inspectoratelor şcolare, sunt chemate să colaboreze în procesul de monitorizare a activităţii educaţionale şi de susţinere materială şi financiară a diverselor categorii de şcoli sau domenii ale activităţii şcolare.

Elaborarea bugetelor de întreţinere a şcolilor (mentenanţa clădirilor şcolare) este o practică internaţională. Aplicată şi în ţara noastră, ea are rolul de a crea o bază sigură de finanţare a activităţii de mentenanţă prelungind printr-o întreţinere sistematică, în condiţii financiare optime, starea de bună funcţionare a patrimoniului pus la dispoziţia procesului de învăţământ.

1.2. Obiectul Manualului de întreţinere şi urmărire a comportării în timp a clădirilor şcolare (Manual de mentenanţa pentru clădiri şcolare)

În perioada 1998-2003, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului desfăşoară cu succes Programul de Reabilitare a Şcolilor, în valoare de 130 mil. USD. Acest program este finanţat de Banca Mondială cu 70 mil. USD şi BDCE cu 13,8 mil. USD, restul de 46,2 mil. USD fiind contribuţia Guvernului României. Prin acest program care a cuprins 1200 de şcoli, s-a realizat reabilitarea sau construirea a 844 de şcoli din care:

Construcţie şi refuncţionalizare……………………..........498

Construcţie, refuncţionalizare şi extindere...........................64

Demolare şi reconstrucţie:……………………...................282,

amplasate după cum urmează:

Urban:……………………128

Rural:…………………….716.

Restul vor fi finalizate în cursul anului 2003.

Beneficiarii acestui program sunt cei 260 000 de elevi care anual vor învăţa în condiţii mai sigure şi mai civilizate. Una din problemele care au generat acest program, ca şi necesitatea continuării lui până în 2009 cu BEI şi BDCE, a fost slaba alocare de fonduri pentru întreţinerea clădirilor şcolare. Practic, în ultimii 25-30 de ani, şcoala nu a mai beneficiat de fonduri pentru menţinerea ei la nivelul solicitat de procesul educaţional şi nici nu a mai ţinut pasul cu dezvoltarea civilizaţiei. În aceste condiţii, au apărut deteriorări care într-o zi semnalate şi-au cerut preţul: o investiţie mare într-un moment dificil pentru bugetele locale şi deopotrivă pentru bugetul de stat.

Prin mentenanţă, (în limba engleză „to maintain” = a menţine, a întreţine), în spiritul manualului de faţă, se înţelege ansamblul tuturor activităţilor tehnice şi administrative, inclusiv operaţiile de supraveghere, de menţinere a caracteristicilor unei entităţi tehnice: clădire / echipament/ utilaj, într-o stare care să-i permită să deservească în condiţii standard de calitate scopul pentru care a fost proiectată.

Filozofia acestui manual, pe care actualii proprietari şi administratori ai şcolilor, conducerile şcolilor şi consiliile locale şi judeţene, este absolut necesar să o înţeleagă, constă în aceea că, dacă nu vor investi periodic şi sistematic pentru întreţinerea şi păstrarea unei clădiri, sumele de bani, care în orice caz vor trebui la un moment dat să fie plătite, vor fi înzecit mai mari.

Soluţia este ca proprietarii sau administratorii şcolilor să urmărească permanent buna funcţionare a clădirii şcolii, investind periodic sume mai mici pentru întreţinere astfel încât să nu mai fie necesare reparaţii accidentale, scumpe şi neplăcute. Este, deci, filozofia bunului gospodar care îşi face vara sanie şi iarna car.

Manualul de întreţinere şi urmărire a comportării în timp a clădirilor şcolare (Manual de mentenanţă pentru clădiri şcolare), primul manual în acest domeniu apărut în România, este conceput pentru a servi următoarelor scopuri:

· introducerea noţiunii de "mentenanţă" ca parte a activităţii factorilor responsabili din domeniul educaţional;

· îndrumarea echipelor de verificare a stării clădirilor şcolare (inclusiv a clădirilor anexe din complexul şcolii) în cele peste două mii de oraşe şi comune din ţară, în activitatea de mentenanţă; manualul se adresează în special celor care nu sunt specialişti în domeniu (din afara breslei constructorilor), constituind o prezentare a modului de a gospodări şi de a aloca fonduri pentru întreţinerea unei şcoli, indiferent în ce zonă a ţării se află această şcoală.

· sublinierea importanţei activităţii de menţinere în condiţii bune de funcţionare a şcolii, printr-o activitate de mentenanţă curentă, astfel încât să se evite acele acţiuni şi cheltuieli neprevăzute generate de un management mai puţin eficient.

Manualul are trei caracteristici:

· pleacă de la ideea că este mai ieftin să întreţin / să înlocuiesc o entitate tehnică (piesă, material, echipament) decât să o repar;

· are ca scop păstrarea clădirilor şcolare în condiţii tehnice de funcţionare optime desfăşurării procesului educaţional;

· are la bază experienţa acumulată de ţările dezvoltate care au reuşit să facă astfel economii pe termen mediu şi lung.

Manualul este organizat în cinci capitole:

· Introducere

· Managementul mentenanţei

· Bugetul mentenanţei

· Tehnica lucrărilor de întreţinere (mentenanţă)

· Anexe cu recomandări privind: norme de protecţie şi siguranţă a utilizatorilor; depozitarea şi evacuarea deşeurilor; reciclarea materialelor refolosibile; proiectarea, exploatarea şi întreţinerea; caracteristicile tehnice şi descrierea lucrărilor de construcţii şi instalaţii.

Consideraţi clădirea ca fiind maşina dumneavoastră căreia îi faceţi anual verificarea, îi înlocuiţi piesele care s-ar putea defecta, astfel încât anul următor să circulaţi liniştit şi în siguranţă. La fel trebuie procedat şi cu şcoala pentru ca elevii să se simtă în permanenţă confortabil şi ca activitatea lor de învăţare să fie stimulată. Conservaţi acest mediu cât mai mult prin realizarea propriului dumneavoastră plan de mentenanţă, după modelul manualului de faţă.

Mentenanţa nu înseamnă creşterea calitativă sau reducerea costurilor de exploatare, acestea se fac prin modernizări şi dezvoltări, care nu fac obiectul acestui manual.

După un anumit timp, manualul va fi îmbogăţit şi definitivat pe baza experienţei acumulate ca urmare a folosirii lui.

2. MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

2.1. Organizarea mentenanţei

Cine organizează şi cine răspunde de activitatea de mentenanţă?

Proprietarul clădirii, care este consiliul local sau judeţean, împreună cu administratorul executiv care este directorul şcolii.

Cum se organizează activitatea?

Consiliul local sau judeţean numeşte o echipă care la un interval de şase luni va verifica, urmând întocmai instrucţiunile prezentului manual, toate clădirile şcolare pe care le are în proprietate / administrare consiliul judeţean sau primăria.

Această echipă întocmeşte pentru fiecare şcoala un raport de inspecţie al situaţiei existente, pe baza prezentului Manual de mentenanţă (vezi cap. 4) şi face propuneri bugetare pentru remedierea problemelor apărute şi păstrarea clădirii şcolii la parametrii tehnici standard de funcţionare.

Cui raportează echipa ?

Consiliului care a numit-o.

Când are loc inspecţia echipei si când se depune raportul comisiei ?

Inspecţia va avea loc în lunile octombrie-noiembrie şi în perioada vacanţei de Paşti, urmând ca până la 15 decembrie, respectiv 15 iunie, şeful echipei să depună raportul la consiliul local, astfel încât lucrările foarte urgente / urgente să poată fi realizate în vacanţa de iarnă, respectiv de vară, alături de cele planificate. În perioada de garanţie, la şcolile noi, echipa va face verificări urmărind rezolvarea de către constructor a problemelor apărute, conform prevederilor din contract.

2.2. Componenţa echipei

Din câţi membri este formată echipa ?

Se recomandă un număr de 5 membri, dintre care unul va fi numit şeful echipei. Ei pot fi:

· Un membru al comisiilor de învăţământ, cultură şi urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul primăriei / consiliului judeţean sau local; directorul şcolii sau un alt cadru didactic; personal angajat calificat în activitatea de mentenanţă: administratorul şcolii; eventual un reprezentant al comitetului de părinţi; atribuţiile acestor membri ai echipei vor intra în sacinile de serviciu ale fiecăruia.

· Specialişti, consultanţi, firme, angajaţi speciali pentru această activitate, dacă aşa stabileşte consiliul, aceştia fiind retribuiţi pe baza de contract din fonduri de la bugetul local .

Ce pregătire trebuie să aibă membrii echipei ?

Este de dorit ca echipa să fie complexă: este vorba de specialişti, dacă este posibil reprezentanţi ai proiectantului şi constructorului: arhitect şi inginer, diriginte de şantier; specialist în costuri, evaluări, marketing; cadru didactic. De la caz la caz, pot fi şi specialişti din alte domenii, spre exemplu agricultori, sau părinţi ai elevilor.

Ce calităţi trebuie să aibă membrii echipei ?

· să fie foarte buni gospodari şi să aibă aptitudini de analizare şi evaluare a tuturor aspectelor menţionate în manual a fi observate la faţa locului;

· capacitate bună de comunicare cu personalul şcolii: director, administrator, profesori, pentru a afla neajunsurile şi solicitările lor.

Personalul care face parte din echipa de inspecţie va trebui să fie instruit în domeniul mentenanţei şi în mod special, în mentenanţa şcolilor, astfel încât să poată elabora un plan de mentenanţă şi un buget adecvat.

2.3. Planificarea lucrărilor şi stabilirea priorităţilor.

Elementele cheie care determină planificarea activităţii de mentenanţă sunt:

· Inspecţia efectuată de echipa desemnată;

· Identificarea tipului de lucrare (foarte urgente, urgente, curente);

· Organizarea lucrărilor de mentenanţă (planificarea termenelor şi a responsabilităţilor);

· Identificarea costurilor şi planificarea acestora;

· Planificarea şi întocmirea bugetului activităţii;

· Identificarea resurselor de finanţare;

· Căi de alocare a resurselor financiare;

· Identificarea şi stabilirea modalităţilor de utilizare a resurselor externe (în situaţia în care nu este posibil pe plan local).

Cine stabileşte priorităţile în ceea ce priveşte lucrările?

Echipa, conform Manualului de mentenanţă, va stabili trei categorii de lucrări:

· Foarte urgente: lucrări a căror nerealizare poate duce la accidente, pagube etc. (spre ex. defecţiuni la instalaţia de gaz). Se vor remedia imediat.

· Urgente: lucrări a căror nerealizare duce la desfăşurarea procesului educaţional în condiţii slabe calitativ. Acestea se vor remedia până la începutul următorului an şcolar.

· Curente sau planificate: acestea se vor planifica pentru anul următor, vacanţe etc.

Pe baza analizei de la faţa locului, echipa propune ordinea de prioritate a lucrărilor.

Cine va controla cum au fost stabilite aceste priorităţi ?

Primarul sau vicepreşedintele de resort al consiliului local sau judeţean, după caz.

Cine va ţine evidenţa planificării ?

Serviciile de specialitate din cadrul primăriilor şi fiecare director pentru unitatea pe care o conduce.

Cine va răspunde de realizarea lucrărilor ?

Comisia pentru urbanism şi amenajarea teritoriului / tehnică investiţii, după caz şi conducerea şcolii.

Cine răspunde de cuprinderea lucrărilor în bugetul anului următor ?

Serviciile de specialitate din cadrul primăriilor şi consiliilor judeţene şi fiecare director urmăresc introducerea propunerilor în proiectul de buget elaborat de unitatea administrativă. Acest obiectiv intră şi în sarcina directorilor unităţilor de învăţământ care încă nu au contabilitate proprie şi a căror execuţie bugetară se realizează la nivelul primăriei.

Cine va verifica execuţia lucrărilor ?

Membrii echipei.

Cine va raporta anual efectuarea lucrărilor de mentenanţă la şcoli ?

Şeful echipei.

Primarul / preşedintele consiliului judeţean va cuprinde această activitate în raportul anual.

2.4. Decizia şi informarea / comunicarea

Cine ia decizia efectuării lucrărilor pe baza raportului echipei ?

Primarul / preşedintele consiliului judeţean şi consiliul.

Cine şi în ce mod comunică comunităţii deciziile privind bugetul şi mentenanţa clădirii ?

Responsabilul cu presa al autorităţii locale va comunica prin mass-media locală; în nici un caz rapoartele nu vor rămâne nefolosite, uitate prin sertare; alte mijloace specifice fiecărei comunităţi: întâlniri cetăţeneşti, slujbe bisericeşti etc. Activitatea de informare revine şi autorităţilor locale, prin şedinţe publice, şi directorilor de şcoli, la întâlnirile cu părinţii.

În ce scop se face comunicarea ?

Pentru a atrage şi alte fonduri spre şcoală. Oamenii informaţi pot solicita prin prieteni, comitete de părinţi, familie, biserică, alte fonduri pentru bunul mers al şcolii.

Comunitatea doreşte, în general, să sprijine suplimentar cu bani cheltuielile şcolii unde au învăţat membrii ei sau copiii lor. Să le lăsăm ca această dorinţă de implicare să se realizeze.

Cum se comunică ?

Clar, simplu şi direct, cu cauze şi rezultate concrete.

Cine răspunde ?

Directorul şcolii şi autorităţile publice locale.

3. BUGETUL MENTENANŢEI

3.1. Finanţarea unităţilor de învăţământ

3.1.1. Baza legală a finanţării unităţilor de învăţământ

Baza legală a finanţării unităţilor de învăţământ o reprezintă prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 32/2001 şi Hotărârea Guvernului nr. 538/2001 de aprobare a Metodologiei de aplicare a ordonanţei precedente, legile anuale ale bugetului de stat, precum şi principiile înscrise în Legea învăţământului nr. 84/1995 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa cum prevăd "Normele metodologice pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat" aprobate prin Hotărârea nr. 538/07.06.2001, începând cu anul 2001, cheltuielile pentru finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora acestea îşi desfăşoară activitatea.

3.1.2. Principiile de bază ale finanţării

Fiecare unitate de învăţământ are buget propriu anual de venituri şi cheltuieli. La întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli, indiferent de sursa de finanţare (buget de stat, buget local sau surse proprii) se au în vedere două criterii de alocare a fondurilor, conform HG 538/2001:

· finanţarea proporţională influenţată de numărul de elevi sau preşcolari, pentru cheltuielile de personal, manualele şcolare şi bursele şcolare;

· finanţarea complementară, care nu este influenţată în mod direct de numărul de elevi/ preşcolari din unitate, pentru cheltuielile materiale şi servicii, alocaţiile pentru instituţii publice, pentru cheltuielile de capital (reparaţii capitale, lucrări de consolidare, obiective de investiţii; ponderea acestora va scădea pe măsură ce bugetul de mentenanţă este planificat şi realizat) şi pentru alte cheltuieli nedeterminate de numărul de elevi/preşcolari.

Cheltuielile de mentenanţă se vor cuprinde în cheltuielile materiale curente conform apartenenţei clasificaţiei bugetare.

Pe baza acestor două criterii se repartizează şi se completează bugetul aprobat către unitatea de învăţământ.

Sumele necesare pentru finanţarea proporţională se calculează prin înmulţirea numărului de elevi/preşcolari cu costul mediu anual orientativ pe elev/preşcolar comunicat de inspectoratul şcolar judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de fiecare unitate de învăţământ preuniversitar de stat, pe profiluri de învăţământ. Sumele necesare pentru finanţarea complementară se stabilesc în funcţie de necesităţile de acoperire a cheltuielilor şcolii.

La propunerea şcolii, în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se includ sume pentru cheltuieli materiale şi servicii, alocaţii pentru instituţiile publice şi cheltuieli de capital, care se asigură, conform legii, de autoritatea locală.

Cheltuielile de mentenanţă sunt fundamentate pe baza proceselor verbale şi a ordinii de prioritate propuse de echipele de verificare a stării clădirilor unităţilor de învăţământ.

Directorul şcolii este direct implicat în activitatea de mentenanţă. Participarea lui la inspecţia şcolii şi pregătirea profesională îi va permite să participe atât la elaborarea bugetului de mentenanţă prin identificarea resurselor, cât şi la multiplicarea fondurilor prin eforturi proprii de obţinere a resurselor extrabugetare sau prin antrenarea comunităţii locale (de exemplu, comitetele de părinţi) la sporirea resurselor financiare ale şcolii.

Pentru lucrări de consolidare şi modernizare sau alte investiţii mari, sarcina de acoperire financiară şi realizare revine consiliului local sau judeţean.

3.1.3. Sursele de finanţare ale unităţilor de învăţământ

· Bugetul de stat

· Bugetul autorităţilor locale

· Bugetul consiliilor judeţene

· Sursele proprii ale unităţii de învăţământ

· Programe cu finanţare externă

Procentul alocat autorităţilor locale, din care se construieşte bugetul unităţii de învăţământ, se calculează având în vedere capacitatea fiecărei autorităţi locale de a colecta taxe şi impozite. Primarul este responsabil, la nivel local, pentru susţinerea serviciilor educaţionale şi de finanţarea învăţământului preuniversitar de stat. Din sursele de finanţare mai sus enumerate se alimentează bugetul unităţii de învăţământ prin bugetul consiliului local. Unele fonduri pot fi trimise direct către şcoală de la Consiliul judeţean sau de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin programe speciale de finanţare.

3.2. Bugetul unităţii de învăţământ

3.2.1. Conţinutul bugetului unităţii de învăţământ

Bugetul unei şcoli trebuie să reflecte necesarul de finanţare, în condiţiile în care unitatea de învăţământ aplică măsuri pentru utilizarea cu maximă eficienţă a bazei materiale existente şi a fondurilor în interesul procesului de învăţământ. El este un instrument de urmărire a realizării indicatorilor fizici şi valorici propuşi.

3.2.2. Structura unui buget de venituri şi cheltuieli

Structura unui buget de venituri şi cheltuieli pentru o unitate de învăţământ preuniversitar de stat cuprinde următoarele:

Venituri, care pot fi:

· venituri din credite de la bugetul de stat;

· venituri din credite de la bugetul local;

· venituri extrabugetare obţinute în condiţiile legii;

· venituri din surse externe.

Cheltuieli, având ca surse credite de la bugetul de stat sau bugetul local, alte surse de venituri, pot fi:

· cheltuieli de personal;

· cheltuieli materiale şi servicii (inclusiv cheltuielile de mentenanţă);

· burse;

· cheltuieli de capital (de investiţii).

Această clasificare permite gruparea sumelor în mod logic şi real, adoptarea de măsuri pentru încasarea la termen a veniturilor care fac posibile cheltuielile potrivit scopurilor aprobate, luarea deciziilor de încadrare în limitele legale pentru ordonatorul de credite.

3.2.3. Elaborarea şi aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli al şcolii

În prima fază de elaborare a proiectului bugetului de stat şi a proiectelor bugetelor locale, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, ai căror conducători îndeplinesc calitatea de ordonator terţiar de credite, în cazul în care sunt directorii centrelor de execuţie bugetară, întocmesc şi prezintă proiectul de buget şi fundamentările corespunzătoare autorităţii publice locale direct sau prin intermediul centrelor de execuţie bugetară. Conducătorul unităţii de învăţământ răspunde de respectarea dispoziţiilor legale în utilizarea creditelor şi în realizarea veniturilor, în folosirea cu eficienţă a sumelor primite. După aprobarea Legii Anuale a Bugetului, repartizarea sumelor pentru bugetele instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se face în prima fază prin intermediul consiliilor judeţene prin hotărâre şi cu asistenţă tehnică din partea direcţiei generale a finanţelor publice şi a inspectoratului şcolar, pentru cheltuielile de la bugetul de stat.

În cea de-a doua fază, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate din bugetul de stat şi după adăugarea sumelor necesare finanţării complementare, comunică unităţilor de învăţământ şi trezoreriilor la care acestea sunt arondate bugetele aprobate conform legii. În acest moment, bugetul unităţii de învăţământ devine documentul pe baza căruia se asigură finanţarea cheltuielilor în exerciţiul financiar în curs.

3.2.4. Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli

Execuţia bugetelor instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se referă la deschiderea creditelor bugetare de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, la operaţiunile de încasare a veniturilor extrabugetare realizate de către ordonatorii terţiari de credite, precum şi la angajarea şi efectuarea cheltuielilor aprobate prin buget.

În cazul în care unitatea de învăţământ preuniversitar de stat îşi execută bugetul propriu prin unităţi administrativ-teritoriale sau prin altă instituţie de învăţământ la care este arondată, cheltuielile se angajează pe baza documentelor semnate din punct de vedere al necesităţii, de directorul instituţiei de învăţământ. Aceste documente vor fi transmise primăriilor şi instituţiilor de învăţământ la care sunt arondate, care, după verificarea documentelor din punct de vedere al încadrării, respectării limitelor şi destinaţiei creditelor din bugetul unităţii respective, procedează la declanşarea formalităţilor de efectuare a plăţilor propuse. Există reglementat un sistem de raportare contabilă a execuţiei bugetare trimestrială şi anuală pentru controlul legalităţii utilizării fondurilor alocate.

3.2.5. Traseul bugetului de venituri şi cheltuieli de la propunere la aprobare

Pe drumul şcoală-autoritate locală-şcoală, alocarea sumelor din bugetul local către sistemul de învăţământ se face astfel:

Pasul I

Propunerea bugetului de venituri şi cheltuieli de către directorul unităţii de învăţământ, alături de fundamentările necesare, ţinând cont de:

· costul mediu pe elev / preşcolar anual comunicat;

· starea şi calitatea bazei materiale aflate în administrarea acestuia;

· prioritatea realizării unor obiective şi programe pentru procesul educativ.

Pasul II

Stabilirea sumei totale pentru capitolul învăţământ din bugetul local, ţinând cont de:

· procentul din PIB alocat educaţiei la nivelul naţional;

· propunerea de buget aferentă finanţării proporţionale de la nivelul unităţii şcolare, propuneri în care sunt incluse şi cheltuielile de mentenanţă şi propunerea pentru sumele aferente finanţării complementare;

· sumele necesare proiectelor aflate în derulare în anul financiar în exerciţiu;

· evaluarea sumelor necesare proiectelor viitoare pe care le semnalează prin note de fundamentare directorii unităţilor de învăţământ;

· sumele necesare programelor de învăţământ iniţiate de inspectoratul şcolar şi suportate din bugetul şcolii (programe de perfecţionare, concursuri şi olimpiade etc.).

Pasul III

Alocarea sumei totale pentru învăţământ din bugetul propriu local pentru fiecare unitate şcolară, ţinând cont de:

· costul mediu anual înmulţit cu numărul de preşcolari şi elevi înscrişi în anul şcolar;

· costul mediu anual înmulţit cu numărul mediu de elevi care participă la olimpiadele şcolare sau concursurile locale;

· nivelul cheltuielilor materiale curente estimate pe bază de indicatori fizici, respectiv cheltuielile de exploatare ale unităţii de învăţământ;

· suprafaţa terenurilor aferente unităţilor de învăţământ;

· gradul de dotare (spre exemplu: număr de calculatoare conectate la internet, număr de posturi telefonice, fax, xerox, mijloace de transport);

· acţiuni speciale din programul de activitate al fiecărei unităţi de învăţământ.

După evaluare se determină fondurile necesare funcţionării curente a fiecărei unităţi de învăţământ. Astfel:

unde: Tot_fonduri= totalitatea fondurilor alocate din bugetul local pentru învăţământ

_Fs1…sn = fonduri alocate pentru o unitate şcolară.

Fondurile necesare şcolii sunt determinate de mărimea cheltuielilor aferente finanţării proporţionale şi finanţării complementare.

Astfel:

Chf = Ch_s + Ch_p + Ch_ms +Ch_b + Ch_m

Unde: Ch_f = cheltuieli aferente finanţării

Ch_s= cheltuieli pentru salarii

Ch_p = cheltuieli cu perfecţionarea profesională

Ch_ms = cheltuieli cu manualele şcolare

Ch_b = cheltuieli cu bursele elevilor

Ch_m = cheltuieli materiale curente cerute de procesul educativ, inclusiv cheltuielile de mentenanţă

Pasul IV

Repartizarea sumei totale cuvenite fiecărei unităţi de învăţământ.

În funcţie de posibilităţile de acoperire cu fonduri, sumele alocate fiecărei şcoli se corectează proporţional la valoarea reală posibil de a fi acoperită din bugetul local.

Stabilirea priorităţilor în ceea ce priveşte activităţile de execuţie a lucrărilor de mentenanţă şi alocarea sumelor necesare se face în consiliul de administraţie prin colaborarea dintre directorii unităţilor şcolare, ca ordonatori terţiari de credite, şi consiliul local, astfel încât sa se acopere cheltuielile necesare de funcţionare normală a şcolii.

În funcţie de destinaţia cheltuielilor, fondurile alocate unei unităţi şcolare pot acoperi cheltuieli de mentenanţă şi funcţionare curentă sau de exploatare sau, dacă bugetul permite, cheltuieli pentru dotări.

Dacă notăm:

Ch_m = cheltuieli de mentenanţă

Ch_exp = cheltuieli de exploatare

Ch_dot = cheltuieli pentru dotări

vom obţine formula de calcul a fondurilor pentru şcoala 1 a cheltuielilor materiale:

F_s1 = Ch_{m +}Ch_{exp +}Ch_dot

unde F_s1 reprezintă fondurile alocate şcolii 1.

Cheltuielile de mentenanţă pot fi cheltuieli de întreţinere (spre exemplu cheltuielile de întreţinere a spaţiilor de învăţământ) şi pot fi cheltuieli de înlocuire cu caracter urgent, foarte urgent sau planificat (spre exemplu înlocuiri de piese, echipamente etc.).

Cheltuielile de exploatare ale unităţii de învăţământ se referă la acele cheltuieli efectuate în mod curent pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului instructiv-educativ (spre exemplu asigurarea utilităţilor).

3.3. Bugetul de mentenanţă

3.3.1. Conţinutul bugetului de mentenanţă

Stabilirea bugetului unui plan de mentenanţă presupune includerea în bugetul şcolii a acelor cheltuieli de menţinere în bună funcţiune a utilităţilor şi a infrastructurii şcolii. În practica mondială, activitatea de mentenanţă exclude activitatea de reparaţie. Reparaţiile cu caracter special (cele foarte urgente sau accidentale) se referă la acele acţiuni care solicită o abordare la un moment dat şi pentru care nivelul cheltuielilor se situează peste cheltuielile necesare planului de mentenanţă curent. Activitatea de mentenanţă este necesară pentru a preveni reparaţiile şi accidentele.

Bugetul de mentenanţă va fi inclus în cadrul bugetului cheltuielilor materiale. Trebuie avut în vedere faptul că executarea lucrărilor de mentenanţă se planifică în funcţie de obiectivul inspectat la intervale de timp: zilnic sau periodic, săptămânal, lunar, bianual, anual, ciclu de mai mulţi ani.

Drept urmare, atât cheltuielile legate de personalul implicat cât şi cheltuielile materiale (achiziţii de consumabile, piese de schimb, service etc.) vor fi cuantificate în funcţie de această eşalonare în timp. Însumarea acestor costuri pe intervale şi tipuri de activităţi de mentenanţă vor alcătui bugetul de mentenanţă.

3.3.2. Planificarea bugetului de mentenanţă

Planificarea unui buget de mentenanţă adecvat este responsabilitatea conducerii şcolii şi a consiliului local. Un buget bun implică planificarea şi stabilirea priorităţilor şi estimarea costurilor. În aceste condiţii, dacă bugetul este bine administrat, rezultatele vor fi optime chiar dacă fondurile nu sunt foarte mari.

Pe baza rapoartelor întocmite de către echipa de inspecţie pentru fiecare şcoală, se va elabora un buget pentru anul următor. Toate bugetele şi planificările aferente lucrărilor vor fi unite într-un buget general al şcolilor şi într-un program general de mentenanţă al ordonatorului principal de credite supus apoi aprobării consiliului local sau judeţean.

În utilizarea resurselor, care sunt limitate în condiţiile actuale şi mai ales influenţate de puterea economică a comunităţii locale din care şcoala face parte, conducerea şcolii împreună cu ordonatorul principal de credite, respectiv consiliul local, au obligaţia de a asigura în bugetul şcolii minimum necesar de fonduri pentru bugetul de mentenanţă, care să determine buna funcţionare a şcolii, respectiv a acelui buget de mentenanţă curentă, aşa cum este definit în prezentul manual.

Fiecare director de şcoală, la întocmirea bugetului şcolii, va lua în considerare următoarele idei fundamentale:

· cunoaşterea surselor de fonduri pentru şcoală, a autorităţii care controlează bugetul şi a politicii locale în domeniul învăţământului;

· cunoaşterea problemelor esenţiale privind bugetul de venituri şi cheltuieli al şcolii şi al localităţii şi a modului în care se realizează efectiv un buget;

· colaborarea cu ceilalţi parteneri interesaţi în realizarea procesului instructiv-educativ din şcoală şi din afara ei.

Planificarea bugetului de mentenanţă pentru o perioadă de timp şi pentru o unitate şcolară

3.3.3. Utilizarea bugetului de mentenanţă

· Bugetul pentru lucrări foarte urgente, împreună cu lista de lucrări, se comunică autorităţii locale, care va aloca imediat, din bugetul de cheltuieli neprevăzute proprii sau de la nivelul consiliului judeţean pe şcoli, fonduri pentru efectuarea acestor lucrări şi care se adaugă fondurilor existente deja în bugetul şcolii. Sistemul de achiziţii va fi cel de încredinţare directă, în conformitate cu prevederile legale, nemaifiind timp pentru licitaţii.

· Bugetul pentru lucrări urgente se supune atenţiei autorităţii locale, care are sarcina de a aloca fonduri pentru efectuarea şi finalizarea lor până la începutul anului şcolar.

Autoritatea locală va verifica cele menţionate în raport înaintea repartizării fondurilor şi a anunţării licitaţiilor.

· Bugetul pentru lucrările planificate va forma împreună cu bugetul de exploatare al şcolii şi cu cel pentru salarii şi alte cheltuieli necesare funcţionării şcolii, bugetul general al şcolii. La acest buget se poate adăuga şi cel necesar unor eventuale lucrări foarte urgente / urgente ce pot apărea în anul următor. Acest buget general va fi susţinut de comisia de învăţământ şi cultură pentru a fi alocat fiecărei şcoli

Efectuarea lucrărilor de mentenanţă cu elevi în şcoală nu este permisă decât în cazuri speciale (vezi Normele de protecţie a muncii din capitolul Anexe).

3.3.4. Calculul bugetului de mentenanţă. Schema generală a bugetului de mentenanţă.

Conform recomandărilor din Manualul de mentenanţă pentru clădiri şcolare, echipa de inspecţie, împreună cu directorul şcolii, care va participa şi la realizarea raportului, vor calcula cheltuielile pentru fiecare subdomeniu şi domeniu de lucrări şi pentru fiecare şcoală. De asemenea, bugetul va fi planificat pe tipuri de lucrări: foarte urgente, urgente, planificate.

Formula generală de calcul a bugetului de mentenanţă

unde: i = domenii: 1 – structură; 2 – arhitectură; 3 – instalaţii sanitare; 4 – instalaţii termice; 5-instalaţii electrice

Formula generală de calcul a unui domeniu din activitatea de mentenanţă este:

unde: B_d = buget domeniu 1…5

B_sd = buget subdomeniu 1…n (a se vedea Capitolul 4)

B_nep = buget cheltuieli neprevăzute.

Formula de calcul a unui subdomeniu din activitatea de mentenanţă este:

unde: B_sd = bugetul subdomeniului 1…n

B_chc = bugetul cheltuielilor curente

B_churg = bugetul cheltuielilor urgente

B_chfurg = bugetul cheltuielilor foarte urgente

Din punct de vedere economic al grupării tipurilor de lucrări, bugetul de mentenanţă are următoarea formulă:

unde semnificaţiile termenilor sunt cele utilizate mai sus, iar B_nep se compune:

unde: B_murg = bugetul de mentenanţă urgent

B_mfurg = bugetul de mentenanţă foarte urgent.

Rezultă că bugetul mentenanţei este suma bugetelor mentenanţei curente şi neprevăzute.

B_neprevăzute se recomandă să fie între 5-10% din bugetul şcolii.

DOMENIUL i (i = 1…5)						= Suma subdomeniilor
Subdomeniul j (j = 1…n)		Sd₁	…	Sd_n	= Suma cheltuielilor curente, urgente, foarte urgente
– lucrări curente	ch_c				Marcate*		B_mc
– lucrări urgente	ch_urg				Marcate**		B_nep
– lucrări foarte urgente	ch_furg				Marcate***
	Prin însumare = Sd_1…n	Prin însumarea subdomeniilor = domeniul i…5					B_m

Comisia de inspecţie va completa pentru fiecare activitate prevăzută în planul de mentenanţă tabelul specific şi pe baza acestor tabele, în urma constatărilor proprii, în conformitate cu realitatea, va urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de specialist, va însuma cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget: bugetul mentenanţei curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente).

Pentru fiecare tip de activitate de mentenanţă (inspecţie, întreţinere, reparaţie accidentală) există o periodizare care va fi luată în calcul la stabilirea costurilor materiale şi salariale necesare, sume care se vor estima şi vor fi trecute în bugetul de mentenanţă.

Directorul şcolii, în acord cu departamentul economic al primăriei / consiliului judeţean şi a echipei de inspecţie, va prevedea bugetul de mentenanţă al şcolii în bugetul autorităţii locale.

Din centralizarea activităţilor de mentenanţă din plan, ca şi a costurilor estimate din bugetele specifice, va rezulta bugetul mentenanţei pentru o şcoală.

Schema generală a bugetului programului de mentenanţă al şcolii este:

în care:

Ch_Marh = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „arhitectură“

Ch_Mst = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „structură“

Ch_Mis = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „instalaţii sanitare“

Ch_Msîv = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „sisteme de încălzire şi ventilare“

Ch_Mii = cheltuieli de mentenanţă ale domeniului „instalaţii de iluminat“

V_bl = venituri de la bugetul local

V_p = venituri din surse proprii

Dacă autoritatea locală nu dispune de fondurile necesare, se va adresa la nivelul superior consiliului judeţean, care are datoria să o sprijine.

Autoritatea locală, părinţii, comunitatea, biserica au datoria să multiplice sursele de venit prin venituri proprii, sponsorizări, donaţii şi din alte surse, iar conducerea şcolii va iniţia un program menit să atragă fonduri de completare a bugetului general al şcolii.

3.3.5.Utilizarea eficientă a bugetului general al şcolii

Directorul şcolii va avea în vedere sistematic o utilizare eficientă a bugetului general al şcolii urmărind:

· reducerea cheltuielilor de exploatare prin modernizări (vezi cap. Marketing), exploatare judicioasă (fără pierderi de apă, căldură, electricitate) şi reciclarea materialelor: hârtie, sticlă, metal etc, astfel încât cantitatea de gunoi de ridicat să fie diminuată;

· reducerea cheltuielilor neprevăzute printr-un management al şcolii eficient, verificări, controale efectuate mai des de conducerea şcolii după modelul menţionat în Manualul de mentenanţă;

· realizarea lucrărilor de întreţinere şi remediere, în absolut toate cazurile în care acest lucru este posibil, de către elevi sau părinţii lor (de ex. lucrări de vopsitorie, întreţinerea pardoselii, a tâmplăriei, a spaţiilor verzi şi a terenului şcolii etc.);

· creşterea eficienţei de utilizare a clădirii care, ca obiectiv de investiţii, trebuie exploatată cât mai intens (reducerea cheltuielilor de întreţinere), prin reorganizarea procesului educaţional prin optimizarea programului în două schimburi, acolo unde condiţiile de transport al elevilor şi profesorilor permit acest lucru; creşterea eficienţei exploatării şcolii poate fi obţinută şi prin folosirea spaţiilor în afara programului şcolar (seara sau la sfârşit de săptămână) pentru alte funcţiuni ale comunităţii: bibliotecă publică, activităţi sportive, săli de reuniune etc.

3.4. Marketingul mentenanţei

Marketingul mentenanţei este procesul de previzionare şi evaluare a nevoilor de mentenanţă şi de identificare şi obţinere a fondurilor pentru acoperirea acestor nevoi.

Mentenanţa presupune planificarea activităţii, organizarea acesteia şi determinarea costurilor. Pentru aceasta sunt necesare informaţii privind modalităţile de achiziţie a materialelor necesare pentru lucrările de mentenanţă, precum şi a caracteristicilor acestora. Pentru o acoperire eficientă cu materialele necesare lucrărilor de mentenanţă atât din punctul de vederea al aprovizionării ritmice, cât şi al adoptării celor mai bune soluţii este necesară o activitate de marketing susţinută de şcoală.

3.4.1. Partenerii şcolii implicaţi în procesul educaţional

Directorul şcolii, în efortul de colectare a fondurilor, susţinut de un management profesionist, va colabora cu toţi factorii locali implicaţi în procesul educaţional: agenţi economici, consilii locale, consilii judeţene, organizaţii non-guvernamentale, comitete de părinţi, alte administraţii locale din regiune sau de la nivel naţional.

Este importantă şi comunicarea pe verticală, între autoritatea locală şi consiliul judeţean, ministere şi organizaţii la nivel naţional interesate în procesul educativ.

3.4.2. Analiza costurilor de mentenanţă

Principiul gândirii în perspectivă şi al previziunii pe termen lung trebuie să ghideze activitatea de analiză a costurilor de mentenanţă realizată de echipa de inspecţie împreună cu directorul şcolii (spre exemplu: planificăm cheltuieli periodice pentru întreţinere, înlocuim o piesă la un echipament defect pentru a-l menţine în funcţiune sau optăm pentru un altul mai performant, dar mai scump).

În momentul în care construim un buget de mentenanţă pentru o activitate, trebuie să fim atenţi la acele costuri insesizabile la prima vedere. Preţul de achiziţie iniţial este în mod obişnuit doar o parte a preţului total de implementare şi funcţionare a unui sistem. Modul în care fondurile sunt strânse (prin alocaţii bugetare, prin bugetele comunităţii locale, donaţii, sponsorizări etc.) şi apoi folosite (achiziţie, leasing, rate) are un impact important asupra cheltuielilor de mentenanţă. Există mai multe elemente-cheie de luat în considerare în marketingul mentenanţei.

Rezistaţi tentaţiei de a gândi pe termen scurt! Un buget anual de mentenanţă este în mod necesar asociat celor mai multe articole de cheltuieli. Sigur, achiziţia de calculatoare, spre exemplu, sau planificarea renovărilor sunt mai apropiate de cheltuielile de capital pe termen lung, pentru care, de obicei, se întocmeşte buget separat. Când luaţi în calcul un cost pentru un sistem nou sau îmbunătăţirea unuia deja achiziţionat, străduiţi-vă să gândiţi în termenii unei investiţii pe timp mai îndelungat. Costurile implicate de durata de funcţionare a sistemului, care includ cheltuielile de menţinere şi funcţionare ale acestuia, sunt de departe mai importante şi este mai util şi realist să le planificaţi şi să le introduceţi în bugetul dumneavoastră.

3.4.3. Planificarea termenelor şi sursele de fonduri

Includeţi în planificarea bugetului dumneavoastră estimat atât termene mai scurte pentru achiziţii, cât şi termene mai lungi pentru mentenanţă. Odată ce aţi anticipat marea majoritatea a costurilor, începeţi să vă gândiţi la potenţialele surse de fonduri care să acopere aceste costuri. Aveţi mai multe opţiuni financiare, unele specifice sistemului educaţional. Bugetul local este capabil să susţină unele dintre aceste cheltuieli. Puteţi găsi şi surse suplimentare, aşa numitele fonduri extrabugetare, care pot fi donaţii, sponsorizări, încasări din taxe, servicii etc. şi care pot fi mărite prin eforturi proprii. Aveţi grijă ca aceste resurse financiare să nu fie însoţite de restricţii şi condiţionări privind utilizarea lor, pentru a nu intra în conflict cu legile în vigoare (spre exemplu: nu puteţi utiliza fondurile destinate plăţilor salariale pentru cheltuielile materiale, nu utilizaţi sumele provenite din donaţii şi sponsorizări decât conform dorinţei donatorului sau sponsorului, dacă aceasta este specificată în contract). De oriunde ar veni fondurile, modul de întocmire a bugetului trebuie să fie specific sistemului educaţional în ceea ce priveşte locul unde încadraţi veniturile şi modul în care efectuaţi cheltuielile.

Dacă achiziţionaţi un echipament pentru care aveţi specificată o durată de funcţionare fără intervenţii, planificaţi întreţinerea acestuia, eventualele reparaţii accidentale sau modernizări. Pentru acele echipamente achiziţionate în rate sau în leasing, mentenanţa poate fi specificată în contract sau în documentele ce însoţesc achiziţia. În acest caz, costurile echipamentului depăşesc durata contractului (spre exemplu: la achiziţionarea unui calculator sau a unui copiator, prevedeţi şi întreţinerea acestora, eventualele consumabile, up-grade-uri etc.).

Costurile de mentenanţă sunt şi trebuie să fie, de cele mai multe ori, mai mici decât dacă am înlocui un întreg sistem defect la un moment dat.

Prin crearea unui plan de mentenanţă bun este de multe ori posibil să reducem costurile curente de exploatare faţă de cele de achiziţie. Spre exemplu, prin introducerea şi menţinerea în bune condiţii de funcţionare a unui sistem de iluminat pot scădea costurile curente de exploatare care se vor vedea în factura lunară de plată a curentului electric, în consumul de piese de schimb, iar economiile rezultate se pot folosi pentru alte proiecte. Iată cum raportul cost / beneficiu poate fi sesizat fără prea multă greutate.

3.4.4. Compararea costurilor de mentenanţă cu beneficiile în planul calităţii procesului educaţional

Compararea costurilor cu beneficiile trebuie înţeleasă ca un efort îndreptat spre obţinerea de "beneficii" de utilizare pe termen lung a echipamentelor, în urma aplicării unor politici eficiente de întreţinere şi marketing. Este vorba de a lua decizia cea mai bună cu privire la costurile de mentanţă pe termen scurt şi lung. Efortul de multiplicare a veniturilor proprii va permite creşterea bugetului şcolii şi, implicit, a bugetului de mentenanţă, folosind, pe cât posibil, resursele locale în ceea ce priveşte materialele, serviciile şi tehnologiile.

Odată ce costul este cunoscut, el va fi comparat cu beneficiul şi acesta este aspectul cel mai dificil al analizei, întrucât există efecte care pot fi măsurate în bani şi efecte care nu pot fi măsurate efectiv, ci doar pot fi apreciate în măsura în care determină, în timp, îmbunătăţirea calităţii actului educaţional.

3.4.5. Alegerea materialelor. Preţul de achiziţie. Provenienţa acestora.

Materialele şi piesele de schimb de calitate, chiar dacă sunt mai scumpe, pot „economisi“ în timp alte cheltuieli de înlocuire, determinând cheltuieli de exploatare mici. Nu totdeauna un preţ mic de achiziţie înseamnă o reducere a cheltuielilor de mentenanţă. Cel mai bine este să se respecte raportul dintre calitate şi preţ, incluzând nivelul cheltuielilor de exploatare. Se recomandă achiziţia cu prioritate a materialelor necesare lucrărilor planificate, costul acestora fiind obligatoriu prevăzut în buget, conform planificării şi listei de lucrări. Pentru lucrările foarte urgente şi urgente, fiind situaţii neprevăzute şi întrucât bugetul pentru cheltuielile neprevăzute nu poate depăşi un anumit procent din bugetul şcolii, materialele vor fi achiziţionate în funcţie de fonduri, dar astfel încât să nu se afecteze calitatea şi siguranţa reparaţiei.

Nu întotdeauna un produs din import înseamnă că satisface raportul: calitate plus preţ plus nivelul cheltuielilor de exploatare! Luaţi în calcul costul pieselor de schimb şi durata lor de înlocuire şi de cele mai multe ori veţi realiza că un material de calitate produs în ţară este mai rentabil.

Pentru un bun marketing al mentenanţei, se impune cunoaşterea unui număr cât mai mare de produse, materiale şi servicii, iar echipa de inspecţie va avea la dispoziţie cât mai multe informaţii din acest domeniu: cataloage de prezentare, liste de preţuri etc.

4. TEHNICA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ

4.1. Arhitectura

Programul de întreţinere şi urmărire a comportării în timp a clădirilor şcolare (mentenanţă) reprezintă ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv operaţiile de supraveghere, întreprinse de comunitatea în care se găseşte unitatea şcolară cu scopul de a prelungi caracteristicile funcţionale, structurale şi estetice şi durata de viaţă a clădirii.

Întreţinerea curentă şi urmărirea comportării în timp a clădirilor şcolare constituie o activitate permanentă pe toată durata de viaţă a unei construcţii şi obligatorie, conform Legii nr. 10 / 1995 a calităţii construcţiilor, cât şi Normativului P 130 / 1999.

Realizarea mentenanţei unei clădiri şcolare, indiferent că aceasta a fost sau nu cuprinsă deja în programul de reabilitare, ia în considerare un standard minim de cerinţe care trebuie îndeplinite pe întreaga durată de existenţă a clădirii, privite ca un obiect de arhitectură în ansamblul componentelor sale:

1. Cerinţe privind siguranţa construcţiei se referă la siguranţa deplină privind rezistenţa şi stabilitatea structurii oricărei construcţii pentru a putea funcţiona.

Orice clădire care se află în imposibilitate totală sau parţială de a funcţiona sigur din punct de vedere constructiv este avariată.

Cauzele principale ale avarierii unei clădiri sunt:

· lipsa lucrărilor de întreţinere;

· alterarea proprietăţilor fizico-mecanice ale materialelor în timp şi neînlocuirea lor la termen;

· erori de exploatare;

· solicitări ale mediului în care este amplasată clădirea mai mari decât cele prevăzute în proiect: solicitări directe prin acţiunea unui sistem de forţe (sarcina utilă, împingerea pământului etc) sau solicitări indirecte prin deformaţii impuse de alte cauze (variaţii de temperatură, tasări diferenţiate, mişcări seismice, acţiunea vântului etc).

Apariţia avariilor nu poate fi prezisă cu certitudine deoarece cauzele acestora (solicitări mai mari decât cele luate în calcul la proiectare / rezistenţe ale materialelor mai mici decât cele garantate teoretic) au caracter aleatoriu. Durabilitatea construcţiei este asigurată prin conservarea calităţilor iniţiale ale construcţiei pe toată durata de viaţă prevăzută, cu condiţia efectuării lucrărilor normale de întreţinere şi a exploatării conform condiţiilor din proiect (menţinerea cerinţelor standard de performanţă iniţiale ale construcţiei).

2. Cerinţe privind siguranţa în exploatare

· Siguranţa la intruziune: se referă la controlul acceselor, siguranţa sistemelor de închidere împotriva furtului; proiectarea reţelei de canalizare şi a închiderilor exterioare astfel încât să nu permită pătrunderea insectelor şi animalelor dăunătoare în clădire.

· Siguranţa circulaţiei pedestre: se referă la crearea de facilităţi de deplasare pentru persoanele cu handicap; balustrada la scări şi rampe continuă şi cu parapet înalt de 90 cm pentru evitarea accidentelor; utilizarea la pardoseli, scări şi rampe, a finisajelor care să împiedice alunecarea (utilizarea materialelor antiderapante); proiectarea traseelor căilor de circulaţie fără denivelări, praguri, trepte izolate; fluxuri de circulaţie clare şi cât mai scurte; pereţi fără muchii tăioase, proeminente sau alte surse de lovire, agăţare sau rănire; deschiderea uşilor în sensul evacuării persoanelor, spre exterior; asigurarea iluminatului artificial combinat cu cel natural, conform STAS 6221.

· Siguranţa cu privire la riscuri provenite de la instalaţiile electrice, termice, sanitare: în acest sens, executarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor se va face doar de personal calificat, în conformitate cu prevederile reglementărilor specifice.

3. Cerinţe privind siguranţa la foc: implică respectarea normelor PSI, utilizarea de materiale cu rezistenţa termică mare care asigură etanşeitatea corespunzătoare şi stabilitatea.

4. Siguranţa la factorii de mediu: se referă la conceperea şi realizarea unei clădiri astfel încât aceasta să nu pericliteze sănătatea şi igiena ocupanţilor, urmărindu-se totodată igiena, sănătatea, refacerea şi protecţia mediului înconjurător.

· Asigurarea unui raport optim între mediul natural / amplasament / şcoală: stabilirea unui amplasament cu o însorire bună, neumbrit de alte clădiri, aflat în zone liniştite, lipsite de nocivităţi, cu vegetaţie abundentă; respectarea prevederilor referitoare la regimul de înălţime, limite faţă de vecinătăţi, aliniament stradal, spaţii verzi, accese; prevenirea şi reducerea prejudiciilor ecosistemului în care se află amplasată clădirea: păstrarea şi întreţinerea spaţiilor verzi, reciclarea deşeurilor solide, protecţia solului.

· Asigurarea confortului higro-termic: implică asigurarea pentru fiecare încăpere a temperaturii şi umidităţii corespunzătoare activităţii desfăşurate şi asigurarea unei diferenţe de temperatură acceptabile între suprafeţele încăperilor şi corpul omenesc.

· Asigurarea igienei aerului: implică asigurarea unei ambianţe atmosferice curate, cu o ventilare corespunzătoare, fără degajări de gaze toxice, substanţe poluante sau emanaţii de radiaţii periculoase pentru sănătatea ocupanţilor. Se interzice utilizarea ca materiale de construcţie a azbestului (azbocimentului), sterilului, nisipului, zgurii şi a şlamului rezultat din prelucrarea îngrăşămintelor chimice.

· Asigurarea igienei vizuale: implică asigurarea cantităţii şi calităţii luminii corespunzătoare fiecărui spaţiu, transparenţa şi comunicarea spaţiilor cu mediul exterior.

· Asigurarea igienei acustice: se referă la un nivel maxim admis de zgomot şi vibraţii.

· Asigurarea confortului psiho-estetic prin orientarea sălilor de clasă spre sud, sud-est, sud-vest, folosirea de materiale de finisaj, elemente de pavoazare şi decorare a interiorului care prin culoare şi textură să le inducă elevilor o stare de siguranţă şi protecţie.

5. Cerinţe privind asigurarea izolaţiei termice şi higrofuge: implică o concepţie generală şi de detaliu a şcolii în vederea limitării pierderilor de căldură şi implicit a realizării economiei de energie, detalii de etanşare eficiente, asigurarea performanţelor higro-termice corespunzătoare la pereţii exteriori, pardoseli, acoperiş şi fundaţii.

Clădirile şcolilor, pe lângă rolul lor de centre de învăţământ, servesc adesea multiplelor obiective ale comunităţii: ele pot constitui locuri de adunare pentru evenimentele comunităţii, pentru cluburi şi organizaţii sportive, loc de depozitare de cărţi sau echipamente tehnice sau adăpost pentru populaţie în situaţii de forţă majoră, după un dezastru natural / calamitate şi în aceste cazuri ne bazăm pe integritatea structurală a clădirii. Vulnerabilitatea facilităţilor şcolii nu trebuie privită numai în termenii prevenirii dezastrelor; este necesar să se prevină şi daunele mai mici care pot afecta continuitatea serviciilor pe care şcoala le oferă: dacă o şcoală nu mai poate fi folosită, copiii vor trebui să meargă la alte şcoli, adesea în schimburi, procesul educaţional având de suferit.

Iată de ce mentenanţa clădirilor şcolare este o activitate deosebit de importantă, care implică întreprinderea unor acţiuni în urma analizării cu seriozitate şi responsabilitate a tuturor factorilor care influenţează viaţa clădirii, privite în toată complexitatea ei.

Se va urmări ca, printr-o educaţie consecventă, elevii înşişi să conştientizeze importanţa protejării şi a exploatării corecte a şcolii lor.

4.1.1. Amenajări exterioare

Comisia va inspecta cu deosebită atenţie terenul aferent şcolii, având în vedere următoarele: trotuarul din faţa şcolii şi accesul în incintă, împrejmuirea incintei unităţii de învăţământ, amenajările de spaţii verzi şi terenul destinat educaţiei fizice şi sportului, spaţiul de parcare aferent (acolo unde acesta există), platforma pentru deşeuri menajere, pentru a localiza elementele deteriorate şi pentru a stabili natura factorilor care au cauzat degradarea.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Împrejmuirea

· fisuri ale soclului, exfolieri ale tencuielii;

· deteriorarea materialului din care este realizată împrejmuirea: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie;

· avarierea sistemelor de prindere şi siguranţă.

Trotuarele

· deteriorarea trotuarului; găsirea soluţiei corecte pentru rezolvarea problemelor legate de trotuarul sau de aleea din jurul clădirii este deosebit de importantă, o abordare greşită putând conduce la infiltrarea apelor pluviale la fundaţii şi în subsolul şcolii, apariţia igrasiei şi infiltraţiilor de apă în pereţi; un specialist avizat va rezolva aceste probleme, având în vedere aspectele legate de ventilarea pereţilor, natura soclului şi a fundaţiilor, dirijarea apelor de ploaie spre exteriorul clădirii (racordarea jgheaburilor la un canal de scurgere a apelor pluviale, astel încât apa să fie îndepărtată de la fundaţiile clădirii).

Terenul de sport şi mobilierul specific

· deteriorări ale finisajelor suprafeţei terenului de sport;

· deformaţii ale elementelor metalice (porţi de handbal, coşuri si panouri de baschet etc.);

· coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Spaţiul exterior de recreaţie:

· deteriorări ale finisajelor suprafeţei terenului;

· degradări ale elementelor metalice şi de lemn din componenţa mobilierului.

Spaţiul verde plantat

· degradarea fondului vegetal, uscarea arborilor şi arbuştilor.

Trotuarul din faţa şcolii, aleile de acces

· deteriorarea acestora, murdărirea lor, acoperirea lor cu zăpadă şi gheaţă pe timp de iarnă.

Platforma pentru deşeuri menajere (inclusiv eventuale lăzi de compost)

· deteriorarea recipientelor de depozitare a gunoiului (ruginire, spargere), deteriorarea elementului de separare ce izolează vizual platforma de restul incintei.

Cauzele degradărilor:

· defecte de execuţie;

· influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;

· influenţe exercitate de agenţii mecanici şi chimici în procesul de exploatare;

· exploatare incorectă (vandalizare).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:

· Asigurarea şi ancorarea echipamentelor / aparatelor sportive fixe (porţi de handbal, panouri de baschet etc.) pentru evitarea oricăror accidente.

· Curăţirea trotuarului din faţa şcolii, a aleilor de acces din curtea şcolii, atunci când sunt acoperite de zăpadă sau de gheaţă pe timp de iarnă, pentru evitarea accidentelor şi a degradării pavimentului sub acţiunea gheţii; udarea aleilor de acces şi a grădinii, în timpul zilelor toride de vară, pentru îmbunătăţirea microclimatului.

Urgente:

· Înlocuirea elementelor putrezite de lemn şi curăţarea, tratarea corespunzătoare şi vopsirea acelor componente la care dacă nu s-ar interveni urgent, ar avea loc o degradare rapidă.

· Curăţarea, grunduirea şi vopsirea elementelor ruginite din metal.

· Repararea trotuarelor, remedierea etanşeităţii trotuar-soclu, atunci când aceasta există.

Planificate:

· Întreţinerea mobilierului exterior clădirii (bănci, mese etc.) sau la nevoie înlocuirea acestuia cu mobilier confecţionat din materiale ce se deteriorează mai puţin în cazul eventualelor vandalizări sau acţiuni ale factorilor climatici (mobilierul metalic va avea stratul protector de vopsea în stare bună pentru a evita deteriorarea acestuia).

· Întreţinerea accesului şi zonei de parcare aferente clădirii şcolii se realizează în urma inspectării şi constatării unor deficienţe (deteriorări ale pavimentelor, marcajelor etc.).

· Amenajarea accesului în incintă / clădire (rampe, trepte) trebuie realizat astfel încât să nu se producă accidente la acces pe timp ploios sau cu zăpadă, prin amplasarea unor sisteme antiderapante (covoare de cauciuc, material textil etc.) pentru împiedicarea alunecării.

· Dotarea curţii şcolii cu un număr suficient de coşuri de gunoi (hârtie) şi întreţinerea lor periodică (curăţare şi vopsire).

· Lucrările de întreţinere a grădinii şi spaţiilor verzi vor fi permanente şi vor fi executate în cea mai mare parte de către elevii şcolii.

· Este necesară întreţinerea fondului vegetal existent prin săpare şi udare, realizarea unor lucrări de amenajare cu pergole, peluze de iarbă, ronduri de flori, oglinzi de apă, îmbunătăţirea / înlocuirea materialului săditor cu specii perene, rezistente şi compatibile cu microclimatul zonei, care să nu necesite ierbicide sau fertilizări.

· Nu se vor planta arbori prea aproape de faţada şcolii pentru că rădăcinile lor ar putea afecta în timp fundaţiile clădirii şi coroana arborilor împiedică iluminarea sălilor de clasă.

· Pe partea cu vânturi dominante (nord, est) se vor planta (la distanţă suficient de mare de faţade pentru a nu împiedica iluminarea sălilor de clasă) perdele de arbori care vor diminua forţa vântului, protejând clădirea şi din punct de vedere al consumului de energie (faţadele expuse vânturilor puternice au pierderi mari de căldură).

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone protejate, orice intervenţie la exteriorul clădirii: împrejmuire, pavimente, grădini etc. se va face din perspectiva restaurării, respectând întocmai toate detaliile iniţiale ca formă, material, culoare, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.1.2. Faţade şi lucrări la exteriorul clădirii

O inspecţie vizuală a exteriorului clădirii trebuie făcută pentru a observa modificările ce au loc în calitatea pereţilor exteriori şi a finisajelor acestora. Este foarte important să fie observate locurile în care sunt semne de deteriorare a finisajelor: deteriorarea vopselei, a mortarului sau existenţa crăpăturilor la pereţi, în locurile de îmbinare a zidăriei, prezenţa unor pete de mucegai sau ciuperci care se dezvoltă pe pereţi, tufişuri sau arbuşti care au crescut şi ating exteriorul clădirii şcolii, menţinând umezeala. Aceste indicii implică necesitatea absolută a realizării unor acţiuni imediate de întreţinere asupra exteriorului clădirii. În timp, în lipsa acestor acţiuni, clădirea se poate deteriora grav.

Chiar dacă este o clădire nouă, pereţii exteriori au nevoie de o întreţinere periodică pentru protejarea materialelor. Specificul programului de mentenanţă depinde de materialele utilizate şi de actuala lor condiţie sub influenţa agenţilor exteriori: apă, vânt, soare.

Recomandări:

· Construcţiile situate în zone afectate de acţiunea vânturilor dominante necesită măsuri de protecţie a finisajelor exterioare / intervenţii de reparare / înlocuire la apariţia semnelor de deteriorare (exfoliere, schimbarea aspectului iniţial, deteriorarea elementelor decorative).

· La construcţiile aflate în apropierea unor zone cu agenţi industriali, care emit substanţe chimice poluante (ce acţionează asupra finisajului faţadelor), obligatoriu se vor folosi materiale de calitate superioară compatibile cu materialele existente care să păstreze aspectul estetic iniţial şi care să aibă un ritm lent de degradare sau să reziste la acţiunea substanţelor chimice.

· Pereţii exteriori trebuie să fie menţinuţi curaţi şi fără depuneri de praf / pietriş. Un pas important în procesul de mentenanţă a pereţilor exteriori o constituie curăţarea acestora minim o dată pe an.

· Orice resturi şi plante trebuie îndepărtate de pereţi pentru ca apa care se scurge pe faţade să se zvânte şi să nu fie reţinută pentru a putea penetra pereţii sau fundaţiile.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Tencuieli şi zugrăveli (tradiţionale sau moderne), zidărie aparentă

· fisuri sau crăpături profunde în zidărie (de ex. în cazul cutremurelor);

· apariţia condensului şi a igrasiei, ciupercilor, mucegaiului;

· modificarea aspectului iniţial (culoare, consistenta, etc.).

Elemente decorative (lemn, piatră, cărămidă, ceramică smălţuită):

· fisuri, exfolieri, zgârieri;

· apariţia condensului, ciupercilor, mucegaiului;

· deteriorarea chitului din îmbinările şi deschiderile placajelor;

· exfolierea stratului de protecţie sau a substanţelor de tratare şi prezervare a lemnului.

Uşi şi ferestre (lemn - cu sau fără elemente decorative, metal, PVC)

· deformarea uşilor sau a ferestrelor;

· exfolieri, fisuri ale stratului de vopsea de protecţie determinând ruginirea sau deteriorarea la tocuri de uşi sau ferestre, uşi, ferestre şi montanţi de lemn, rame metalice la uşi, ferestre şi grilaje;

· deteriorarea chiturilor;

· geamuri sparte, neetanşeizări între elemente de tâmplărie şi zidărie;

· deteriorarea glafurilor (pervazurilor) şi a lăcrimarelor ferestrelor şi uşilor (elemente care împiedică scurgerea apei de ploaie pe faţadă).

Feronerii (elemente metalice: clanţe, balamale etc.)

· deformaţii ale elementelor metalice sau nefuncţionarea lor;

· coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Cauzele degradărilor:

· defecte de execuţie sau defecte ale materialelor;

· influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;

· influenţe exercitate de agenţii mecanici si chimici în procesul de exploatare.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:

· Pereţii afectaţi de mucegai vor fi curăţaţi şi spălaţi pentru a împiedica extinderea mucegaiului, sălile vor fi bine ventilate şi se vor analiza cauzele apariţiei condensului şi a igrasiei, în vederea eliminării lor:

a. Neetanşeităţi la îmbinările dintre zidăria exterioară şi tâmplaria ferestrelor şi uşilor unde; datorită materialelor cu coeficienţi diferiţi de dilatare, la schimbările de temperatură, se pot produce deschideri ale îmbinărilor care vor permite infiltrarea apei;

b. crăpături la pereţii exteriori care favorizează infiltraţiile de apă prin erodarea mortarului care realizează legătura dintre diferitele părţi de zidărie;

c. punţi termice: zona în care local izolaţia termică este mai mică decât cea curentă, vaporii de apă de la interior condensând la contactul cu suprafaţa rece unde izolaţia termică este deteriorată, favorizând condensul;

d. infiltraţii datorate distrugerii hidroizolaţiei fundaţiilor (acolo unde au fost prevăzute hidroizolaţii);

e. funcţionarea incorectă a burlanelor sau pante greşite de scurgere a apelor de ploaie de pe acoperiş;

· Refacerea etanşeităţilor deteriorate de orice fel.

Urgente:

· Recondiţionarea suprafeţelor de lemn, a tocăriei uşilor şi ferestrelor având stratul protector de vopsea deteriorat. Lemnul va fi atacat de infiltrarea apei dacă nu se intervine imediat prin curăţirea riguroasă a suprafeţei de lemn, îndepărtarea oricărei urme de impurităţi sau de resturi de vopsea şi degresarea suprafeţei, chituirea şi vopsirea ei în trei straturi.Trebuie acţionat înainte ca lemnul să putrezească, deoarece dacă se întâmplă acest fenomen, singura soluţie va fi de înlocuire a secţiunilor putrezite cu materiale noi. Intervalul de timp pentru vopsire sau băiţuire / decapare şi aplicarea sistemului de hidroizolaţie este de cinci ani pentru elementele din lemn, iar pentru anumite tipuri de lemn acest interval este mult mai mic;

· Restabilirea geometriei şi fixarea cadrelor deformate ale ferestrelor şi uşilor de lemn cu colţari metalici corespunzători;

· Recondiţionarea elementelor decorative de faţadă deteriorate;

· Refacerea termoizolaţiilor şi hidroizolaţiilor deteriorate; pentru crearea şi păstrarea confortului termic al clădirii este absolut necesară utilizarea materialelor termoizolante la pereţii exteriori, în vederea respectării Exigenţei E privind confortul termic conform Actului Normativ C107/1/1997 din 16 iunie 2003, evitarea punţilor termice şi etanşeizarea tâmplăriei uşilor şi ferestrelor.

Planificate:

· Verificarea anuală a faţadelor exterioare;

· Refacerea zugrăvelii şi, acolo unde este cazul, a tencuielilor pe o suprafaţă restrânsă sau mai extinsă.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală deosebită aflate în zone protejate, toate intervenţiile la exteriorul clădirii şi faţade (elemente decorative, ferestre şi uşi, feronerie, faţade, tencuieli etc.) se vor face din perspectiva restaurării, cu respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare, material, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.1.3. Lucrări interioare

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte: Uşi şi ferestre interioare (lemn- cu sau fără elemente decorative, metal, PVC):

· deformarea uşilor sau a ferestrelor;

· exfolieri, fisuri ale stratului protector de vopsea – la tocuri de uşi şi ferestre, uşi, ferestre şi montanţi de lemn, rame metalice la grilaje, uşi, ferestre şi montanţi.

Tencuieli cu sau fără elemente decorative şi zugrăveli tradiţionale sau moderne la pereţi şi tavane:

· Fisuri sau crăpături (în caz de cutremure, tasări sau alunecări de teren);

· apariţia condensului, ciupercilor, mucegaiului;

· modificarea aspectului iniţial (culoare, consistenţă etc.).

Elemente decorative:

· fisuri, exfolieri, zgârieri;

· apariţia condensului, igrasiei, ciupercilor, mucegaiului;

· exfolierea stratului de protecţie sau a substanţelor de tratare şi prezervare a lemnului.

Feronerii:

· deformaţii ale elementelor metalice;

· coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Scări interioare (metalice, beton armat, lemn) şi componentele lor (podest, vang, trepte şi contratrepte, mâna curentă, parapet):

· deformaţii sau deteriorări ale elementelor componente care pun în pericol rezistenţa şi staabilitatea, precum şi garanţia în exploatare;

· avarierea sistemelor de îmbinare si prindere;

· coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

· fisurarea, deformarea finisajelor treptelor şi contratreptelor.

Pardoseli (din ceramică, piatră, mozaic, gresie, linoleum, parchet):

· orice formă de deteriorare: zgâriere, tăiere, lovire;

· modificările proprietăţilor antiderapante (care ar putea favoriza alunecarea);

· schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea, îmbătrânirea materialelor.

Cauzele degradărilor:

· defecte de execuţie;

· influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;

· influenţe exercitate de agenţii mecanici şi chimici în procesul de exploatare;

· erori de exploatare, instalaţii de apă defecte, defecte la grupul sanitar, defecte la acoperiş.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:

· Repararea oricăror defecţiuni ce ţin de scări, balustrade, podeste, trepte, parapeţi pentru prevenirea oricăror accidente;

· Spălarea cu piatră vânătă a pereţilor atacaţi de mucegai, ventilarea încăperilor şi depistarea cauzelor (vezi par. 4.1.2.); repararea hidroizolaţei la pereţii exteriori şi eliminarea igrasiei;

· Repararea imediată a pardoselilor în cazul dezlipirii celor din vinil sau în cazul desprinderii unor şipci din parchet (sau bucăţi din duşumea), pentru a împiedica deteriorarea lor în continuare, proces care are loc foarte rapid;

· Repararea oricărei neetanşeităţi şi defecţiuni la pardoseli, care permit pătrunderea şoarecilor sau a şobolanilor.

Urgente:

· Repararea elementelor decorative, a zugrăvelii grav deteriorate şi a tencuielii deteriorate, dacă este cazul;

· Repararea sistemelor de închidere la uşi.

Planificate:

· Verificarea sistemelor de prindere şi de închidere a tavanelor false, pentru evitarea accidentelor şi menţinerea aspectului lor adecvat întrucât oxidarea elementelor de prindere determină modificări ale aspectului plafonului (pătare, deformare);

· Realizarea lucrărilor de întreţinere a pereţilor, elementelor decorative şi tâmplăriei; dacă amploarea / tipul lucrărilor de mentenanţa asupra elementelor structurale ale clădirii depind de „vârsta” imobilului, cele asupra elementelor nestructurale sau de finisaj sunt permanente sau se produc la intervale de timp relativ mici (zugrăveli, vopsitorii): zugrăvelile pe bază de apă trebuie refăcute la doi ani, vopsitoria la trei-cinci ani;

· Refacerea stratului protector al tâmplăriilor şi lambriurilor pentru a împiedica deteriorarea lemnului;

· Verificarea sistemelor de închidere a ferestrelor şi a obloanelor; sticla ferestrei trebuie să fie întreagă, fixată în rama ferestrei şi etanşeizată cu chit, iar pentru evitarea accidentelor, uşile/ferestrele utilizate frecvent vor fi dotate cu sticlă de tip securit;

· Întreţinerea aspectului şi stării pardoselii pentru îmbunătăţirea calităţii aerului interior şi reducerea efectelor negative asupra sănătăţii utilizatorilor, precum şi evitarea posibilelor accidentări prin alunecare: curăţarea pardoselilor se va efectua întotdeauna cu o cârpă umedă, pentru a evita ridicarea prafului, iar pardoselile de lemn, după raşchetarea şi curăţirea în prealabil, se vor trata cu palux sau alte lacuri rezistente la uzură; pardoselile din vinil se vor curăţa cu cârpe moi şi umede pentru a nu le deteriora;

· Ungerea balamalelor uşilor şi ferestrelor cel puţin o dată pe an.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone protejate, orice intervenţie la interiorul clădirii (tencuieli, zugrăveli, pardoseli, scări, tâmplărie, lambriuri, elemente decorative etc) se va face din perspectiva restaurării, respectând întocmai toate detaliile iniţiale ca formă, material, culoare, fiind absolut necesar avizul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice.

4.1.4. Mobilierul

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte ale mobilierului (pupitre, scaune, catedre, cuiere, dulapuri, tablă, mobilier specific sălilor de sport):

· fisuri, zgârieri, ruperi ale materialului din care este confecţionat;

· deformaţii ale elementelor metalice;

· avarieri ale sistemelor de prindere şi îmbinare, închidere şi siguranţă;

· coroziunea elementelor metalice: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementelor metalice sau degradarea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementelor din lemn şi a substanţelor de tratare a lemnului.

Cauzele degradărilor:

· defecte de execuţie;

· influenţe exercitate de agenţii mecanici şi chimici în procesul de exploatare;

· influenţele mediului natural asupra proprietăţilor materialelor;

· exploatare incorectă (vandalizare)

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Urgente:

· Amplasarea şi fixarea mobilierului astfel încât căderea, alunecarea sau răsturnarea acestuia să nu provoace pierderi de vieţi omeneşti, rănirea persoanelor sau să blocheze evacuarea din clădire; deplasarea mobilierului se va face prin ridicare şi nu prin târâre, pentru a nu deteriora pardoseala (în special cea din vinil);

· Ancorarea de pereţi a dulapurilor din laboratoare, în care se află substanţe care pot produce incendii sau degajări nocive, asigurarea rafturilor pentru a se evita răsturnarea recipientelor respective, chiar şi în caz de cutremur; măsurile constructive pentru asigurarea stabilităţii vor fi prevăzute explicit în proiectele şcolilor;

· Asigurarea parametrilor tehnici necesari pentru buna desfăşurare a activităţii de învăţământ (sonorizare / izolare fonică în cabinete, iluminat adecvat în laboratoare etc.).

Planificate:

· Întreţinerea / renovarea mobilierului aferent sălilor de clasă, laboratoarelor pe specialităţi, biblioteci, săli de lectură, arhive, cabinete de materiale didactice în vederea menţinerii acestora la standardele iniţiale se realizează în urma unei atente examinări vizuale pentru determinarea deteriorărilor care ar putea duce la accidentări (agăţări, zgârieri etc.);

· Dotarea sălilor de clasă cu perdele, care absorb praful, plante de interior şi panouri educative (hărţi, tablouri etc.) şi întreţinerea lor corespunzătoare.

În cazul şcolilor monument de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone protejate, orice intervenţie la mobilierul existent (bănci, obiecte de iluminat, sobe de teracotă etc.) se va face din perspectiva restaurării, respectând toate detaliile iniţiale ca formă, culoare, material, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROGRAMULUI DE MENTENANŢĂ ŞCOLARĂ
Numele şcolii :			Data inspecţiei :		Fonduri
Numele localităţii:			Numele persoanei care completează acest formular
Componenta	Condiţii		Observaţii	Locul
*Identificaţi o componentă anume în conformitate cu descrierea.* *Lăsaţi spaţiul liber dacă aceasta lipseşte*	*Alegeţi una*		*Dacă este nesatisfăcătoare, descrieţi problema*	*Unde anume în clădirea şcolii se găseşte componenta a cărei stare a fost evaluată drept nesatisfăcătoare?*
	*Satisfăcătoare*	*Nesatisfăcătoare*
Lucrări exterioare – amenajări
Spaţiu de recreaţie*
Trotuare, alei***
Parcare şi acces parcare*
Teren de sport*
Echipamente pentru sport*
Spaţii verzi*
Împrejmuireşi mobilier urban*
Faţade şi lucrări exterioare ale clădirii
Pereţi exteriori*, soclu
Elemente decorative**
Ferestre exterioare**
Uşi exterioare*
Balustrade şi montanţi**
Accesul în clădire*
Jgheaburi, burlane, parazăpezi**
Lucrări interioare
Pardoseli*
Planşee – finisaje**
Pereţi interiori*
Uşi interioare**
Ferestre interioare**
Geamuri***
Scări, balustrade**
Lambriuri*
Mobilier
Bănci,* scaune*
Dulapuri, rafturi**
Tablă***
Planşete*
Panouri decorative**
Mese*
Echipament audiovizual***
Computere***
Materiale educaţionale**
Echipamente de laborator**
Instrumente muzicale*
Echipamente pentru sport*
Materiale de birou**

Legendă: Tip de lucrări: = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente

4.1.5. Bugetul mentenanţei lucrărilor de arhitectură

unde: ChM_arh= totalitatea cheltuielilor de mentenanţă a domeniului arhitectură;

Ch_lext= cheltuieli pentru amenajări exterioare;

Ch_flex= cheltuieli pentru faţade şi lucrări la exteriorul clădirii;

Ch_li= cheltuieli pentru lucrări la interiorul clădirii;

Ch_m = cheltuieli pentru mobilier.

Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de către specialist, va însuma cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente) (a se vedea cap. 3.3.).

Observaţii

Condiţii specifice pentru planificarea bugetului de mentenanţă pentru întreţinerea clădirilor:

· luarea în calcul a costurilor suplimentare pentru clădirile aflate în zone geografice speciale (în apropierea mării, în zone dominate de vânturi puternice, poluanţi chimici etc.);

· utilizarea unor materiale şi metode de menţinere a curăţeniei şi o planificare şi respectare riguroasă a programului de întreţinere (dezinfecţie) cu rezultate în reducerea cheltuielilor din bugetul de mentenanţă;

· luarea în calcul a întreţinerii în cazul amenajării rampelor pentru accesul persoanelor cu deficienţe motorii, acolo unde există sau urmează a se realiza;

· întreţinerea modernizărilor în ceea ce priveşte securitatea şcolii (sisteme de acces, alarme etc.), acolo unde există sau urmează a se introduce;cheltuielile specifice unor construcţii monumente de arhitectură, la care intervenţiile sunt de natura renovării / restaurării.

4.2. Structura

Structura unei clădiri şcolare este constituită din ansamblul fundaţiilor, stâlpilor, grinzilor, pereţilor de rezistenţă (portanţi), planşeelor şi structura acoperişului.

Clădirea unei şcoli poate avea structura de rezistenţă alcătuită astfel:

· structură din beton armat (structură în care sau diafragme) cu planşee din beton armat;

· structură mixtă (beton şi metal sau metal şi zidărie);

· zidărie portantă din cărămidă sau BCA cu planşee din beton armat;

· structură din zidărie portantă cu planşee din lemn;

· structură din chirpici cu planşee din lemn.

Acoperişul acestor clădiri are structura din lemn sau beton armat. Învelitoarea acoperişului poate fi din ţiglă, tablă sau, în cazul teraselor circulabile sau necirculabile, numai hidroizolaţie şi termoizolaţie (dale mozaicate în cazul teraselor circulabile).

După cum este specificat şi în capitolul privind mentenanţa elementelor de arhitectură, întreţinerea curentă şi urmărirea comportării în timp a clădirilor şcolare constituie o activitate permanentă pe toată durata de viaţă a unei construcţii şi obligatorie, conform Legii nr. 10 / 1995 a calităţii construcţiilor, cât şi Normativului P 130 / 1999; prin aceasta se urmăreşte:

· asigurarea aptitudinii construcţiei pentru o comportare normală, corespunzătoare menţinerii şi exploatării acesteia;

· prevenirea accidentelor prin depistarea deficienţelor dintr-o fază incipientă şi luarea măsurilor necesare de reparaţie sau consolidare.

Controlul vizual al comisiei de inspecţie

La efectuarea controlului vizual se vor respecta normele de protecţie a muncii în vigoare.

Se recomandă examinarea cu atenţie deosebită a zonelor construcţiei expuse degradărilor:

intrândurile, unghiurile dintre elemente şi a zonelor cu surse de coroziune constantă.

Multe şcoli au mici crăpături în stâlpii de beton, pereţii de rezistenţă şi planşee, căci de-a lungul timpului clădirea se aşază şi se mişcă creând tensiuni în materiale, cauzând apariţia acestor mici crăpături. În multe cazuri, acestea nu constituie motive de îngrijorare, acest fenomen făcând în mod normal parte din procesul de aşezare al clădirii pe fundaţii. Există însă cazuri în care crăpăturile sunt motive de îngrijorare, având cauze majore.

Examinarea vizuală a unei construcţii se va face întâi la exteriorul acesteia, de jur împrejur pe toată înălţimea, apoi se trece la controlul interior începând cu subsolul clădirii, continuând la parter apoi la cotele superioare.

Activitatea privind întreţinerea curentă constă din:

· Efectuarea de către beneficiar de observaţii directe asupra structurii de rezistenţă şi comportării sale în exploatare prin revizii, cu completarea corespunzătoare a “Jurnalului evenimentelor” din Cartea Tehnică a construcţiei conform prevederilor normelor HG 273/94.

· Pentru probleme deosebite ce se impun a fi analizate de personal de specialitate (experţi, verificatori, proiectanţi), beneficiarul va contracta lucrările cu unităţi specializate şi autorizate în acest gen de lucrări.

Comisia va observa: starea de fisurare a betonului (fundaţii, stâlpi, grinzi, planşee, buiandrugi); starea zidăriei, starea de coroziune a metalului, deplasări şi deformaţii, starea structurii acoperişului, învelitorii, starea elementelor din lemn (planşee, stâlpi etc.). Toate observaţiile de la inspectarea vizuală asupra elementelor constitutive ale şcolii supuse urmăririi curente vor fi prezentate în “Jurnalul evenimentelor” şi în notele de constatare.

Menţionăm că prezentul capitol cuprinde o prezentare a tuturor cazurilor, urmând ca utilizatorii acestui manual să selecteze, în funcţie de tipul de structură, de numărul de etaje, de modul de acoperire a şcolii, în funcţie de valoarea arhitecturală a şcolii (utilizatorul va afla dacă şcoala este sau nu monument de arhitectură sau dacă şcoala se află într-o zonă protejată cu valoare arhitecturală deosebită), doar acele subcapitole specifice fiecărei şcoli.

4.2.1. Structura de rezistenţă

4.2.1.1. STRUCTURA DIN BETON ARMAT

Modul de examinare vizuală se va orienta în principal asupra următoarelor obiective:

· examinarea vizuală a stâlpilor din beton armat, zona de îmbinare stâlp-grindă (monolitizare), zona consolelor;

· examinarea grinzilor (transversale, longitudinale) mai ales la îmbinarea cu stâlpii şi în câmp.

· Examinarea plăcii de beton armat la intrados.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Stâlpi şi grinzi longitudinale şi transversale din beton armat

· fisuri pe una sau toate laturile stâlpilor;

· deteriorări locale ale zonelor de îmbinare şi rezemare ale elementelor; fisuri sau ruperi la partea superioară a stâlpilor;

· fisuri în zonele de îmbinare a grinzilor principale cu stâlpii;

· fisurarea consolelor stâlpilor la rezemarea grinzilor construcţiilor;

· exfolierea betonului şi flambarea armăturilor în consolele stâlpilor;

· segregări, rosturi de betonare, abateri de la liniaritate, verticalitatea elementelor;

· fenomene de coroziune: pete, exfolieri, eroziuni, coroziunea armăturilor.

Exemple:

Planşee:

· fisuri, exfolieri ale betonului, armături dezvelite;

· fenomene de coroziune la elementele structurale: pete, coroziuni ale armaturii din placă;

· fisuri fine, care apar des în pardoselile din beton de la parter şi care, în timp,pot avea tasări diferenţiate. Cele mai multe şcoli au pardoseli de beton care nu sprijină pe fundaţii, fiind aşezate pe un pat de pietriş sau nisip şi flotând uşor odată cu acesta. Datorită acestei tasări, se creează tensiuni diferite iar rezultatul este apariţia fisurilor. În cazul fisurilor elementelor structurale de beton se va investiga cauza tasării elementelor structurale din zona cu fisuri.

Cauzele degradărilor:

· defecte de execuţie sau de proiectare;

· depăşirea sarcinilor pentru care a fost calculată structura şi care poate duce la pierderea capacităţii portante sau la starea de oboseală a elementelor de rezistenţă;

· tasări ale terenului de fundare;

· fenomene naturale (ex. seism, alunecări de teren).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Planificate:

· armăturile descoperite sau / şi corodate vor fi curăţate şi se va reface secţiunea elementelor cu mortar M 100 T;

Urgente:

· la apariţia unor fisuri sau crăpaturi se vor monta martori de sticlă fixaţi cu ipsos, perpendicular pe direcţia acestora şi se va urmări lunar evoluţia, constatările trecându-se în "Jurnalul evenimentelor" în vederea stabilirii măsurilor ce trebuie luate; se vor identifica şi numerota crăpăturile şi fisurile, facându-se releveu cu poziţia, traseul, deschiderea, lungimea şi adâncimea acestora. Nota de constatare care cuprinde schiţa degradărilor se va anexa la "Jurnalul evenimentelor" iar un exemplar al acestuia va fi trimis expertului pentru stabilirea soluţiei de remediere;

Foarte urgente:

· dacă se constată că deschiderile evoluează în timp, este necesară chemarea la faţa locului a proiectantului iniţial sau a unui expert tehnic autorizat pentru stabilirea cauzelor, nivelului de gravitate şi a priorităţilor lucrărilor de consolidare, elaborarea documentaţiei necesare (proiectul de execuţie sau remediere) în vederea executării lucrărilor necesare.

4.2.1.2. STRUCTURA DIN ZIDĂRIE CU PLANŞEE DIN LEMN

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Fundaţii

· Fisuri sau crăpături, urmare a unor tasări diferenţiate

Pereţi portanţi

· Fisuri sau crăpaturi cu diverse înclinaţii.

Planşee din lemn

· Ruperi ale elementelor componente (grinzi, scânduri);

· Săgeţi pronunţate în câmp.

Cauzele degradărilor:

· îmbătrânirea elementelor din lemn şi eventual putrezirea la reazeme

· depăşirea încărcărilor poate duce la pierderea capacităţii portante sau la starea de oboseală a elementelor de rezistenţă;

· tasări ale terenului de fundare;

· învelitoare deteriorată care permite infiltrarea apelor pluviale;

· alunecări de teren;

· fenomene naturale (ex. seism).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Urgente:

· înlocuirea elementelor degradate în acelaşi timp cu luarea măsurilor obligatorii de sprijinire provizorie a elementelor constructive adiacente;

· urmărirea evoluţiei în timp a deschiderilor fisurilor sau crăpaturilor apărute în pereţi.

Foarte urgente:

· în cazul unor degradări ale mai multor elemente (de ansamblu), chemarea la faţa locului a proiectantului sau a unui expert tehnic autorizat pentru stabilirea cauzelor, nivelului de gravitate şi a priorităţii lucrărilor de consolidare, elaborarea documentaţiei necesare (proiect de execuţie sau remediere) şi punerea lor în execuţie.

4.2.1.3. STRUCTURA DE METAL

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Stâlpi din metal şi grinzi longitudinale şi transversale din metal:

· deformaţii orizontale sau verticale;

· deteriorări ale sistemelor de îmbinare, prindere şi rezemare ale elementelor;

· fenomene de coroziune: schimbarea culorii, pierderea luciului, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului;

· verificarea integrităţii prinderilor mecanice (şuruburi, nituri) prin ciocănire şi/sau strângere şi a integrităţii suprafeţelor (în general acoperite prin vopsire) prin ciocănire;

· urmărirea evoluţiei şi apariţiei unor deplasări relative la reazeme, prin măsurarea unor distanţe unghiulare.

Platforme, scări de deservire, alte structuri metalice de susţinere:

· deformaţii ale elementelor din oţel sau avarierea sistemelor de prindere şi de îmbinare;

· fenomene de coroziune la elemente de oţel ca: schimbarea culorii, pierderea luciului, fisurarea, exfolierea stratului de protecţie de pe suprafaţa elementului.

Cauzele degradărilor:

· defecte de execuţie sau defecte de proiectare;

· depăşirea sarcinii utile care poate duce la pierderea capacităţii portante sau la starea de oboseală a elementelor de rezistenţă;

· tasări ale terenului de fundare;

· fenomene naturale (ex. seism).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:

· chemarea la faţa locului a proiectantului iniţial sau a unui expert tehnic autorizat pentru stabilirea cauzelor, nivelului de gravitate şi a priorităţii în cazul lucrărilor de intervenţie;

· în caz de deformaţii vizibile sau corodări ale elementelor metalice puternice, se va chema proiectantul de specialitate pentru a stabili soluţia de remediere pe baza "Notei de constatare" încheiată şi anexată la "Jurnalul evenimentelor".

Urgente:

· elaborarea documentaţiei necesare (proiect de execuţie sau remediere) şi realizarea ei.

Planificate:

· refacerea sistemelor de prindere defecte; în cazul apariţiei coroziunii, se vor lua măsuri de curăţire şi reprotejare anticorozivă a elementelor degradate, atunci când coroziunea nu este atât de gravă încât să necesite intervenţii mai ample.

4.2.1.4. STRUCTURA DIN CHIRPICI CU PLANŞEE DIN LEMN (cazul şcolilor din chirpici rămase necuprinse în programul de reabilitare)

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Pereţi din chirpici

· fisuri sau crăpaturi cu diverse înclinaţii.

Planşee din lemn

· ruperi ale elementelor componente (grinzi, scânduri).

Cauzele degradărilor:

· tasări;

· fenomene naturale (ploi abundente, zăpadă);

· îmbătrânirea materialului.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:

· În cazul unor degradări ale mai multor elemente (de ansamblu), şcoala va fi demolată.

Urgente:

· înlocuirea elementelor degradate concomitent cu luarea măsurilor obligatorii de sprijinire provizorie a elementelor constructive adiacente.

Planificate:

Vopsirea periodică a componentelor de lemn ale structurilor, după curăţirea de impurităţi, degresarea şi chituirea suprafeţei de lemn. Capetele grinzilor de lemn / căpriori trebuie examinate pentru ca la îmbinările deschise să nu se găsească crăpături prin care să se poată infiltra apa. Crăpăturile trebuie acoperite cu oxid de calciu / var nestins înainte de a fi vopsite.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală deosebită aflate în zone protejate, orice intervenţie la structura de rezistenţă se va face din perspectiva restaurării, cu respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare, material, fiind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.2.2. Structura acoperişului

Acoperişul este o componentă importantă a clădirii, protejând clădirea de ploaie, soare şi vânt, şi împiedicând infiltrarea apei în clădire.Vânturile puternice pot smulge elementele de învelitoare ale acoperişurilor în pantă, dacă acestea nu sunt bine fixate. În cazul acoperişurilor plate (cu terasă circulabilă sau necirculabilă), când panta terasei nu are înclinaţia corectă sau datorită înfundării sistemului de scurgere a apeistagnarea apei poate accelera deteriorarea învelitorii, parţial a asterelii, datorită îmbătrânirii materialelor sau unor furtuni puternice, şi apa se poate infiltra în şcoală.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

Şarpanta din lemn:

· fisurări şi crăpături în lungul fibrei elementelor componente (căpriori, pane, popi, coamă, cleşti, cosoroabe, astereală);

· micşorarea secţiunii acestor elemente datorită putrezirii la reazeme şi în câmp;

· coroziunea puternică a elementelor de prindere (scoabe).

Elemente din beton ale şarpantei

· Aceleaşi deficienţe caracteristice elementelor din beton.

Învelitoarea:

· fisuri, exfolieri, rupturi, umflături sau desprinderi de suport la hidroizolaţii sau termoizolaţii, scafe, guri de scurgere;

· deformaţii şi degradări ale învelitorii, cu precădere în punctele critice: dolii, coame, atice;

· degradări ale elementelor de construcţie rezultate din execuţia incorectă a detaliilor cu elemente de tablă: atice, rosturi de dilataţie, reboduri, luminatoare, dezlipiri la înnădiri cositorite, falţuri desfăcute, infiltraţii la colţuri etc.

Jgheaburi şi burlane

· deformaţii, degradări, înfundări la jgheaburi şi la burlane sau la piesele anexă: guri de scurgere, grătare, parafrunzare, bride etc.

Cauzele degradărilor:

· execuţia incorectă a detaliilor;

· fenomene naturale ( zăpada, furtuni, îngheţ / dezgheţ repetat, căldură excesivă);

· supraîncărcarea acoperişului (în cazul teraselor);

· coroziunea elementelor metalice sau putrezirea elementelor de lemn.

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:

· întrucât deteriorarea învelitorii acoperişului poate conduce la infiltraţii de ape pluviale, care pot afecta atât structura de rezistenţă a acoperişului, cât şi celelalte elemente de rezistenţă (pereţi, grinzi, stâlpi, planşee etc.), orice defecţiuni la învelitoare sau hidroizolaţie se vor reface cu maximă urgenţă.

Urgente:

· La lucrările de întreţinere a burlanelor, partea inferioară (până la doi metri deasupra solului), se va executa din material rezistent la şocuri mecanice şi va va permite scurgerea apelor pluviale la un canal de scurgere, realizat sub nivelul trotuarului, urmărind panta naturală a terenului astfel încât apa să fie îndepărtată de la fundaţiile clădirii.

Planificate:

· înlocuirea unor componente degradate ale acoperişului pentru a evita în caz extrem prăbuşirea acestuia; refacerea sistemelor de prindere.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone protejate, orice intervenţie la acoperiş se va face din perspectiva restaurării cu respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare, material, fiind obligatoriu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

4.2.3. Structura pereţilor neportanţi (despărţitori)

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

· fisuri sau crăpături cu diverse înclinaţii.

Cauzele degradărilor:

· şocuri;

· seism;

· încovoierea elementelor de rezistenţă (stâlpi, grinzi, planşee).

Stabilirea priorităţilor la efectuarea lucrărilor de întreţinere:

Urgente:

· urmărirea evoluţiei acestor degradări cu o periodicitate mai mare (lunar).

Planificate:

· execuţia lucrărilor de remediere.

În cazul şcolilor monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală situate în zone protejate, toate intervenţiile asupra pereţilor neportanţi se vor face din perspectiva restaurării, cu respectarea întocmai a tuturor detaliilor iniţiale ca formă, culoare, material, fiind obligatoriu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

STRUCTURA DE REZISTENŢĂ
Numele şcolii :			Data inspecţiei :		Fonduri
Numele localităţii:			Numele persoanei care completează acest formular
Componenta	Condiţii		Observaţii	Locul
Identificaţi o componentă anume în conformitate cu descrierea. Lăsaţi spaţiu gol dacă componenta lipseşte	Alegeţi una		Dacă este nesatisfăcă-toare, descrieţi problema	Unde anume în clădirea şcolii se găseşte componenta a cărei stare a fost evaluată ca nesatisfăcătoare
	Satisfăcătoare	Nesatisfă-cătoare	Dacă este nesatisfăcă-toare, descrieţi problema

Fundaţii
Stâlpi
Grinzi
Planşeu parter
Planşeu etaj / tavan
Scări
Pereţi (cărămidă, BCA, chirpici etc.)
Acoperiş (şarpantă, învelitoare, terasă)
Observaţii generale:

Unde tipul de lucrări poate fi: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente, conform aprecierii expertului autorizat.

Controalele la structura de rezistenţă a şcolii vor fi făcute pentru toate elementele, semestrial sau ori de câte ori este nevoie în caz de urgenţă de către comisia instituită la nivel de şcoală. Nota de constatare întocmită la fiecare revizie va fi controlată şi vizată de directorul şcolii în termen de cel mult trei zile după efectuarea reviziei şi va fi anexată la "Jurnalul evenimentelor".

4.2.4. Bugetul mentenanţei lucrărilor de structură

unde: Ch_Mst = totalitatea cheltuielilor de mentenanţă pentru domeniul structură;

Ch_strr= cheltuieli pentru structura de rezistenţă.

Denumirea operaţiei generatoare de cheltuieli de mentenanţă	Periodizarea operaţiilor	Executantul operaţiilor	Costuri estimate - lei -
1. Controlul şi verificarea elementelor de structură	Semestrial	Comisia de control / Personalul autorizat
2.Lucrări de remediere sau consolidare	Când este cazul	Personal autorizat
3. Reparaţii accidentale	Imediat	Idem

Observaţii

La planificarea bugetului pentru mentenanţa lucrărilor de structură, se vor avea în vedere următoarele aspecte economice:

· nivelul de gravitate al defectului constatat determină costul lucrărilor de reparaţii, astfel încât planificarea cheltuielilor se va face pentru exerciţiul financiar în curs;

· degradările accidentale solicită o rezolvare imediată şi pot determina eforturi financiare importante, inclusiv expertize tehnice;

· cheltuielile de reparaţii pentru un defect constatat se vor cuantifica în mod obligatoriu, având în vedere că o deteriorare poate fi cauza mai multora;

· defectele care pot afecta rezistenţa şi durabilitatea construcţiei sunt generatoare de cheltuieli suplimentare pentru expertize tehnice, inspecţie extinsă a construcţiei etc.;

· în activitatea de întreţinere curentă a şcolii este obligatorie integrarea controlului siguranţei construcţiilor.

4.3. Instalaţii sanitare

Instalaţiile sanitare sunt reprezentate de totalitatea echipamentelor şi instalaţiilor de alimentare cu apă rece, apă caldă de consum, canalizare menajeră şi pluvială, instalaţii pentru combaterea incendiilor şi instalaţii de alimentare cu gaze naturale combustibile.

Activitatea de întreţinere (mentenanţă) şi exploatare a instalaţiilor sanitare începe imediat după terminarea şi controlul lucrărilor de montare a echipamentelor şi instalaţiilor.

Exploatarea şi mentenanţa instalaţiilor trebuie făcută pe toată perioada de utilizare a acestora, dar o atenţie importantă trebuie acordată în primii doi sau trei ani, perioadă în care în general apar eventualele defecte ale instalaţiilor şi echipamentelor, care nu au putut fi detectate în urma recepţiei finale, dar care pot apărea în timpul exploatării.

Termenul de “mentenanţă” a instalaţiilor sanitare presupune următoarele operaţii:

· controlul şi verificarea instalaţiilor pentru asigurarea funcţionării în regim normal;

· revizii ale echipamentelor şi instalaţiei;

· lucrări de înlocuire a unor elemente ale instalaţiei care pot prezenta condiţii de apariţie a accidentelor (avariilor).

Personalul de exploatare va efectua controlul şi verificarea instalaţiei pe baza unui program.

Complexitatea echipamentelor incluse în structura instalaţiei depinde de existenţa în vecinătatea şcolii a reţelelor de apă şi canalizare. Pentru şcolile amplasate în mediul urban, datorită existenţei reţelei de alimentare cu apă, instalaţiile de alimentare cu apă sunt racordate direct la conducta publică, apele uzate fiind evacuate direct la reţeaua de canalizare. Dacă presiunea apei din reţeaua publică este insuficientă, atunci este necesară, suplimentar, o staţie de pompare a apei cuplată cu recipiente de hidrofor. În cazul şcolilor amplasate în mediul rural, pentru asigurarea apei necesare consumului sunt necesare puţuri şi echipamente de ridicare a presiunii apei, iar pentru evacuarea apelor uzate din şcoli, în absenţa sistemelor de canalizare exterioare, sunt necesare cuve vidanjabile.

Capitolul de faţă cuprinde o descriere a tuturor echipamentelor care pot face parte din instalaţia sanitară a unei şcoli, urmând ca utilizatorii acestui material să extragă doar elementele corespunzătoare şcolii de întreţinerea căreia sunt responsabili.

4.3.1. Instalaţiile de alimentare cu apă

La sistemul de alimentare cu apă a şcolii se inspectează următoarele elemente:

· componentele reţelei din incintă pentru alimentarea cu apă, reprezentând toate echipamentele şi instalaţiile amplasate în afara clădirii şcolii, dar situate în curtea şcolii;

· componentele instalaţiilor interioare de alimentare cu apă, reprezentând toate echipamentele şi instalaţiile amplasate în interiorul clădirii şcolii.

4.3.1.1. REŢEAUA EXTERIOARĂ DE ALIMENTARE CU APĂ

Comisia locală va inspecta semestrial componentele reţelei de apă din incintă, în următoarea ordine:

a. Sursa de apă;

b. Staţii de pompare ale apei amplasate exterior clădirii (staţia de hidrofor amplasată în cabina puţului;

c. Rezervoare de apă pentru consum menajer, amplasate exterior (rezervoare de compensare) sau de incendiu, acolo unde este cazul;

d. Traseele reţelei de apă rece din incintă;

e. Căminul de branşament;

f. Apometrul;

g. Robinetele (armăturile) amplasate în reţeaua exterioară;

h. Hidranţi de incintă.

a. Sursa de apă este constituită de acele echipamente şi construcţii ce furnizează instalaţiei interioare şi consumatorilor deserviţi cantităţile de apă necesare corespunzătoare. Sursele de apă pot fi:

Captări proprii de apă (puţuri). Aceste tipuri de surse sunt reprezentate de straturile acvifere (straturi de apă subterane), amplasate în pământ, la diferite adâncimi. Pentru accesul la aceste ape se forează puţuri la diferite adâncimi. Utilizarea puţurilor este frecventă în cazul şcolilor care sunt amplasate în zone rurale, unde nu există reţele de apă orăşeneşti.

Comisia va efectua următoarele verificări:

· Verificarea nivelului apei din puţuri – acest lucru se verifică prin introducerea unui fir cu greutate în puţ, până la atingerea suprafeţei apei, iar apoi se măsoară lungimea firului; la sesizarea scăderii nivelului apei în puţ, este necesară modificarea poziţiei pompelor submersibile sau a capetelor de aspiraţie ale acestora; situaţia se remediază de personal de specialitate.

· Verificarea debitelor de apă preluate din puţuri – comisia verifică valorile consumurilor de apă înregistrate de apometru; dacă scăderea consumurilor de apă este însoţită şi de o scădere a debitelor de apă furnizate la punctele de consum (robinete şi baterii), în condiţiile în care robinetele sunt deschise la maxim, atunci cauzele posibile sunt următoarele:

· suprasolicitarea captării (debitul consumat este mai mare decât debitul de apă pe care îl furnizează puţul)

· cauze determinate de starea puţului, pentru determinarea cărora este necesară o echipă de specialişti: înnisiparea puţurilor, colmatarea straturilor filtrante din jurul puţului sau obturarea orificiilor de intrare a apei în puţ datorită depunerilor de săruri din apă.

Pentru stabilirea cauzelor şi remedierea lor, comisia apelează la personal de specialitate, pentru care trebuie alocat buget pentru intervenţie de urgenţă.

· Verificarea calităţii apei – semestrial, comisia trebuie să aloce buget planificat pentru realizarea unor analize de calitate a apei. Dacă laboratorul de analiză a calităţii apei raportează o înrăutăţire a calităţii apei (creşterea de săruri dizolvate în apă etc), atunci trebuie să se apeleze la o comisie de specialitate, iar măsurile de corectare a calităţii apei trebuie luate foarte urgent, fiind necesar un buget imediat disponibil.

Reţeaua publică de distribuţie a apei, respectiv conducta publică de alimentare cu apă rece, la care instalaţia interioară a şcolii respective se racordează; întreţinerea acestei reţele exterioare de apă nu revine şcolii.

b. Staţii de pompare

Staţiile de pompare reprezintă totalitatea construcţiilor şi echipamentelor care preiau apa din sursă şi o transportă, prin reţeaua de conducte, către consumatorii din incinta şcolii. Acestea asigură şi o presiune suficientă a apei la punctele de consum.

Pentru instalaţiile interioare, staţiile de pompare pot fi:

· staţii de pompare care asigură presiunea apei la consumatori; acestea sunt denumite staţii de pompare sau pompe cuplate cu recipiente de hidrofor;

· staţii de pompare care asigură presiunea apei pentru instalaţia interioară pentru stingerea şi combaterea incendiilor (cu hidranţi, cu sprinclere).

Inspectarea elementelor staţiei de pompare cu recipiente de hidrofor, montate în cabina puţului, se realizează urmând metodologia stabilită la punctul 4.3.1.2.

c. Rezervoare de apă

Reprezintă construcţii de beton sau metalice care au ca destinaţie acumularea apei necesare pentru diverse destinaţii. Ele asigură, în anumite perioade, distribuirea de debite de apă superioare celor furnizate din sursa de apă şi asigură rezerve de apă necesare stingerii incendiilor (rezerva astfel asigurată poartă numele de rezerva intangibilă de apă pentru incendii).

Comisia va efectua următoarele verificări:

În cazul rezervoarelor de apă de mare capacitate, ca în cazul celor de compensare sau incendiu, amplasate în afara clădirilor deservite, se verifică:

· Prezenţa unor pierderi de apă prin zone de neetanşeitate, datorate unor defecte de turnare şi finisare, în cazul rezervoarelor de beton, defecte de îmbinare în zonele cordoanelor de sudură pentru pereţii rezervoarelor metalice, sau în zonele de etanşare a trecerilor conductelor prin pereţii rezervoarelor, respectiv în zona sorbului etc. Pentru remediere, este necesară intervenţia unui specialist, iar comisia evaluează un buget de urgenţă.

· Starea secţiunilor de intrare a conductelor în rezervor sau a sorburilor (conductele prin care aspiră pompele); obturarea (înfundarea) acestora este determinată de prezenţa unor depuneri în zonele respective. Pentru evitarea acestei probleme este necesară o curăţare periodică a fundului rezervorului. Apariţia problemelor de obturare a secţiunilor de aspiraţie a pompelor este sesizată printr-o funcţionare defectuoasă a pompelor, respectiv se sesizează că pompele funcţionează, dar debitul trimis în instalaţie are valori reduse sau nule. Pentru remediere este necesară intervenţia unui specialist, pentru care comisia stabileşte un buget de urgenţă.

· Urmărirea apariţiei unor procese de coroziune a pereţilor metalici ai rezervoarelor de apă, datorită inexistenţei protecţiei anticorozive. Procesul poate fi stopat prin aplicarea unui tratament anticoroziv pe pereţii rezervorului, după ce în prealabil pereţii au fost curăţati de stratul de oxizi deja existent, cu ajutorul unor perii de sârmă. Este necesară alocarea unui buget pentru o intervenţie planificată.

Anual, se recomandă curăţarea rezervoarelor, pentru care comisia acordă un buget planificat.

d. Reţele pentru distribuţia apei situate în incinta şcolii

Aceste reţele de incintă sunt reprezentate de totalitatea conductelor, echipamentelor şi construcţiilor anexe necesare transportului apei de la rezervoarele de acumulare a apei sau staţiile de ridicare a presiunii amplasate în cabina puţului până la consumatori. Reţelele de alimentare cu apă sunt de incintă sau interioare, în funcţie de poziţia lor relativă faţă de clădire. Administraţia şcolii este responsabilă pentru echipamentele şi tronsoanele de conducte exterioare clădirii, dar amplasate în interiorul incintei, respectiv în curtea şcolii.

Reţelele de apă de incintă sunt amplasate îngropat, în pământ, la o adâncime mai mare decât adâncimea de îngheţ şi astfel nu îngheaţă în timpul iernii. Reţeaua exterioară de incintă leagă instalaţia interioară de apă de sursa de apă. Dacă sursa de apă este conducta publică, atunci porţiunea de conductă exterioară de incintă până la staţia de pompare a incintei se numeşte conductă de branşament.

Comisia va efectua următoarele verificări:

La inspecţia reţelelor de apă din incintă se va urmări apariţia de defecte care pot fi localizate la nivelul fiecărui element component al reţelei, respectiv la cămin, armături, îmbinări ale conductelor etc. Consecinţa imediată a acestor defecte o reprezintă pierderea de apă, care la rândul ei poate determina alte neajunsuri: infiltraţii de apă, perturbarea funcţionării altor tipuri de echipamente, afectarea calităţii apei transportate prin conductele de apă etc.

Conducerea şcolii va controla mărimea pierderilor de apă din reţelele de incintă, urmărind evoluţia consumurilor de apă înregistrate de apometru. Deoarece la unii consumatori nu există contoare, această comparaţie nu este întotdeauna edificatoare.

Comisia trebuie să inspecteze traseul parcurs de conducta de apă, urmărind starea terenului. Avariile importante ale conductelor reţelei din incintă se descoperă mai uşor, deoarece, în general, în acele puncte apa iese (bălteşte) la suprafaţa terenului. După constatarea şi localizarea avariei se trece imediat la izolarea tronsonului respectiv din reţea, prin închiderea vanelor (robinetelor) situate la capetele sau la nodurile cele mai apropiate ale reţelei. După ce tronsonul defect de conductă a fost izolat, este golit de apă printr-un robinet. Repararea defecţiunii constă, de obicei, în intercalarea unei porţiuni de tub nou, montat în locul celui defect, şi se face de către personal autorizat.

Comisia trebuie să aloce un buget pentru această intervenţie, care se consideră foarte urgentă, întrucât în afara pierderilor de apă, se poate afecta şi calitatea apei de băut.

e. Căminul de branşament.

Comisia va efectua următoarele verificări:

· Verificarea stării capacelor căminelor – capacul căminului trebuie să fie bine poziţionat în rama sa; dacă acesta prezintă fisuri sau chiar e deteriorat, atunci este necesară înlocuirea acestuia; înlocuirea trebuie făcută de urgenţă, având în vedere că se pune în pericol siguranţa copiilor care s-ar putea accidenta sau lovi în rama unui cămin neprotejat corect; bugetul alocat de comisie se încadrează în categoria pentru operaţiuni urgente.

· Verificarea stării construcţiei căminului:

· se verifică starea treptelor de acces în cămine; dacă acestea nu mai sunt bine fixate sau prezintă deteriorări, atunci trebuie refăcute;

· se verifică starea construcţiei căminului, respectiv eventualele surpări în zona căminului, sau deteriorări ale pereţilor de zidărie a căminului, datorită circulaţiei unor maşini grele în zona de amplasare a căminelor, sau a şocurilor mecanice (aruncarea pe sol a unor materiale grele);

· se verifică dacă există scurgeri de apă în cămin, ceea ce indică o fisură a conductei de apă sau canalizare, care ajunge şi în cămin, prin pământ, în cazul în care pot apărea infiltraţii de apă.

Bugetul se alocă de către comisie pentru intervenţii planificate, dacă este vorba de starea construcţiei căminului (inclusiv starea treptelor) sau pentru intervenţii urgente, dacă se sesizează scurgeri de apă în cămin sau starea capacului căminului.

f. Apometrul poate fi amplasat ori în căminul de branşament, ori în camera tehnică a pompelor, în interiorul clădirii.

Comisia va efectua următoarele verificări:

· verificarea legăturilor apometrului, prin vizualizarea eventualelor pierderi de apă pe la legături;

· verificarea stării cadranului (să nu fie spart).

Pentru aceste probleme, comisia alocă un buget de intervenţie urgentă.

Anual, apometrul trebuie calibrat la un atelier de metrologie agrementat, pentru care comisia trebuie se aloce un buget anual (planificat).

g. Armăturile amplasate pe reţeaua de apă din incintă

Armăturile (vanele) montate pe reţelele de alimentare cu apă din incintă se pot defecta în timpul exploatării datorită uzurii garniturilor, a corodării scaunului ventilului, astfel că acesta nu mai închide etanş (perfect) orificiul de trecere a apei etc. Garniturile defecte sau uzate se înlocuiesc cu altele noi. Uzura scaunului ventilului poate fi remediată cu unelte speciale, de către un specialist. Comisia alocă pentru aceste remedieri un buget de urgenţă.

Comisia va efectua următoarele verificări:

· Verificarea armăturilor (robinetelor ) montate direct în pământ, cu acces prin cămine cu capac plat (carosabil)

Pe traseul conductelor de apă din incintă se amplasează robinete (denumite şi vane, respectiv vane cu sertar). Acestea sunt amplasate fie direct în pământ, caz în care roata de manevră a robinetului se amplasează într-o cutie cu capac (din fontă), fie în cămine de vizitare. Comisia controlează:

· capacul de protecţie al cutiei în care este amplasat robinetul: dacă se sesizează spargerea capacului de protecţie, acesta trebuie înlocuit, altfel cutia de protecţie a vanei se poate umple de pământ, putând afecta şi corpul vanei;

· corpul robinetului: în cazul în care capul tijei robinetului pe care este fixată roata de manevră se deformează, datorită unei uzuri în urma manevrelor repetate de acţionare a robinetului, este necesară refacerea profilului capătului tijei, de către un sudor, prin adăugarea de material prin sudură şi refacerea profilului tijei prin pilire; în cazul în care se observă îndoirea tijei robinetului, un instalator va remedia această problemă, prin îndreptarea, dacă este posibil, a tijei, sau chiar prin înlocuire.

Pentru fiecare din aceste operaţii, comisia alocă buget de intervenţie urgentă.

h. Hidranţi de incintă

Hidranţii sunt robinete care se montează la nivelul terenului în cutii de protecţie, şi au un sistem de prindere a unui furtun. Aceşti hidranţi sunt pentru incendii sau pentru stropit spaţiile verzi. Comisia va verifica următoarele:

· uzura sau degradarea garniturilor de la ventilul (robinetul) hidrantului – pentru remediere se schimbă această garnitură, după închiderea alimentării cu apă;

· spargerea capacului sau corpului cutiei de protecţie a hidrantului, care se remediază prin înlocuirea pieselor defecte, după închiderea alimentării cu apă;

· dislocarea hidrantului, care determină pierderi mari de apă în jurul acestuia. După închiderea alimentării cu apă, se reface legătura robinetului hidrantului la reţeaua exterioară.

Comisia acordă un buget de urgenţă.

4.3.1.2. INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE

Instalaţiile interioare reprezintă totalitatea conductelor, armăturilor (robinetelor) şi echipamentelor care asigură preluarea apei de la reţeaua exterioară de incintă şi transportul apei către robinetele şi bateriile montate pe obiectele sanitare, care reprezintă punctele de consum ale apei în instalaţia interioară.

Instalaţia interioară conţine următoarele elemente principale:

· conductele principale de distribuţie care pot fi amplasate inferior (la plafonul subsolului), superior (la plafonul ultimului nivel sau în pod) sau pot avea o distribuţie mixtă;

· coloanele de alimentare cu apă, care străbat clădirea pe verticală, asigurând alimentarea cu apă la toate nivelele clădirii;

· conductele de legătură de la coloane la punctele de consum (bateriile sau robinetele de apă montate pe obiectele sanitare, sau robineţii hidranţilor interiori).

Comisia locală va verifica anual următoarele componente ale instalaţiei interioare de alimentare cu apă, în următoarea ordine:

a. rezervorul tampon (inclusiv robinetele cu plutitor);

b. recipientul de hidrofor;

c. presostatul;

d. pompe;

e. aparate de masură şi control;

f. conductele de distribuţie a apei în clădire;

g. robinetele sau bateriile montate pe obiectele sanitare.

a. Rezervoarele tampon sunt rezervoarele de apă amplasate în interiorul clădirilor

Comisia va efectua următoarele verificări:

· dacă se observă pierderi de apă pe la neetanşeităţile cordoanelor de sudură, acestea se datorează unui fenomen de coroziune mai intens, provocat fie de o alegere necorespunzătoare a materialului de sudură, fie datorită unor incluziuni nemetalice în cordonul de sudură (sau un cordon de sudură insuficient de compact); se recomandă refacerea cordonului de sudură;

· dacă se observă pierderi de apă pe la neetanşeităţile pereţilor metalici ai rezervorului, acestea se datorează lipsei unei întreţineri periodice a stratului interior de protecţie anticorozivă a peretelui metalic, acesta se poate degrada, şi, în consecinţă, începe procesul de coroziune al peretelui, putându-se ajunge chiar la perforarea acestuia. Remedierea acestui defect se realizează prin sudură, prin aplicarea unor puncte, cordoane sau chiar petice sudate, în funcţie de mărimea defectului, după care se iau măsuri de protecţie anticorozivă;

· dacă se observă pierderi de apă pe la neetanşeităţile racordurilor rezervorului – respectiv pe la îmbinările cu filet ale conductelor şi armăturilor rezervorului – atunci, pentru remediere, aceste racorduri se demontează şi se refac îmbinările folosind materiale de etanşare (respectiv schimbarea garniturilor, sau utilizarea fuiorului de cânepă impregnat cu miniu de plumb sau vopsea în ulei, sau mai nou, bandă de etanşare teflonată);

· dacă se observă corodarea flotoarelor de la armăturile (robinetele) cu plutitor, respectiv a sferelor din plastic care sunt legate la tija robinetului şi care plutesc pe suprafaţa apei din rezervor, atunci o cantitate de apă poate să pătrundă în interiorul acestuia, determinând o pierdere permanentă de apă prin orificiul de preaplin al rezervorului tampon. Acest neajuns se remediază prin înlocuirea flotorului cu unul confecţionat din material plastic.

· dacă se observă neetanşeităţi la capacele gurilor de vizitare, este suficientă strângerea şuruburilor de fixare a gurii de vizitare până la dispariţia pierderii de apă sau la schimbarea garniturii de pe suprafaţa de contact între gura de vizitare şi peretele metalic al rezervorului.

Pentru oricare din aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

Se recomandă să se monteze un filtru de apă pe conducta ce alimentează rezervorul tampon, care protejează mai bine elementele instalaţiei interioare; montarea acestui filtru de apă este posibilă şi pe conducta de refulare a pompei de alimentare cu apă în clădire.

Comisia va acorda un buget anual planificat pentru curăţarea rezervoarelor. Această operaţie presupune următoarele etape: golirea rezervoarelor, curăţarea de depuneri, spălarea pereţilor interiori şi verificarea stării pereţilor interiori, care la nevoie se grunduiesc.

b. Recipientul de hidrofor

Instalaţiile de ridicare a presiunii cuprind toate echipamentele necesare ridicării presiunii.

Comisia va efectua următoarele verificări:

· verificarea stării pereţilor interiori, care pentru o bună întreţinere, se grunduiesc o dată la doi ani; pentru această operaţie este necesară mai întâi închiderea robinetelor care separă recipientul de hidrofor din instalaţie, şi golirea acestuia. Bugetul alocat de comisie este unul planificat.

· anual, comisia alocă un buget planificatpentru curăţarea de depuneri şi spălarea interiorului recipientelor de hidrofor;

· verificarea etanşeităţii legăturilor, respectiv se urmăreşte dacă există eventuale scăpări de apă pe la racordurile recipientului de hidrofor; dacă se sesizează pierderi de apă, atunci se refac legăturile, iar comisia alocă un buget de urgenţă.

· în cazul în care recipientul de hidrofor este unul cu membrană, se recomandă înlocuirea membranei la un interval de timp recomandat de producător; comisia acordă un buget planificat.

Ansamblul staţiei de hidrofor

Defecte posibile:

Nu se creează presiune în recipientul de hidrofor.

Comisia verifică dacă:

· pompa nu refulează;

· nu există apă în rezervorul tampon;

· robinetul de golire a recipientului e deschis;

· există avarii in instalaţia interioară, pe conducta principală;

· manometrul este defect.

Presiunea pernei de aer este mică (perna de aer are un volum redus) sau a dispărut complet, iar pompa porneşte foarte des sau nu se mai opreşte.

Comisia verifică dacă:

· există pierderi de aer pe la racordul de aer al compresorului;

· există pierderi de aer pe la partea superioară a recipientului prin eventuale fisuri;

· nerefacerea pernei de aer după o perioadă îndelungată de timp;

· dacă recipientul de hidrofor are membrană, atunci membrana s-a perforat (fisurat), datorită îmbătrânirii materialului elastic din care e realizată membrana; se înlocuieşte membrana.

· manometrul este defect.

c. Automatul de presiune (presostat)

Comisia acordă un buget anual, planificat, de control a tuturor elementelor de automatizare şi de înlocuire a elementelor uzate. Acest control se face doar de personal calificat. Există defecte tipice la presostate care se manifestă prin următoarele situaţii:

· pompa nu mai porneşte: contactele electrice ale presostatului sunt oxidate sau contactele nu mai calcă normal, datorită deformării membranei presostatului; comisia acordă un buget de lucrări foarte urgente.

· pompa nu se mai opreşte, chiar facă în recipientul de hidrofor s-a format presiunea de oprire a pompelor; în acest caz, perechile de contacte s-au blocat în poziţia deschis. Comisia acordă un buget de lucrări foarte urgente.

Aceste defecte se remediază de către un electrician, fiind posibilă necesitatea înlocuirii presostatului cu unul nou. Reglarea presostatului după presiunile de pornire şi oprire a pompelor se face urmărind cadranul manometrului care indică presiunea din hidrofor.

d. Pompe

Pompele utilizate în alimentarea cu apă a clădirilor sunt de regulă pompe centrifugale.

Comisia, însoţită de un personal calificat în întreţinerea pompelor, va verifica anual staţiile de pompare, urmărind: starea generală a pompei, modul de fixare pe postament, conexiunile electrice ale pompei, elementele de automatizare, zgomotul produs în timpul funcţionării.

Defecte posibile în funcţionarea pompelor:

Pompele nu trimit (refulează) un debit în instalaţie sau debitul lor este insuficient.

Posibilele cauze sunt următoarele:

· robinetul de pe conducta de refulare este închis – în acest caz se deschide robinetul;

· robinetul de pe conducta de aspiratie este închis – se deschide robinetul;

· conducta de aspiraţie nu este perfect etanşă – remedierea constă în etanşeizarea legăturii conductei de aspiraţie (conducta prin care pompa aspiră apă din rezervor);

· pompa nu este amorsată - se verifică dacă sorbul nu este înfundat sau dacă nu există goluri de aer în pompă;

· nivelul apei din puţ a scăzut, astfel că sorbul pompei a rămas parţial descoperit de apă, pompa aspirând aer; acest defect se remediază prin prelungirea conductei de aspiraţie astfel încât sorbul apei să fie sub apă; trebuie avut oricum în vedere ca lungimea conductei de aspiraţie să nu depăşească 7 m, pentru evitarea fenomenului de cavitaţie, care reprezintă un fenomen foarte periculos pentru pompă.

· numărul de rotaţii ale pompei este sub valoarea normală – înseamnă că tensiunea electrică nu e suficientă, remedierea revenind companiei furnizoare de energie electrică.

· conducta de aspiraţie este înfundată – remedierea constă în curăţirea sorbului şi a conductei de aspiraţie;

· debitul preluat din puţ este mai mic decât debitul refulat de pompă – acest defect se remediază prin reducerea debitului refulat de pompă, prin închiderea parţială a robinetului de pe conducta de aspiraţie;

· înălţimea de pompare e prea mare - acest defect se remediază prin reducerea înălţimii de pompare, prin închiderea parţială a robinetului de pe conducta de aspiraţie;

· pompa este înfundată sau paletele rotorului sunt uzate – se trece la curăţarea pompei, după demontarea acesteia; în cazul în care paletele rotorului sunt uzate, se trece la înlocuirea acestora. Operaţiile se fac de un specialist instalator.

Pompa nu ridică suficient presiunea apei

· pompa aspiră aer pe la neetanşeităţi - se verifică legătura pe aspiraţie a pompei şi se strâng presgarniturile pompei;

· turaţia pompei este insuficientă – se verifică dacă puterea motorului corespunde pompei.

Pompa se încălzeşte în timpul refulării

·pompa şi motorul nu sunt perfect centrate: montarea pompei şi a motorului trebuie refăcută.

Pompa trepidează în timpul funcţionării

· postamentul pompei este incorect realizat: nu există în postament un strat de plută pentru preluarea vibraţiilor; remedierea constă în adăugarea acestei izolaţii fonice;

· pompa şi motorul nu sunt perfect centrate; se reface montajul pompei;

· pompa poate să lucreze în cavitaţie (din cauza unei posibile obturări a conductei de alimentare cu apă a pompei); se verifică şi se curăţă sorbul şi conducta de aspiraţie a pompei.

Scurgeri de apă pe la garniturile pompei

· scurgerea de apă este normală în anumite limite (câteva picături). Dacă pierderea de apă este mare, atunci garnitura pompei (presgarnitura) este prea slab strânsă.

Pentru oricare din defecţiunile ce necesită operaţiuni de remediere a pompelor comisia acordă un buget pentru intervenţii foarte urgente şi se apelează la personal calificat. În general, este nevoie de un personal calificat pentru depistarea exactă a defectului pompei. Toate defecţiunile menţionate pot fi evitate printr-o întreţinere curentă a pompelor de către responsabilul numit (conducerea sau administraţia şcolii sau personalul numit).

Robinetele (armăturile) de închidere şi clapetele de sens din staţiile de pompare

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

· verificarea modului de închidere a armăturilor şi etanşeităţii închiderii; se operează de câteva ori închiderea şi deschiderea robinetelor; dacă se sesizează că nu se pot roti complet roţile de manevră (au tija de manevrare defectă, pentru robinetele sferice), atunci este necesară revizia tijei sau ventilului robinetului, după cum este cazul; pentru această operaţie, comisia acordă un buget pentru intervenţii urgente.

· starea şi calitatea garniturilor; pentru o întreţinere bună a instalaţiilor, garniturile se pot schimba anual, evitându-se eventualele scăpări de apă pe care le provoacă deteriorarea acestora; pentru această operaţie, comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate.

· clapetele de sens funcţionează corect dacă permit trecerea apei într-un singur sens; pentru verificarea lor trebuie depistat dacă există scăpări ale clapetelor în sensul nepermis; de exemplu, la oprirea pompelor, dacă se goleşte instalaţia, înseamnă că aceste clapete de sens nu funcţionează corect. În cazul în care o clapetă de sens nu mai funcţionează corect, aceasta nu se repară, ci se înlocuieşte. Bugetul alocat de comisie este pentru o intervenţie de urgenţă.

e. Aparatele de măsură şi control (manometre, termometre)

Comisia va efectua următoarele verificări:

· se verifică starea cadranelor şi dacă aparatele funcţionează (se urmăreşte variaţia acului manometrului, de exemplu). Pentru aceste defecţiuni, comisia alocă un buget pentru lucrări planificate.

· anual, comisia alocă un buget planificat pentru reetalonarea aparatelor de măsură, care se face doar de ateliere specializate.

f. Conductele interioare de alimentare cu apă

Cele mai multe din defecţiunile la instalaţiile de alimentare cu apă se referă la instalaţiile interioare de alimentare cu apă ce alimentează punctele de consum (bateriile şi robinetele montate pe obiecte sanitare). Defectele acestor instalaţii pot provoca inundaţii sau accidente, dacă defecţiunea se află pe o conductă de distribuţie a apei calde iar temperatura acesteia este ridicată. Cauzele acestor defecte sunt datorate coroziunii conductelor (pentru conductele metalice) sau datorită manevrării defectuoase a armăturilor.

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

· controlul etanşeităţii instalaţiei, respectiv controlul eventualelor pierderi de apă pe la îmbinările conductelor sau chiar prin tubul conductei.

· localizarea defectelor se realizează urmărind zonele umede (umezirea pereţilor, a tavanelor);

· în cazul în care defecţiunea e importantă, atunci se sesizează o scădere a presiunii la punctele de consum;

· în cazul în care o conductă de alimentare cu apă parcurge o cameră neîncălzită, iar alimentarea cu apă a consumatorilor legaţi la conducta respectivă este întreruptă, atunci este foarte posibil ca apa să fi îngheţat în zona încăperii neîncălzite, în interiorul căreia temperatura a scăzut sub 0^oC.

Defectele posibile care pot determina scăpări de apă de-a lungul traseelor conductelor:

Defectele conductelor de oţel

· defecte ale îmbinărilor sudate (pentru conductele din oţel) – în general se evită îmbinările prin sudură a ţevilor de oţel şi se preferă cele cu flanşe; defectele acestor îmbinări prin sudură provin dintr-o realizare defectouasă a cordonului de sudură sau din alegerea necorespunzătoare a materialului. Remedierea constă în refacerea cordonului de sudură, după ce în prealabil conducta a fost golită; executarea sudurii se face de către specialişti autorizaţi.

· defecte ale îmbinărilor cu filet (pentru conductele din oţel) se referă la mai multe cauze posibile: utilizarea necorespunzătoare a materialului de etanşare pentru îmbinare, astfel că are loc o pierdere de apă la creşterea presiunii apei; apariţia unor fisuri în filet sau în piesa de legătură care realizează legătura între tuburi prin înfiletare. Remedierea constă în înlocuirea porţiunii de ţeavă care conţine zona filetată afectată. Aceste operaţii se fac de către personal calificat.

· defecte datorate îngheţării apei în conducte; îngheţarea apei în conducte poate determina fisuri în pereţii conductei; remedierea se face utilizând mai multe metode: încălzirea zonei afectate; introducerea, în conductă, a unui agent termic (apă caldă sau abur), eventual printr-un hidrant exterior; în cazul în care nici una din aceste metode nu funcţionează, atunci se înlocuieşte tronsonul respectiv, procese de coroziune care determină subţierea pereţilor conductei.

Înlocuirea unui tronson de conductă care transportă apa potabilă se face întotdeauna alegând doar ţevi din oţel zincate. Comisia alocă un buget pentru lucrări urgente.

Defectele conductelor din materiale plastice (PVC-G, polietilenă, polipropilenă)

· apariţia de fisuri sau crăpături pe peretele conductei sau la îmbinări.

· apariţia de neetanşeităţi (pierderi de apă) la îmbinările cu mufe, datorită dilatărilor şi contractărilor succesive ale conductelor sau datorită îmbătrânirii sau pierderii materialului de etanşeitate.

Remedierea acestor defecte se face prin înlocuirea materialelor fisurate sau înlocuirea piesei defecte; nu se permit lipiri ale materialelor plastice, întrucât lipiturile executate nu pot oferi nici un fel de siguranţă. Comisia alocă un buget pentru lucrări urgente.

Defectele conductelor din ţevi din plumb de presiune

În urma controlului anual, comisia poate să sesizeze pierderi de apă pe tronsoanele de conducte de alimentare cu apă din plumb. Datorită rezistenţei reduse a plumbului şi datorită acţiunii corozive a mortarului asupra plumbului, conductele realizate din acest material pot prezenta foarte des defecţiuni:

· deformaţii sau ruperi de ţeavă;

· fisuri (din fabricaţie sau în urma unor lovituri);

· fisuri datorită corodării conductelor de către materialele agresive din mortar, în cazul conductelor amplasate în perete;

· spărturi determinate de îngheţarea apei în conducte.

Măsurile sunt de lipire a fisurilor, prin sudură, cu un material de lipit cu conţinut de cositor şi plumb. În general, este bine să se evite utilizarea acestui material şi se recomandă utilizarea conductelor de oţel şi a tuburilor flexibile pentru racorduri.

Comisia alocă un buget pentru lucrări urgente.

În cazul şcolilor cu instalaţii vechi, cel mai probabil este că instalaţiile de alimentare cu apă sunt din plumb; din rapoarte de sănătate, s-a ajuns la concluzia că plumbul poate deveni otrăvitor în apă. Ca regulă generală, plumbul conţinut în apă se menţine la nivele mici atât timp cât apa trece prin conductă şi creşte doar atunci când apa stă pentru o lungă perioadă de timp; prin urmare este foarte bine să se lase apa să curgă câteva minute prin instalaţii înainte de a fi folosită pentru băut sau gătit. Soluţia cea mai bună ar fi înlocuirea părţilor de plumb cu alte materiale, dar aceasta implică spargerea pereţilor pentru traseele conductelor de plumb, înlocuirea ţevilor cu materiale noi, iar apoi toate lucrările de reracordare a armăturilor la aceste conducte şi refacerea pereţilor şi a finisajelor pe traseele sparte. Toate aceste lucrări presupun fonduri importante disponibile.

Suplimentar, comisia mai verifică:

· starea izolaţiei termice a conductelor de apă caldă, prin control vizual, care urmăreşte integritatea suprafeţelor izolaţiei. Dacă există fisuri sau bucăţi de material desprinse, atunci izolaţia se reface parţial pe zona afectată; bugetul afectat este pentru intervenţii planificate;

· controlul suporturilor de susţinere a conductelor; în cazul lipsei, degradării sau desprinderii acestora, se înlocuiesc. Bugetul afectat de comisie este pentru intervenţii planificate.

g. Armăturile montate pe obiecte sanitare

Cele mai multe din robinetele montate în instalaţiile interioare vechi sunt cele cu ventil (robinete de trecere pentru conductele de legătură a bateriilor, sau robinetele şi bateriile montate pe obiecte sanitare).

Comisia va efectua următoarele verificări:

· verificarea etanşeităţii armăturilor – se observă dacă există eventuale pierderi de apă

· verificarea uşurinţei de manevrare a armăturilor (starea tijei robinetelor, a filetelor)

· verificarea integrităţii armăturilor – în cazul în care este fisurat, se recomandă schimbarea lui cu unul nou.

Defecte posibile:

Robinetul nu închide etanş

· garnitura ventilului este uzată sau s-a deplasat;

· prezenţa unui corp străin între garnitură şi scaunul ventilului;

· uzura scaunului ventilului datorită deformării, corodării, uzurei etc.

· remedierile constau în demontarea părţii superioare a robinetului ( a obertail-ului) care conţine ventilul şi efectuarea operaţiei necesare de înlocuire a garniturii, a obiectului străin sau de rectificare (refacere) a stării suprafeţei scaunului. Dacă ventilul este foarte afectat, atunci se înlocuieşte cu unul nou.

Tija robinetului este blocată. În acest caz se verifică dacă nu cumva presgarnitura a fost prea mult strânsă sau dacă datorită faptului că robinetul nu a mai fost utilizat un timp mai îndelungat, tija robinetului s-a înţepenit datorită ruginei.

· Filetul la tija robinetului este uzat: acest defect apare în cazul în care robinetul a fost manevrat de un număr foarte mare de ori. Dacă înlocuirea obertail-ului nu rezolvă problema, atunci robinetul trebuie înlocuit.

· Fisuri ale corpului robinetului: în acest caz, trebuie înlocuit robinetul.

· Existenţa unei cantităţi mari de piatră (depuneri) care s-a depus în aceste robinete, care, pentru remediere, trebuie demontate şi curăţate.

Se recomandă înlocuirea acestor robinete cu robinete sferice (cu o tijă de manevră) care sunt mult mai rezistente.

Pentru remedieri, comisia acordă un buget pentru reparaţii urgente, întrucât pierderi de apă permanente la punctele de consum se reflectă în costul facturilor de apă (în unele cazuri, pierderile de apă pot creşte cu 30% din volumul consumului).

Comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate, pentru următoarele operaţii:

· înlocuirea conductelor de legătură la armăturile (robinetele şi bateriile) montate pe obiecte sanitare, din plumb, cu racorduri flexibile;

· schimbarea treptată a conductelor de plumb sub presiune cu conducte din oţel zincat sau materiale plastice;

· vor fi schimbate toate garniturile la robinetele şi bateriile montate pe obiecte sanitare;

· înlocuirea treptată a armăturilor vechi cu armături moderne, care realizează economii importante de apă.

4.3.1.3. INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ

Instalaţia de preparare a apei calde de consum cuprinde următoarele elemente componente:

a. echipamentele de preparare a apei calde: boilere şi preparatoare instantanee de apă caldă;

b. conductele de distribuţie a apei calde la consumatori;

c. armăturile şi robinetele amplasate pe conductele de apă caldă (în aceeaşi manieră prezentată anterior).

a. Echipamentele de preparare a apei calde de consum

· Echipamente pentru prepararea locală a apei calde de consum – aceste tipuri de echipamente pot fi: cazane obişnuite, cazane cu rupere de presiune, aparate încălzitoare cu gaze naturale, încălzitoare electrice instantanee de prepararea cu apă caldă, boilere electrice etc. Aceste tipuri de aparate se utilizează în mod special în cazul clădirilor mici sau la instituţiile care nu sunt racordate la un sistem de termoficare.

· Echipamente pentru prepararea centralizată a apei calde de consum – aceste echipamente sunt specifice clădirilor care sunt racordate la reţeaua de termoficare ce asigură un agent termic primar necesar încălzirii apei sau clădirilor care sunt echipate cu centrale termice proprii (boilere, schimbătoare de căldură).

Comisia va efectua semestrial următoarele verificări:

Boilere

· Starea izolaţiei termice a boilerului: izolaţia trebuie să aibe o suprafaţă integră, fără rupturi sau discontinuităţi; în cazul constatării afectării izolaţiei, se iau măsuri de refacere a izolaţiei, pentru care comisia alocă un buget pentru intervenţii planificate;

· Starea legăturilor conductelor de apă la boiler: nu trebuie să existe pierderi de apă pe la îmbinările boilerului cu instalaţia interioară; în cazul în care există pierderi de apă, legăturile se refac; comisia alocă un buget pentru intervenţii urgente;

· Starea armăturilor: comisia inspectează uşurinţa de manevrare a robinetelor, eventualele pierderi de apă, şi starea corpului armăturilor, conform metodologiei descrise anterior, la instalaţiile de alimentare cu apă rece.

· Defecţiuni ale serpentinei: spargerea serpentinei poate fi constatată prin:

· scăderea randamentului boilerului, încălzirea apei realizându-se la o temperatură mai joasă;

· datorită pătrunderii apei reci în instalaţia de încălzire, temperatura aerului interior poate fi afectată în timpul iernii;

· datorită pătrunderii permanente a apei reci în instalaţia de încălzire, cantitatea de apă în instalaţia de încălzire creşte, ceea ce determină curgerea apei pe la conducta de preaplin a instalaţiei de încălzire.

Cauzele sunt determinate de defectele serpentinei, care pot fi:

· defecte de fabricaţie ale ţevilor din care este realizată serpentina, care se manifestă prin prezenţa unor fisuri în peretele conductelor;

· îmbinările prin sudură între ţevi sunt realizate defectos;

· apariţia fenomenului de coroziune, care determină străpungeri ale serpentinei.

Remedieri necesare:

· dacă defecţiunea a apărut în primii ani de utilizare ai boilerului, cauza poate să fie reprezentată de un defect de fabricaţie sau de montaj şi de aceea, pentru remediere, se poate interveni cu sudură; înainte de aceasta se verifică dacă utilajul mai este în perioada de garanţie; comisia alocă un buget pentru intervenţii urgente.

· când aceste defecte apar după un număr mai mare de exploatare a boilerului (8 – 10 ani) datorită coroziunii, atunci se recomandă înlocuirea serpentinei.

Pentru asigurarea unei continuităţi în funcţionarea boilerului, se recomandă înlocuirea serpentinei boilerului la un interval de timp recomandat de producător, pentru care comisia alocă un buget planificat.

· Defecţiuni ale mantalei, care constau în pierderi de apă şi pot fi cauzate de defecţiuni ale cordoanelor de sudură executate la îmbinări, un proces avansat de coroziune, sau lovituri mecanice accidentale.

Dacă echipamentul a depăşit durata garantatată de producător, la apariţa fenomenelor de coroziune ale mantalei se recomandă schimbarea totală a boilerului. Comisia acordă un buget planificat.

· Scăpări de apă pe la garnitura capacului: în acest caz şuruburile de prindere se strâng mai tare sau se schimbă garnitura (operaţie mai anevoioasă, întrucât trebuie scoasă şi serpentina boilerului); comisia alocă pentru remediere un buget de urgenţă.

Suplimentar, pentru boilerele electrice, comisia alocă anual un buget planificat pentru verificarea legăturilor electrice.

Preparatoare instantanee de apă caldă

Preparatoarele instantanee de apă caldă sunt aparate electrice, dotate cu o rezistenţă electrică. La inspecţie, comisia poate să sesiseze o funcţionare incorectă a aparatului; cele mai dese defecte ale acestora sunt următoarele:

· starea circuitelor electrice: se poate întâmpla să nu funcţioneze toate treptele de încălzire a aparatului, cauza fiind de natură electrică; pentru remediere, comisia alocă un buget de urgenţă; este necesară intervenţia unui electrician calificat.

· după o mai lungă utilizare, existenţa depunerilor de tartru pe suprafaţa rezistenţei electrice determină o scădere a eficienţei aparatului; pentru remediere se consultă manualul tehnic al aparatului, după ce se verifică dacă nu cumva aparatul este încă în perioada de garanţie. Dacă nu, comisia alocă pentru reparaţii un buget pentru intervenţii urgente.

Durata de viaţă a acestor aparate este relativ scurtă, fiind necesară schimbarea lor integrală după expirarea duratei de viaţă recomandată de producător, pentru care comisia alocă un buget pentru intervenţii planificate.

b. Conductele interioare de distribuţie a apei calde la consumatori

Comisia inspectează starea tehnică a conductelor de apă caldă, care sunt de acelaşi tip ca cele de la apă rece (vezi cap. 4.3.1.2).

c. Armăturile şi robinetele amplasate pe conductele de apă caldă

Comisia inspectează starea tehnică a armăturilor şi robinetelor amplasate pe conductele de apă caldă, care sunt de acelaşi tip ca cele de la apă rece (vezi cap. 4.3.1.2).

4.3.2. Instalaţiile de canalizare

Instalaţiile de canalizare au rolul de a colecta, de a trata şi de a evacua apele uzate din clădire.

Comisia inspectează anual următoarele elemente componente ale instalaţiei de canalizare:

a. Obiectele sanitare şi racordurile lor la instalaţia de canalizare;

b. Sifoane de pardoseală şi de terasă;

c. Conducte interioare de canalizare;

d. Căciuli de ventilare a canalizării interioare;

e. Cămine exterioare de canalizare din incintă;

f. Guri de scurgere exterioare din incintă pentru canalizarea pluvială;

g. Colectoare exterioare de canalizare din incintă;

h. Cuve etanşe vidanjabile.

Apariţia defectelor la instalaţiile de canalizare interioară poate provoca în mod special inconveniente de ordin igienic şi sanitar şi, de aceea, localizarea şi remedierea defectelor reprezintă obiective importante.

a. Obiectele sanitare şi racordurile lor la instalaţia de canalizare

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

Inspecţia lavoarelor, spălătoarelor, chiuvetelor

· fisuri sau spărturi ale obiectelor sanitare, care se sesizează prin inspecţia vizuală a obiectului sanitar; fisurile sunt provocate, de regulă, de lovituri accidentale. Sigura remediere posibilă este înlocuirea. Comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate.

· starea consolelor de susţinere în perete a obiectului sanitar, care trebuie să fie fixe şi rigide; controlul se face încercând stabilitatea fixării obiectului sanitar; dacă poziţia lui nu este fixă şi se clatină, atunci fixarea lui defectuoasă poate determina nu numai fisuri ale obiectului sanitar, dar şi dislocarea îmbinării la racordurile de apă şi canalizare. Remedierea constă în demontarea obiectului sanitar, refacerea îmbinării consolelor în perete iar apoi remontarea obiectului sanitar pe console, cu refacerea legăturilor la apă şi canalizare. Comisia acordă un buget pentru intervenţii urgente.

· dacă se sesizează pierderi de apă pe la îmbinarea armăturii sau a sifonului, datorită unei neetanşeităţi a legăturilor obiectului sanitar la canalizare sau la apă, atunci comisia recomandă remedierea acestora, care constă în refacerea legăturilor respective, cu eventuala înlocuire a garniturilor. Pentru aceasta, comisia acordă un buget de urgenţă.

· dacă se sesizează înfundarea sifonului de scurgere, datorită acumulării de materiale care obturează evacuarea apelor la conducta de legătură, atunci remedierea constă în desfacerea prin deşurubare şi curăţarea sifonului, după care se montează la loc. Comisia recomandă un buget de intervenţii urgente.

Inspecţia căzilor de duş

În general, în şcoli se pot monta duşuri în vestiare, dacă există o sală de sport sau o piscină. Defecţiunile la aceste obiecte sanitare apar mai greu, pentru că se utilizează mai rar. Comisia poate să sesiseze următoarele:

· dacă există scurgeri de apă pe lângă preaplinul căzii sau pe lângă ventilul de scurgere (pe la scurgere), datorită stării garniturilor, atunci comisia recomandă înlocuirea garniturilor. Comisia recomandă un buget de intervenţii urgente.

· dacă se observă pierderi de apă la nivelul pardoselii, în dreptul căzilor de duş, în timpul utilizării duşului, atunci pot exista fisuri ale conductei de canalizare de la preaplin sau de la scurgere: remedierea acestor defecte este destul de complicată, întrucât este necesară demontarea căzii de duş de la poziţia sa, întrucât aceste conducte sunt amplasate între pardoseală şi fundul căzii. După demontare, se inspectează locul fisurii şi se urmăreşte remedierea ei, în funcţie de materialul din care este executată (pentru plumb de scurgere, fisurile se remediază prin lipituri cu pastă de cositor şi plumb, iar cel din materiale plastice se înlocuiesc). Comisia recomandă un buget de intervenţii urgente.

· dacă se observă înfundarea conductei de scurgere, acest fapt se remediază ori utilizând para de cauciuc pentru desfundat chiuvete (când se foloseşte para, trebuie să se obtureze orificiul de preaplin, astfel încât efectul de aspiraţie al parei să fie eficient), ori utilizând substanţe care să dizolve eventualele depuneri de păr şi grăsimi, dar care să nu fie agresive chimic pentru materialele din care sunt executate conductele de legătură (se citesc instrucţiunile de utilizare a acestor substanţe). Comisia recomandă conducerii şcolii controlul întreţinerii acestor obiecte sanitare.

Inspecţia rezervoarelor de alimentare la vasul de closet

· Verificarea funcţionării corecte a rezervorului de apă la acţionare. Dacă se observă o scurgere continuă a apei din rezervor, aceasta poate fi cauzată de următoarele situaţii:

· deteriorarea garniturii clopotului de închidere care închide secţiunea conductelor de spălare a vasului de closet: remedierea constă în înlocuirea garniturii;

· deteriorarea garniturii de la robinetele cu plutitor: se înlocuieşte garnitura;

· există depuneri de piatră şi clopotul nu mai închide bine – pentru remediere, se înlătură clopotul şi se curăţă piatra.

· Verificarea funcţionării corecte a robinetului cu plutitor al rezervorului de spălare; robinetul cu plutitor nu funcţionează corect în următoarele cazuri:

· dacă tija plutitorului nu este reglată, atunci la nivelul maxim al apei în rezervor, robinetul nu se închide bine;

· dacă după reglarea tijei robinetul continuă să curgă, atunci ori garnitura robinetului este uzată, ori există depuneri de piatră în robinet; remedierea constă în demontarea, curăţarea şi înlocuirea garniturii robinetului;

· dacă plutitorul este spart, atunci apa curge continuu în rezervor şi, în plus, acesta se descarcă singur la intervale de timp constante. Remedierea constă în înlocuirea plutitorului.

Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

Inspecţia vaselor de closet.

· Verificarea integrităţii vaselor de closet, prin inspecţie vizuală: dacă se observă spargerea vasului de closet, acest defect se remediază prin înlocuirea vasului cu unul nou;

· Verificarea eventualelor scurgeri ale apei pe la racorduri: există două racorduri ale vasului de closet, unul pentru ţeava de spălare, care face legătura între rezervorul de apă şi vasul de closet, iar celălalt racord pentru ţeava de scurgere. Pierderile de apă pe la racordul ţevii de scurgere apar în situaţia în care vasul closetului nu este bine fixat pe pardoseală. Aceste defecte se remediază prin refacerea legăturilor între vasul de closet şi pardoseală sau prin remedierea legăturii între ţeava de spălare şi vas.

· Dacă se observă că vasul de closet nu evacuează corect apa la canalizare, atunci este posibilă înfundarea sifonului sau racordului de scurgere a vasului de closet; se îndepărtează cu un cârlig materialele care au înfundat scurgerea (cârpe, vată etc.). Intervenţia este posibilă şi prin utilizarea unei sârme elicoidale (şarpe) prin piesa de curăţire amplasată în zona înfundată, pe coloană sau colectorul de canalizare.

Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

Inspecţia pisoarelor.

· Verificarea integrităţii vaselor pisoarelor, prin inspecţie vizuală; dacă se observă spargerea pisoarelor, acest defect se remediază prin înlocuirea vasului cu unul nou;

· Verificarea funcţionării robinetului de spălare al pisoarului: acest robinet este cu ventil, iar modul de remediere a fost menţionat anterior, în cazul în care se semnalează scurgeri de apă necontrolate;

· Dacă se observă înfundarea pisoarului, datorată, de regulă, depunerilor de piatră din conducta de scurgere sau datorită pătrunderii corpurilor străine în această zonă de evacuare la canalizare, remedierea constă în curăţarea acestei zone. Alteori, acest lucru se datorează aruncării de mici obiecte care pot să înfunde pisoarul; de aceea se recomandă ca zona de scurgere să fie protejată cu un mic capac de protecţie perforat.

Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

a. Sifoane de pardoseală şi de terasă.

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

· starea capacului sifoanelor, care trebuie să fie integru, fără spărturi şi bine fixat în rama sa;

· sifoanele trebuie să evacueze uşor apa: se încearcă funcţionarea sifonului prin aruncarea unei cantităţi de apă deasupra lui, urmărindu-se modul de evacuare a apei;

· defectele uzuale la sifoanele de pardoseală (şi de terasă) provin, în general, datorită lipsei unei întreţineri şi constau în înfundarea conductei de golire a sifonului, fie datorită depunerilor de piatră, fie datorită prezenţei corpurilor străine. Remedierea acestor defecte constă în curăţarea interiorului cutiei sifonului, după ce s-a îndepărtat capacul acestuia.

Pentru aceste remedieri, comisia alocă un buget de urgenţă.

b. Conducte interioare de canalizare

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

Verificarea vizuală a traseelor conductelor de canalizare, amplasate exterior elementelor de construcţie. Suprafeţele trebuie să fie în stare bună şi fără pierderi de apă. Se pot observa totuşi următoarele:

· scurgeri de apă pe la îmbinările conductelor de canalizare, care pot să apară fie datorită îmbătrânirii materialului de îmbinare între conducte, fie datorită evacuării accidentale prin conductele de canalizare a unor ape cu temperaturi ridicate sau cu încărcare acidă; remedierea constă în refacerea îmbinării, care depinde de materialul din care este executată canalizarea (fontă de scurgere, plastic – PVC, polipropilenă). Comisia acordă un buget pentru intervenţii urgente.

· fisuri în tuburile conductelor de canalizare, având cauze similare cu cele pentru apariţia scurgerilor la îmbinări; remedierea constă în înlocuirea parţială a tubului; provizoriu se poate pune un manşon în zona fisurată, bine fixat de tub. Comisia acordă un buget de intervenţie planificată.

· înfundarea conductelor verticale de canalizare, cauzată fie de un montaj defectuos, fie datorită aruncării la canalizare a unor obiecte cu volum mare care pot obtura canalizarea (cârpe, resturi alimentare, perii etc.). Detectarea locului acestui defect se face astfel:

· dacă este înfundată o conductă de legătură a unui obiect sanitar, atunci acel obiect nu se mai goleşte de apă;

· dacă este înfundat un sifon de pardoseală, atunci apa nu se mai evacuează de pe pardoseală prin sifon; în plus, dacă scurgerea unui lavoar este legată la acel sifon (aşa recomandă normativul), atunci la utilizarea lavoarului, apa refulează prin sifon pe pardoseala camerei grupului sanitar respectiv;

· dacă se înfundă o coloană de canalizare, atunci apa care se scurge de la etajele superioare locului în care s-a înfundat coloana va refula prin obiectul sanitar amplasat cel mai aproape şi superior zonei de înfundare;

· remedierea acestui defect se face cu ajutorul unei sârme speciale, care se introduce în interiorul conductei, în general, prin piesele de curăţire ale canalizării, care sunt amplasate pe coloane, la înălţimea medie de 0,8 m. De menţionat că aceste piese de curăţire trebuie prevăzute obligatoriu prin proiectul instalaţiei de canalizare.

Aceste defecte pot fi îndepărtate printr-o utilizare şi întreţinere corectă a instalaţiilor.

Comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate care să vizeze curăţarea anuală a colectoarelor şi a coloanelor de canalizare, de către un personal calificat.

d. Căciuli de ventilare a canalizării interioare

Comisia verifică anual starea căciulilor de ventilare, amplasate la capătul coloanelor de canalizare, deasupra terasei. Comisia inspectează vizual starea suprafeţei exterioare a căciulilor de ventilare şi soliditatea prinderii lor de capetele coloanelor. Aceste căciuli de ventilare nu trebuie să fie întreţinute în mod deosebit, ele doar protejează capetele coloanelor de pătrunderea de corpuri străine.

e. Cămine exterioare de canalizare din incintă

Comisia inspectează căminele de canalizare amplasate în afara clădirii şcolii, dar amplasate în incinta şcolii, în care se deversează apele uzate din interiorul şcolii. Inspecţia se face vizual, prin controlul următoarelor elemente:

· Starea capacelor căminelor de canalizare şi modul de fixare în ramă. Dacă aceste rame prezintă fisuri sau spărturi, trebuie înlocuite cu unele noi. Comisia acordă un buget pentru intervenţii urgente, întrucât se pot provoca accidente datorită punerii în pericol a siguranţei copiilor în zona capacelor de canalizare afectate.

· Se înlătură capacul şi se inspectează vizual starea construcţiei căminului: starea pereţilor, a treptelor de acces. Se evită coborârea în căminul de canalizare. Pentru remedierea construcţiei căminului, comisia acordă un buget pentru intervenţii planificate.

Comisia acordă un buget de intervenţii planificate pentru curăţarea şi spălarea anuală a căminelor de canalizare.

f. Guri de scurgere exterioare din incintă pentru canalizarea pluvială

Comisia inspectează anual gurile de scurgere amplasate în curtea şcolii, care au rolul de a prelua apele pluviale colectate de pe suprafeţele betonate ale incintei şcolii. Inspecţia constă în următoarele observaţii:

· Verificarea integrităţii şi a sistemului de susţinere a grătarului gurilor de scurgere

· Se observă dacă aceste guri sunt înfundate; defectele acestor construcţii apar datorită faptului că în urma ploilor torenţiale, pot fi antrenate crengi (de dimensiuni mici), frunze, pământ care pot înfunda aceste guri de scurgere. Remedierea constă în înlăturarea capacului grătar şi curăţarea acestor depuneri, atât de pe fundul gurii de scurgere, cât şi pe conducta de scurgere, cu ajutorul unei sârme cârlig.

Comisia acordă un buget de intervenţii planificate pentru curăţarea lor anuală.

g. Colectoare exterioare de canalizare din incintă

Comisia inspectează anual traseul cuprins între căminele de canalizare, care urmăreşte traseul conductei de canalizare; se inspectează doar traseele de canalizare amplasate în incinta şcolii; dacă există surpări de teren sau dacă terenul este umed pe acest traseu, atunci este posibilă existenţa unei fisuri în colectorul de canalizare exterior. Comisia stabileşte un buget necesar remedierii, respectiv a înlocuirii tronsonului afectat, reparaţia fiind de tip planificat.

Comisia acordă, de asemenea, un buget de intervenţii planificate pentru curăţarea şi spălarea anuală a colectoarelor.

h. Cuve etanşe vidanjabile

În zonele rurale, evacuarea apelor uzate se poate face în cuve etanşe vidanjabile.

Comisia va efectua anual următoarele verificări:

· Verificarea aspectului general al cuvei;

· Depistarea unor pierderi de apă pe la neetanşeităţi, tasări sau teren umed în jurul cuvei;

· Starea căciulii de protecţie a coloanei de ventilare a cuvei.

· Atenţie, nu se coboară în interiorul cuvei etanşe vidanjabile; acest lucru îl fac doar cei calificaţi, cu echipament special; gazele de fermentaţie sunt foarte dăunătoare şi pot provoca chiar asfixierea datorită conţinutului ridicat de metan.

· Trapa de acces la interiorul cuvei trebuie închisă bine, să fie în bune condiţii şi să poată fi înlăturată cu uşurinţă atunci când se efectuează verificarea bazinului. Trapa de acces nu trebuie totuşi să poată fi deschisă foarte uşor, pentru a nu putea fi mişcată de către copii. Această trapă nu trebuie să provoace accidente de cădere a oamenilor. Pentru defecţiuni ale trapei, comisia acordă un buget de intervenţii urgente.

· Comisia acordă un buget de intervenţii planificate pentru întreţinerea anuală a cuvei şi pentru igienizarea acesteia o dată la patru ani.

4.3.3. Instalaţiile de stingere şi combatere a incendiilor

Instalaţiile de stingere şi combatere a incendiilor pentru şcoli pot fi:

· instalaţii exterioare de stins incendii cu hidranţi exteriori. Aceste instalaţii utilizează hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor din exteriorul clădirii, şi permit montarea autopompelor de apă a pompierilor la reţelele exterioare de alimentare cu apă. Verificarea hidranţilor exteriori revine primăriei.

· instalaţii interioare de stins incendii.

Comisia verifică următoarele tipuri de instalaţii de stins incendii:

· instalaţii interioare de stins incendii cu hidranţi interiori

· instalaţii interioare de stins incendii cu sprinclere

· instalaţii interioare de stins incendii extinctoare mobile

4.3.3.1. INSTALAŢIILE INTERIOARE DE STINS INCENDII CU HIDRANŢI INTERIORI.

Hidranţii interiori se prevăd pe holurile şcolilor, în cutii metalice prevăzute cu geam de protecţie pe care este marcată prezenţa hidrantului (H). În interiorul cutiei trebuie să fie prezente furtunul hidrantului şi ţeava de refulare, cu care se manevrează jetul de apă către zona incendiată. Conductele instalaţiei interioare de alimentare cu apă pentru hidranţi sunt obligatoriu din oţel, fiind comune cu cele pentru consum menajer sau fiind separate. In rezervorul tampon se prevede rezerva intangibilă de incendiu, necesară funcţionării hidranţilor pe perioada de funcţionare.

Comisia va efectua următoarele verificări:

· starea cutiei hidrantului şi a geamului protector; inspecţia se face vizual, acestea trebuie să fie în bună stare;

· existenţa şi starea bună a furtunului hidrantului;

· existenţa unei tije de manevrare a hidrantului şi a unui ajutaj care se înşurubează în capătul tijei;

· etanşeitatea hidrantului, să nu existe pierderi de apă pe la hidrant;

· temperatura aerului în încăperile în care s-au amplasat hidranţi să fie menţinută pentru a nu favoriza îngheţul apei în conductele de alimentare cu apă a hidranţilor, sau conductele să fie izolate termic.

Pentru eventuale reparaţii ale conductelor sau pentru remedieri ale scăpărilor de apă pe la hidrant, comisia alocă un buget de foarte urgenţă.

4.3.3.2. INSTALAŢIILE INTERIOARE DE STINS INCENDII CU SPRINKLERE

Pentru inspecţia instalaţiilor de combatere a incendiilor cu sprinklere este nevoie de personal specializat. Sprinklere se montează în cazuri speciale, se prevăd în cazul sălilor de sport cu capacităţi mari (peste 600 de locuri) sau în depozite cu materiale uşor combustibile. Sunt armături care se declanşează automat la creşterea temperaturii aerului, având timp de reacţie foarte scurt şi creează o ploaie fină peste zona incendiată.

Comisia nu poate verifica instalaţia de stins incendii cu sprinklere fără personal calificat.

Comisia poate să însoţească personalul calificat ce verifică anual următoarele:

· Starea conductelor de alimentare cu apă;

· Manometrele;

· Verificarea a15% din capetele de sprinklere;

· Aparatul de control si semnalizare a instalaţiilor cu sprinklere;

· Sistemele de alarmare acustică şi optică¸ locală şi la distanţă;

· Poziţia normală de lucru a vanelor şi sigilarea lor în poziţia deschis;

· Depunerea de praf, scame pe capetele sprinklerelor;

· Pompele pentru sprinklere;

· Racordul de alimentare a instalaţiei de stins incendii de la maşinile de pompieri.

Pentru eventuale reparaţii ale conductelor sau pentru remedieri ale scăpărilor de apă, comisia alocă un buget de foarte urgenţă.

4.3.3.3. INSTALAŢIILE INTERIOARE DE STINS INCENDII CU STINGĂTOARE PORTATIVE

Stingătorul este un aparat de stins incendii acţionat manual care conţine o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de incendiu (de ardere), folosind efectul de presiune creat în interiorul aparatului. Stingătoarele sunt de mai multe tipuri, în funcţie de substanţa de stingere pe care o conţin:

· stingătoare portabile AP – cu apă (eticheta are fondul albastru)

· stingătoare portabile SC – cu spumă chimică (eticheta are fondul galben)

· stingătoare portabile SM – cu spumă mecanică (eticheta are fondul galben)

· stingătoare portabile G – cu gaz inert (eticheta are fondul negru)

· stingătoare portabile P, PG, PM – cu pulbere normală, polivalentă sau specială (eticheta are fondul alb)

· stingătoare portabile H – cu halon (eticheta are fondul verde)

Comisia va efectua următoarele verificări:

· Amplasarea stingătoarelor în apropierea zonelor pe care le protejează

· Verifică soliditatea sistemelor de prindere în perete a stingătoarelor

· Verifică dacă stingătoarele sunt protejate împotriva intemperiilor (umiditate, frig) şi a coroziunii

· Verifică dacă stingătoarele au fost schimbate şi revizuite; termenul de garanţie, respectiv data următoarei revizii este inscripţionată pe eticheta stingătorului;

În funcţie de tipul stingătorului rezultă şi modul de utilizare. De reviziile acestor echipamente se ocupă o persoană numită în acest sens.

Pentru eventuale reparaţii ale conductelor sau pentru remedieri, comisia alocă un buget anual de urgenţă. Pentru schimbarea şi revizuirea stingătoarelor, pentru menţinerea în termen de garanţie, comisia acordă un buget planificat.

4.3.4. Instalaţiile de alimentare cu gaze naturale combustibile

Proiectarea, executarea şi controlul instalaţiei de gaze naturale combustibile revine companiei distribuitoare de gaz. Totuşi, există metode de apreciere şi detectare a defectelor instalaţiilor de alimentare cu gaze; orice suspiciune trebuie raportată imediat companiei de gaz. La conductele instalaţiei de utilizare a gazelor naturale, apariţia defectelor poate să aibe consecinţe foarte grave, datorită pericolelor ridicate de explozie şi incendiu datorate de scăpări şi acumulări necontrolate de gaze.

Apariţia defectelor la instalaţia de gaze se semnalează astfel:

· scăderea presiunii gazelor la arzătoare; o presiune insuficientă se manifestă printr-o ardere neregulată, flacăra de gaz pâlpâie, se aud mici pocnituri şi culoarea ei este alb - gălbuie, şi scoate fum, chiar dacă robinetul de gaz este deschis la maxim;

· apariţia mirosului de gaze; pentru depistarea scăpărilor de gaze prin conducte, gazele se odorizează, respectiv se tratează cu o substanţă, al cărui miros specific se recunoaşte imediat, care să permită prezenţa scăpărilor de gaze. Mai întâi se depistează încăperea în care se simte mirosul de gaze, iar apoi se controlează traseele conductelor, cu ajutorul unei soluţii de săpun care se aplică în zona în care se crede că există o fisură (la îmbinări, la coturi etc.);

· creşterea nejustificată a consumurilor de gaze poate să însemne prezenţa unor defecţiuni în instalaţie care să însemne pierderi de gaze.

Comisia va efectua semestrial verificări la:

· Conductele instalaţiei interioare de gaze

· Armăturile montate pe gaze

· Regulatoarele de gaz

· Dispozitivele de siguranţă

· Arzătoarele

· Aparatele de consum

· Încălzitoare pentru preparare locală de apă caldă menajeră

a. Conductele instalaţiei interioare de gaze

Comisia inspectează starea generală a conductelor prin control vizual; la îmbinări se poate folosi o soluţie de apă cu săpun; la întinderea acestei soluţii cu o pensulă în zona îmbinărilor, dacă există scăpări de gaze, atunci se formează baloane de săpun. Pentru remediere se alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente, pentru care se apelează o unitate specializată autorizată în instalaţii de gaze.

b. Armăturile (robinetele) de gaze

Robinetele utilizate cel mai des în instalaţiile interioare de gaze sunt cele cu cep. Comisia va încerca uşurinţa de manevrare a robinetelor; se pot observa următoarele:

· blocarea robinetului cu cep, datorită coroziunii sau datorită eventualelor depuneri în zona cepului; acest defect este frecvent pentru robinetele cu cep care nu au mai fost utilizate o perioadă îndelungată;

· deformarea capului cepului, datorită utilizării frecvente a acestuia.

Aceste defecţiuni se remediază de către personal calificat, autorizat în gaze; comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

c. Aparatele de reglare (regulatoarele de gaz)

La aceste regulatoare, cele mai frecvente defecte sunt determinate fie datorită unei exploatări necorespunzătoare, fie datorită unei greşeli de montaj.

Comisia poate să sesizeze următoarele:

· absenţa unui filtru de gaz pe conducta de gaze, la intrarea în regulator – acest fapt poate conduce uşor la înfundarea mecanismelor şi secţiunilor de trecere din interiorul regulatorului;

· remedierile necesare rezultă în urma controlului regulatorului de către o unitate specializată, iar reglarea acestor aparate trebuie făcută doar de personalul autorizat al companiei de gaze.

Aceste defecţiuni se remediază de către personal calificat, autorizat în gaze; comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

d. Dispozitive de siguranţă

Cele mai frecvente defecte care pot fi observate de comisie sau de conducerea şcolii pe perioada între controalele comisiei sunt:

· neetanşeitate la închidere – nu închide perfect alimentarea cu gaz, astfel încât la revenire cu alimentare de gaz, există scăpări ale acestor dispozitive;

· la dispariţia presiunii gazului, nu intră imediat în funcţiune;

· nu se menţine flacăra de veghe, în cazul în care dispozitivul este prevăzut cu aceasta.

Toate aceste defecţiuni trebuie raportate de urgenţă şi rezolvate de un atelier specializat; comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

e. Arzătoare

Comisia poate observa, în urma controlului vizual, următoarele elemente:

· ardere defectuoasă:

· flacăra nu este stabilă sau flacăra se desprinde de pe capul de ardere;

· arderea este zgomotoasă;

· culoarea flăcării se modifică, de la albastru la verde; sau la alb, cu marginile galbene, lunguiaţă şi cu emisie de fum; sau flacără galbenă, cu vârfurile negre, produce fum şi zgomote.

Toate aceste simptome trădează o ardere defectuoasă a gazului datorită unui reglaj prost al arzătorului, respectiv al aerului necesar arderii. Se alocă un buget pentru intervenţii urgente.

· înfundarea orificiilor de ieşire a gazelor, datorită impurităţilor. Desfundarea se face cu un obiect ascuţit, poate chiar un ac, după ce s-a închis robinetul de alimentare cu gaz;

· degradarea pieselor de şamotă ale arzătoarelor (de protecţie a focarului – locul unde are loc arderea) – pentru remediere, se schimbă piesa de şamotă respectivă, uneori acest lucru necesită dezmembrarea arzătorului;

· deformarea sistemelor de reglare a admisiei aerului pentru ardere; se recomandă înlocuirea lor.

Defecţiunea se raportează şi se remediază de către un autorizat în gaze; comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

f. Aparate de consum

Comisia inspectează anual starea arzătoarelor la aparatele de consum (maşini de gătit amplasate în bucătăriile cantinelor şcolii).

Comisia poate să sesizeze următoarele:

· defecte de natură mecanică care pot fi sesizate ca deformaţii sau degradări ale aparatelor de consum, sau ca neetanşeităţi ale racordurilor de gaze la coloanele de alimentare cu gaze, manifestate prin pierderi de gaze;

· defecte de reglaj a arderii care se manifestă prin prezenţa unei flăcări alungite, cu vârfurile galbene, ceea ce înseamnă că arderea este incompletă.

Culoarea normală a flăcării este următoarea: miezul flăcării este albastru-verzui, iar restul flăcării este albastru, cu marginile transparente; lungimea normală a flăcării este de 20-25 mm.

Orice defecţiune se remediază de către un autorizat în gaze; comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

g. Încălzitoare locale pentru apă caldă menajeră

Aceste aparate prepară apă caldă utilizând arderea gazelor naturale într-un focar prin care trec conducte de apă.

Comisia verifică următoarele elemente:

· Etanşeitatea racordurilor de gaz

· Starea robinetelor de pe racordurile de gaz

· Culoarea flăcării: culoarea trebuie să fie normală

· Starea coşului de evacuare a gazelor de fum

Orice defecţiuni sesizate se remediază de către un autorizat în gaze; comisia alocă un buget pentru intervenţii foarte urgente.

Stabilirea priorităţilor lucrărilor de mentenanţă în instalaţiile sanitare

În cazul existenţei mai multor defecte simultane la instalaţiile sanitare, priorităţile s-ar putea ierarhiza în ordinea importanţei lor după cum urmează:

· defecţiuni ale instalaţiei de alimentare cu gaze naturale combustibile, ale căror defecţiuni pun în pericol siguranţa vieţii ocupanţilor clădirii;

· instalatia de stins incendii;

· asigurarea continuităţii sursei de apă;

· reţeaua de alimentare cu apă rece (distribuţia apei reci);

· reţeaua de canalizare interioară şi exterioară apă;

· defecţiuni la punctele de consum (baterii, robinete, obiecte sanitare).

În urma verificărilor realizate, comisia va centraliza concluziile în tabele, pe baza cărora se vor acorda şi planifica bugetele necesare întreţinerii în bună stare a elementelor instalaţiilor. Tabelele sunt următoarele:

instalaţii SANITARE
Numele şcolii:			Data inspecţiei:		Fonduri:
Localitatea:			Numele persoanei care a completat formularul:
Identificaţi o componentă anume în conformitate cu descrierea, lăsaţi spaţiu gol dacă componenta nu există	Satisfăcător	Nesatisfă-cător	Dacă este nesatisfăcător, descrieţi problema	Unde se găseşte în clădire componenta a cărei stare a fost evaluată drept nesatisfăcătoare

REŢELE EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ DIN INCINTĂ
Sursa de apă^,,**
Staţii de pompare ale apei amplasate exterior clădirii (staţia de hidrofor amplasată în cabina puţului)^,,**;
Rezervoare de apă pentru consum menajer, amplasat exterior sau de incendiu, acolo unde este cazul^{, *}
Traseele reţelei de apă rece din incintă^**
Căminul de branşament^,*
Apometrul^,*
Robinetele (armăturile) amplasate în reţeaua exterioară^,*
Hidranţi de incintă^,*
INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
Rezervorul tampon (inclusiv robinetele cu plutitor)^,*
Recipientul de hidrofor^,*
Presostatul^,*
Pompe^,**
Aparate de măsură şi control^,*
Conductele de distribuţie a apei în clădire^**
Robinetele sau bateriile montate pe obiectele sanitare^,*
INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ
Echipamentele de preparare a apei calde, respectiv boilere sau preparatoare instantanee de apă caldă^,*
Conductele de distribuţie a apei calde la consumatori^**
Armăturile şi robinetele amplasate pe conductele de apă caldă ^,*
INSTALAŢIILE DE CANALIZARE
Obiectele sanitare şi racordurile lor la instalaţia de canalizare^,*
Sifoane de pardoseală şi de terasă^,*
Conducte interioare de canalizare^,*
Căciuli de ventilare a canalizării interioare^,*
Cămine exterioare de canalizare din incintă^,*
Guri de scurgere exterioare din incintă pentru canalizarea pluvială^,*
Colectoare exterioare de canalizare din incintă^,*
Cuve etanşe vidanjabile^,*
Instalaţia de stins incendii
Instalaţii interioare de stins incendii cu hidranţi interiori^,**
Instalaţii interioare de stins incendii cu sprinclere^,**
Instalaţii interioare de stins incendii extinctoare mobile^,**
INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE COMBUSTIBILE
Conductele instalaţiei interioare de gaze^,**
Armăturile montate pe gaze^,**
Regulatoarele de gaz^,**
Dispozitivele de siguranţă^,**
Arzătoarele^,**
Aparatele de consum^,**

Legendă: Tip de lucrări: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente.

4.3.5. Bugetul instalaţiilor sanitare

unde: Ch_Mis = totalitatea cheltuielilor pentru mentenanţă instalaţii sanitare

Ch_rext = cheltuieli pentru reţele exterioare de apă;

Ch_iir= cheltuieli pentru instalaţii interioare de apă rece;

Ch_iic= cheltuieli pentru instalaţii interioare de apă caldă;

Ch_ic = cheltuieli pentru instalatii de canalizare;

Ch_isi = instalaţii de stins incendii;

Ch_iag = instalaţii de alimentare cu gaze.

Observaţii:

Prioritare în activitatea de planificare a bugetului de mentenanţă pentru instalaţiile sanitare sunt următoarele aspecte economice:

· respectarea la calculul costurilor a intervalelor de timp la care se fac controalele şi lucrările de întreţinere;

· prevederea obligatorie a costurilor privind lucrările de întreţinere planificate;

· prevederea costurilor neaşteptate pentru reparaţiile accidentale;

· luarea în calcul a cheltuielilor suplimentare de mentenanţă planificată în cazul în care sunt programate reparaţii capitale, întrucât sunt necesare fonduri financiare importante, pentru care sursele de finanţare locale sunt insuficiente;

· eventualitatea unor costuri suplimentare de mentenanţă, dacă au loc modificări (extinderi, modernizări etc.), lucrări care se efectuează doar cu avizul proiectantului şi cu respectarea legilor în vigoare.

4.4. Instalaţii termice de încălzire, ventilare, climatizare

Sunt dotări ale clădirilor cu rolul de a asigura confortul termic: condiţii normale de temperatură şi de calitate a aerului, care să facă posibilă desfăşurarea activităţilor didactice în mod corespunzător în toate încăperile. În funcţie de complexitatea lor, ele asigură aceste condiţii partial sau integral (vezi Anexa 4.4.1.).

În majoritatea cazurilor, echipamentele cu care sunt dotate clădirile asigură doar temperatura interioară a încăperilor, adecvată desfăşurării fiecărui tip de activitate, împrospătarea aerului realizându-se prin neetanşeităţile elementelor de construcţie sau prin deschiderea geamurilor sau uşilor (aerisirea spaţiilor pentru timp limitat , de la câteva minute până la câteva ore).

4.4.1. Instalaţii de încălzire

Aceste dotări au rolul de a realiza în perioda rece a anului (octombrie-aprilie) temperaturi corespunzătore în toate încăperile şcolii.

Clasificarea instalaţiei de încălzire:

· în funcţie de extinderea instalaţiei, ea poate fi locală sau centrală

· în funcţie de sursa de caldură, ea poate fi cu sobe, cu centrală termică proprie sau racordată la termoficare cu punct termic

· în funcţie de combustibilul utilizat: combustibil solid, lichid sau gaze naturale.

4.4.1.1. ÎNCĂLZIREA LOCALĂ CU SOBE CU COMBUSTIBIL SOLID SAU GAZE NATURALE

Sistemul este larg răspândit, în fiecare încăpere fiind amplasate una sau mai multe sobe, în funcţie de mărimea încăperii de încălzit.

Sobele pot fi construite din cărămidă sau teracotă şi prevăzute cu uşa de alimentare cu combustibil, uşa (golurile) pentru asigurarea aerului de ardere şi uşa pentru evacuarea cenuşii.

Gazele de ardere (fumul) se evacuează la coşul de fum prin intermediul unui racord (burlan).

Sistemul este greu de exploatat şi ineficient, având un randament energetic slab.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte:

· fisuri şi goluri la corpul sobei

· defecte la starea uşii pentru alimentarea cu combustibil

· defecte la starea grătarului de ardere

· existenţa şi starea uşii (orificiului) pentru aerul de ardere

· fisuri şi crăpături la racordul (legatura) sobă - coş şi coşul de fum

· probleme la funcţionarea coşului şi a legăturii sobă – coş, dacă acestea nu sunt înfundate (dacă racordul sau coşul sunt înfundate, fumul de reîntoarce în încăpere, lucru ce se poate constata numai cu soba funcţionând)

· deteriorări la izolaţia coşului la trecerea prin planşeu şi acoperiş.

Verificările comisiei vor urmări depistarea următoarelor defecte la sobe funcţionând cu gaze naturale:

· defecte la etanşeitatea instalaţiei de alimentare cu gaze; orice scăpare de gaze sesizată prin prezenţa mirosului caracteristic se anunţă imediat unei întreprinderi specializate în scopul determinării şi remedierii defectului; se opreşte funcţionarea sobei.

· înfundarea alimentării cu aer de ardere la rozeta arzatorului

· se verifică existenţa şi buna funcţionare a robinetelor de siguranţă şi serviciu şi ca acestea să fie uşor manevrabile şi să nu aibă scăpări de gaze ;

Comisia va verifica să existe chei de manevră pentru robineţi la personalul ce deserveşte sobele.

4.4.1.2. ÎNCĂLZIREA CENTRALĂ

Este alcătuită dintr-o sursă de căldură: centrala termică (cu combustibil solid, lichid sau gaz natural) sau punctul termic (racordat la termoficare sau centrala termică de zonă), o reţea de conducte pentru distribuţia agentului termic (apa caldă 90/70° C) şi consumatori (corpuri de încălzire: radiatoare, convectoare, aeroterme, baterii de încălzire ale centralelor de ventilare).

CENTRALA TERMICĂ

Conţine următoarele componente:

· cazane de încălzire centrală; schimbătoare de căldură (boilere, schimbătoare cu plăci) pentru apa caldă de consum (60 ° C pentru spălătoare, lavoare, duşuri etc.);

· sisteme de siguranţă (vase de expansiune, supape de siguranţă);

· pompe pentru circulaţia agenţilor termici sau pentru combustibil;

· canal şi coş de fum pentru alimentarea cu combustibil şi aer de ardere.

Este amplasată într-o încăpere proprie cu suprafeţe şi condiţii de siguranţă diferite, în funcţie de combustibilul utilizat.

La utilizarea combustibililor solizi sau lichizi trebuie prevăzute depozite care să asigure funcţionarea pentru o periodă de timp mai lungă, în funcţie de posibilităţile de aprovizionare.

Pentru cele funcţionând cu gaze naturale este necesară existenţa unei ferestre cu geam către exterior, care la o eventuală explozie să se spargă protejând astfel centrala şi clădirea.

Comisia va efectua următoarele verificări:

Cazane

· focarul şi drumurile gazelor de ardere pentru descoperirea depozitelor de cenuşă şi zgură ;

· etanşeitatea canalului şi a coşului de fum, posibile crăpături sau fisuri, să existe guri pentru curăţire ;

· existenţa şi funcţionarea echipamentului de siguranţă: supape de siguranţă, vase de expansiune, clapete de sens ;

· existenţa şi funcţionarea aparaturii de masură şi control: termometre, manometre (hidrometre) ;

· izolaţia termică a cazanelor, canalelor, coşului de fum şi protecţia acestei izolaţii ;

· reglajul arzatoarelor la rapoarte combustibil / aer prescrise de fabricant.

Cazane funcţionând cu combustibil lichid

· existenţa scurgerilor la circuitul de combustibil: nu sunt admise scurgeri ;

· curăţarea sau înlocuirea filtrelor de combustibil;

· existenţa şi funcţionarea preâncălzitoarelor de combustibil, dacă există.

Cazane funcţionând cu combustibil solid

· focarul, grătarul, uşa de alimentare cu combustibil, uşa pentru aer de ardere;

· canalul şi coşul de fum în mod special, pentru depistarea eventualelor depuneri de zgură, care sunt foarte periculoase ;

· depozitul de combustibil şi depozitul de cenuşă.

Cazane funcţionând cu combustibil (gaze naturale)

· circuitul de alimentare cu gaz-filtre, regulatoare, reţea de conducte; NU sunt admise scurgeri de gaz; când acestea se depistează se opresc gazele!!!

· priza de aer de ardere: echiparea ei cu jaluzele fixe care nu pot fi închise;

· suprafaţa de decompresie (gol în structură prevăzut cu ramă şi geam) ca element de siguranţa la o eventuală explozie;

· automatizarea: vane electromagnetice, senzori: înlocuirea echipamentelor defecte.

Pompe de circulaţie

· etanşeitatea corpului pompei;

· robineţii şi clapetele de sens (de reţinere), care trebuie montate după pompe (în sensul circulaţiei fluidului);

· existenţa unor zgomote suspecte cauzate de mişcarea rotorului pompei; dacă există zgomote, defectul este grav şi se impune înlocuirea pompei;

· starea racordurilor electrice: conexiuni, izolaţia electrică.

Vase de expansiune deschise (amplasate peste ultimul nivel al clădirii )

· starea fizică: etanşeitate, racorduri, izolaţii, amplasare;

· existenţa, sub vas, a tăvii de colectare a eventualelor scurgeri de apă şi legarea acesteia la canalizare (sau existenţa posibilităţii ca apa colectată să fie evacuată în exterior).

Vase de expansiune închise (amplasate în centrala termică)

· modul de racordare;

· presiunea în vase.

Canale şi coşuri de fum de zidărie sau ceramice

· etanşeitatea acestora: nu sunt admise fisuri prin care gazele de ardere să pătrundă în centrală;

· secţiunea: nu se admit depuneri de cenuşă şi zgură ce micşorează secţiunea, acestea trebuie neîntârziat îndepărtate;

· starea uşii de curăţire de la baza coşului;

· existenţa clapetelor antiexplozie: nu este admisă blocarea acestora;

· canalele şi coşurile de fum căptuşite cu material refractar, zidăria refractară trebuie să fie continuă şi să nu existe cărămizi din boltă sau pereţi căzute.

Canale şi coşuri de fum metalice

· etanşeitatea, mai ales la îmbinările tronsoanelor;

· izolaţia termică şi protecţia ei; se va observa atent izolaţia în dreptul îmbinărilor.

PUNCTUL TERMIC

Este o staţie de preluare şi transformare de parametri ai agentului termic primar (agentul din reţeaua de termoficare). Conţine schimbătoare de căldură, distribuitoare / colectoare pentru alimentarea prin reţele diferite a consumatorilor, pompe de circulaţie a agenţilor termici, sisteme de siguranţă (vase de expansiune, supape de siguranţă).

Se prepară apă caldă 90/70° C (95/75° C) pentru instalaţii de încălzire, ventilare / climatizare şi apă caldă de consum menajer (60 ° C).

Schimbătoare de căldură

Comisia va efectua următoarele verificări:

· etanşeitatea schimbătoarelor de căldură: starea mantalei, racorduri;

· existenţa şi starea de funcţionare a organelor de închidere (robinete, clapete de sens etc.) şi siguranţă (supape, vase de expansiune);

· existenţa şi starea de funcţionare a aparaturii de automatizare (senzori, aparate de masură, organe de execuţie etc.);

· izolaţia termică şi protecţia acesteia.

Pentru toate încăperile ce adăpostesc centrale termice şi puncte termice, inclusiv încăperile adiacente (depozite) se verifică starea de curăţenie.

Nu sunt admise: depozitarea de mobilier, echipamente şi utilaje ce nu aparţin centralei sau punctului termic.

4.4.1.3. REŢEUA DE DISTRIBUŢIE

Este alcătuită din conducte (de oţel sau material plastic) ce transportă agentul termic (apa caldă +90/70° C) la consumatori. Pentru a micşora pierderile de căldură, reţeaua de distribuţie se izolează.

Se poate amplasa aparent sau mascat în ghene sau tavane false.

Comisia va efectua următoarele verificări:

La conducte din oţel:

· etanşeitatea îmbinărilor conductă cu conductă sau conductă cu organe de închidere/sectorizare/reglare; se observă eventualele scurgeri de apă;

· existenţa dispozitivelor de susţinere: console, pendule: verificarea stării acestora şi prinderea lor pe elementele de construcţie;

· existenţa şi starea fizică a dispozitivelor pentru preluarea dilatărilor-lire de dilatare, compensatori axiali;

· trecerile prin elementele de construcţie (pereti, plansee) care trebuie să fie etanşe şi în acelaşi timp să permită şi deplasarea liberă a conductelor;

· izolaţia termică şi protecţia acesteia.

La conducte din materiale plastice:

· etanşeitatea îmbinărilor cu racorduri olandeze, cu inele de presare, cu inele de sertizare;

· susţinerile – brăţări, console etc.;

· posibilităţile de preluare a dilatărilor;

· continuitatea şi protecţia izolaţiei termice.

La reţeaua de conducte se verifică pantele de montaj şi existenţa posibilităţilor de golire şi de aerisire a instalaţiei, inclusiv existenţa robinetelor de golire şi dispozitivelor de aerisire (vase de aerisire, ventile automate de aerisire) şi starea lor de funcţionare.

4.4.1.4. CONSUMATORII

Sunt de o mare diversitate : radiatoare din fontă sau oţel, convectoare, registre din ţevi orizontale şi verticale, aeroterme, centrale de tratare a aerului.

La rândul lor acestea au forme şi mărimi diferite în funcţie de producător.

Radiatoarele din fontă sau oţel sunt corpuri de încălzire statice, montate pe pereţi sau pe pardoseală, de obicei în dreptul ferestrelor. Sunt racordate (legate) la conductele de ducere (tur) şi întoarcere (retur) prin intermediul unor robineţi de închidere şi reglare sau prin coturi cu racord olandez. Ele se pot demonta pentru reparaţii şi curăţire când instalaţia este golită.

Convectoarele sunt corpuri de încălzire din oţel, racordate la conducta de ducere (tur) printr-un robinet cu dublu reglaj şi la conducta de întoarcere (retur) prin robineţi de reglare sau coturi cu racord olandez (holender).

Registrele din ţevi sunt corpuri de încălzire realizate din ţevi de oţel sudate. Se racordează la conductele de agent termic la fel ca radiatoarele.

Aerotermele sunt alcătuite dintr-o baterie de încălzire, construită din ţevi cu aripioare, un ventilator (centrifugal sau axial), un filtru de aer şi o carcasă metalică ce permite montajul celor menţionate, realizând în acelaşi timp şi orientarea jetului de aer cald prin intermediul unor rame cu jaluzele. Spaţiul în care sunt montate poate fi încălzit cu aer proaspăt, recirculat integral sau amestecat (proaspăt şi recirculat).

Comisia va efectua următoarele verificări:

La radiatoare şi convectoare:

· etanşeitatea radiatorului şi a racordurilor, inclusiv robinete, racorduri olandeze etc.;

· dacă radiatorul se încălzeşte în totalitate;

· posibilităţile de golire şi aerisire;

· consolele sau picioarele de susţinere.

La aeroterme:

· starea fizică a carcasei, bateriei de încălzire, jaluzelelelor de dirijare a curentului de aer, inclusiv racordurile cu organele de închidere şi reglare;

· dispozitivele de susţinere: console, tiranţi;

· posibilităţile de golire şi aerisire;

· ventilatorul: starea paletelor, echilibrarea rotorului, eventuale zgomote;

· racordul electric: conexiuni, starea izolaţiei.

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Priorităţile în funcţionare sunt în ordine următoarele :

· sursa de caldură: centrala termică şi punctul termic

· reţeaua de conducte

· consumatorii: radiatoare, convectoare, aeroterme, centrale de tratare a aerului etc.

4.4.2. Instalaţii de ventilare mecanică

4.4.2.1. VENTILAREA MECANICĂ GENERALĂ

Sistemul este alcătuit dintr-o centrală de tratare parţială a aerului (filtrare şi încălzire), reţea de canale pentru transportul aerului către şi de la încăperea deservită, dispozitive de introducere a aerului (guri, grile, anemostate etc.), dispozitive de evacuare (guri, grile), reţea de aspiraţie a aerului viciat din încăpere, care este apoi evacuat în exterior sau (dacă este posibil) recirculat parţial sau total.

Vehicularea (transportul) aerului pe reţeaua de canale de aer se face cu ajutorul ventilatoarelor acţionate de motoare electrice.

Sistemul e folosit la realizarea confortului termic la săli de sport, amfiteatre, aule, ateliere etc.

Comisia va efectua următoarele verificări:

Centrala de tratare a aerului.

Ventilatoare

· integritatea şi etanşeitatea carcasei şi a racordurilor la canalele de aer;

· verificarea la ventilatorele axiale a sistemului de acţionare: prinderea sigură a rotorului pe axul rotorului motorului electric

· verificarea la ventilatoarele centrifugale a cuplajului corect şi sigur al rotorului ventilatorului pe axul rotorului motorului electric (la cele direct cuplate)

· verificarea la ventilatoarele centrifugale a montării corecte a roţilor de curea şi a curelelor de transmisie (la cele cuplate prin curele)

· existenţa şi starea dispozitivelor de protecţie la transmisiile prin curele la ventilatoarele centrifugale;

· centrarea şi echilibrarea rotoarelor ventilatoarelor;

· existenţa şi starea amortizoarelor de vibraţii.

Bateriile de încălzire

· etanşeitatea circuitului de apă inclusiv a racordurilor şi robinetelor;

· existenţa şi starea de funcţionare a aerisirilor şi golirilor;

· gradul de curăţenie a suprafeţelor cu aripioare;

· racordarea etanşă la circuitul de aer.

Filtrele de aer

· gradul de colmatare (îmbâcsire) a materialului (suprafeţelor) filtrant;

· existenţa şi starea materialului filtrant.

Reţeaua de canale de aer

· etanşeitatea ;

· susţinerile: console, tije filetate;

· izolaţia termică şi protecţia acesteia.

Dispozitivele de introducere (guri, grile, anemostate etc.) şi de evacuare (guri,grile)

· prinderea corectă şi sigură pe canale, tavane false, pereţi, uşi etc. ;

· integritatea şi prinderea etanşă la circuitul de aer ;

· reglajele: secţiuni, orientarea jeturilor de aer, viteze de curgere a aerului pe canale şi prin guri ;

· nivelul de zgomot.

4.4.2.2. VENTILAREA LOCALĂ.

Este un sistem de ventilare mecanică folosit pentru evacuarea noxeilor de la locul lor de producere spre exterior cu sau fără tratarea aerului evacuat.

Sunt întâlnite ca sisteme: ventilarea nişelor de laborator (chimie, biologie etc.) şi ventilarea prin hote a echipamentelor de bucătărie: plite, cuptoare, marmite.

Vehicularea (transportul) aerului prin reţeaua de canale se face cu ajutorul ventilatoarelor specializate.

Comisia va efectua următoarele verificări:

La ventilarea nişelor

· existenţa dispozitivelor de închidere etanşă ;

· existenţa ventilatorului de evacuare şi starea lui de funcţionare.

La ventilarea bucătăriilor

· existenţa hotelor deasupra utilajelor: plite, grătare, cuptoare ;

· existenţa şi starea de curăţenie a filtrelor pentru particulele de ulei;

· funcţionarea ventilatoarelor de evacuare: acţionare, centrare ;

· starea de curăţenie a canalelor prin care se evacuează nocivităţi (gaze,vapori).

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere

Priorităţile în funcţionare sunt în ordine următoarele:

· centrala de tratare aer: ventilator, baterii de încălzire, filtru;

· reţeaua de canale de aer;

· terminale: dispozitive de introducere/evacuare a aerului:grile, guri, anemostate.

4.4.3. Instalaţii de climatizare (aer condiţionat)

4.4.3.1. SISTEME DE AER CONDIŢIONAT (RĂCIRE) LA ÎNCĂPERI COMUNE

Sistemele posible la noi în aceasta perioadă sunt de tip SPLIT şi cu ele se realizează în mod obişnuit răcirea încăperilor prin recircularea aerului interior, care este răcit la rândul lui.

Sistemele sunt alcătuite dintr-o unitate exterioară, ce conţine compresorul frigorific şi condensatorul răcit cu aer şi o unitate interioară, ce conţine vaporizatorul şi un ventiltor centrifugal cu curent transversal, ce circulă pe suprafaţa acestuia aerul interior pe care îl răceşte şi îl filtrează.

Efectul de răcire este benefic în perioadele calde ale anului, însă are dezavantajul că noxe ca bioxidul de carbon, mirosuri etc. nu sunt evacuate, acumulându-se în încăpere.

Împrospătarea aerului se face prin deschiderea uşilor sau ferestrelor.

Sistemul poate funcţiona şi în pompa de căldură, schimbând între ele rolurile vaporizatorului şi condensatorului, putând astfel încălzi aerul din încăperea unde este situată unitatea interioară.

Un sistem mai perfecţionat este acela la care unitatea interioră este montată pe tavan (sau în tavan fals) şi prin ea se poate vehicula aer amestecat proaspăt (adus de la o priză exterioară -max.15% din debit) şi recirculat. Acest sistem aduce îmbunătăţiri mediului interior prin cantitatea de aer proaspăt introdusă în încăpere.

Comisia va efectua următoarele verificări:

la unitatea interioară:

· montajul corect: dacă este fixată stabil pe perete şi pe tavan;

· racordarea conductelor de legatură între cele două unităţi, interioară şi exterioară

· filtrul de aer;

· ventilatorul ;

· colectarea şi evacuarea condensului ;

· existenţa şi presiunea agentului frigorific în instalaţie, deoarece când nu există agent frigorific instalaţiile se opresc pe avarie.

la unitatea exterioară:

· montajul corect pe console prin intermediul amortizoarelor de vibraţii ;

· funcţionarea silenţioasă, fără zgomot şi vibraţii a compresorului;

· funcţionarea echilibrată, nezgomotoasă a ventilatorului condensatorului;

· starea de curăţenie a condensatorului: să nu existe depuneri de praf, scame etc. între lamele ;

· carcasa exterioară – aspect, integritate ;

· nivelul de zgomot (dacă este cazul).

4.4.3.2. SISTEME DE AER CONDIŢIONAT (RĂCIRE) PENTRU SĂLI DE CALCULATOARE (CABINETE DE INFORMATICĂ)

Calculatoarele nu pot funcţiona performant decât în condiţii de temperatură strict controlate şi anume: iarna, temperatura interioară va fi mai mare ca +22° C, iar vara, temperatura interioară va fi mai mică decât +32° C.

Se pot prevedea pentru aceste cabinete unităţi tip SPLIT amplasate pe pardoseală (FLOOR STANDING) în pompa de căldură, care pot controla corespunzător temperatura interioară (uneori şi umiditatea aerului interior).

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere: vezi tabelul de mai jos.

Priorităţile în funcţionare sunt următoarele:

· compresorul frigorific

· conductele de agent frigorific

· ventilatoarele.

INSTALAŢII TERMICE – ÎNCĂLZIRE, VENTILARE, CLIMATIZARE
Numele şcolii			Data inspecţiei
Localitatea			Numele persoanei care a completat formularul		Fonduri pe tip de lucrări	Observaţii
Se identifică componentele in conformitate cu descrierea	Se atribuie componentei certificatul		Se descrie componenta (problema) dacă este cotată nesatisfăcător	Se indică locul din cladirea şcolii unde se află componenta cotată nesatisfăcător
	Satisfacator	Nesatisfacator
A. INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE
Sursa de căldură Centrala termică - cazane* - pompe - vas de expansiune* - supape de siguranţă*** - canal şi coş de fum* Punct termic - schimbătoare de caldură* - pompe - vas de expansiune* - supape de siguranţă*** Locală - soba* - canal coş de fum - alimentare gaz Reţeaua de conducte - armături (robineti) - goliri** - aerisiri* Consumatori - radiatoare* - convectoare* - aeroterme*						Control de către personalul specializat Control de către personalul şcolii Control de către personalul specializat Control de către personalul specializat Control de către personalul specializat al şcolii
B. INSTALATII DE VENTILARE MECANICA
Centrala de tratare a aerului - ventilator* - filtru* - baterie de încălzire* Reţeaua de canale de aer Dispozitive de introducere şi evacuare a aerului în şi din încăperi - grile* - guri* - anemostate*						Control de către personalul specializat Control de către personalul specializat Control de către personalul specializat
Observatii:
C. INSTALAŢII DE RĂCIRE (AER CONDIŢIONAT)
Unitate exterioară - compresor* - ventilator* - condensator* Racord de agent frigorific (între unitatea exterioară şi interioară) Unitatea interioară - ventilator* - vaporizator* - sistem de evacuare condensat* - filtre de aer*						Control de către personalul specializat Control de către personalul specializat
Observaţii:	Instalaţiile de încălzire centrală trebuie să fie pline cu apă în tot timpul anului (chiar şi vara).

Legendă Tip de lucrări: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente

4.4.4. Bugetul instalaţiilor termice

unde: ChM_sîv= totalitatea cheltuielilor de mentenanţă pentru domeniul instalaţii termice

Ch_ivm= cheltuieli pentru instalaţii de ventilare mecanică;

Ch_ii= cheltuieli pentru instalaţii de încălzire;

Ch_ir= cheltuieli pentru instalaţii de răcire (aer condiţionat).

Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va

urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de către specialist, va însuma cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei curente şi bugetul pentru lucrările cu caracter neprevăzut (urgente şi foarte urgente) (a se vedea Cap. 3.3.).

Observaţii:

Planificarea bugetului de mentenanţă pentru întreţinerea sistemelor de încălzire, ventilare mecanică şi răcire va ţine cont de următoarele aspectele specifice:

· confortul termic este un factor determinant pentru crearea unui mediu adecvat studiului şi este influenţat de caracteristicile mediului interior şi exterior şcolii;

· indicatorii fizici de consum standardizaţi vor fi luaţi în calcul la stabilirea consumurilor, şi deci la estimarea costurilor;

· tipul instalaţiilor de încălzire din dotarea şcolii determină atât planificarea inspecţiilor cât şi cuantificarea sumelor necesare activităţilor de întreţinere, atât a cheltuielilor materiale cît şi salariale;

· dotarea şcolilor cu sisteme de ventilare mecanică sau de răcire determină eşalonarea costurilor de mentenanţă pe perioada de utilizare (iarna, vara, permanent).

4.5. Instalaţii electrice

Funcţionarea corectă şi sigură a instalaţiilor electrice va fi posibilă numai în condiţiile unei întreţineri realizate în mod corespunzător, în urma unor verificări periodice şi a unor evidenţe clare. În caz contrar, echipamentul electric se va degrada în timp şi nu va funcţiona corespunzător, acest lucru având consecinţe negative asupra activităţii desfăşurate în clădire, a siguranţei utilizatorilor şi a clădirii. Persoanele care fac parte din comisia care efectuează verificările periodice pentru întreţinerea instalaţiilor electrice (profesori, părinţi etc.), pot numai constata existenţa unui defect. Depistarea cauzei şi remedierea defectului se face în mod obligatoriu prin intervenţia unei persoane autorizate în instalaţii electrice.

Verificarea instalaţiilor electrice se va face de către comisie, dar numai în prezenţa unei persoane autorizate în acest domeniu, persoană care a efectuat un control amănunţit al instalaţiei, conform normativelor în vigoare. Persoana care a efectuat acest control care precedă inspecţia comisiei are obligaţia să răspundă întrebărilor membrilor comisiei referitoare la starea instalaţiei controlate.

Comisia de verificare are obligaţia să inspecteze instalaţiile electrice din toate corpurile de clădire aferente şcolii, urmând un anumit traseu prestabilit, astfel: săli de clasă, cabinete informatică, laboratoare, ateliere, bibliotecă, sală de sport, birouri, depozite, bucătării, sală de mese, dormitoare, cabinete medicale, grupuri sanitare, curtea şcolii.

Anual, comisia urmăreşte şi verifică toate elementele componente ale sistemelor de iluminat şi instalaţiilor electrice aferente şcolii, stabilind bugetele anuale necesare.

Sistemele de iluminat, instalaţia electrică pentru iluminatul normal şi instalaţia electrică pentru prize, indispensabile desfăşurării activităţii în şcoală, vor fi întâlnite în toate şcolile.

Celelalte tipuri de instalaţii electrice: sisteme de iluminat de siguranţă, instalaţiile electrice de forţă şi automatizare, instalaţiile electrice de curenţi slabi, instalaţia de protecţie a persoanei prin legarea la pământ, priza de pământ şi instalaţia de paratrăsnet pot exista sau nu într+o şcoală, în funcţie de nivelul de dotare al şcolii.

Capitolul de faţă cuprinde o prezentare generală a tuturor instalaţiilor electrice aferente unei şcoli, urmând ca utilizatorii acestui manual să extragă din conţinut acele elemente corespunzătoare şcolii de întreţinerea căreia se ocupă.

4.5.1. Sisteme de iluminat

Corpurile de iluminat sunt echipate cu surse de lumină şi aparataj auxiliar necesar funcţionării acestora (balast, starter, igniter). În timpul utilizării lor, pot apărea defecte atât la corpurile de iluminat, la sursele de lumină cât şi la aparatajul auxiliar. Starea de funcţionare necorespunzătoare a acestora duce la generarea disconfortului vizual.

Verificări

În cazul sistemelor de iluminat, comisia realizează verificările prin examinare vizuală. Se pun sub tensiune sursele de lumină aflate în corpurile de iluminat dintr-o încăpere şi se verifică:

· starea de funcţionarea a surselor de lumină;

· existenţa tuturor surselor de lumină în corpul de iluminat (se interzice echiparea corpului de iluminat cu un număr mai mic de surse de lumină decât numărul de surse pentru care acesta a fost conceput);

· culoarea aparentă a surselor de lumină (să fie aceeaşi pentru toate sursele de lumină);

· existenţa efectului de pâlpâire a sursei de lumină;

· numărul de ore de funcţionare al surselor de lumină până la data verificării, astfel încât acesta să nu depăşească numărul de ore de funcţionare considerat de producător;

· nivelul de iluminare cu luxmetrul, în planul în care se găseşte sarcina vizuală (bancă, birou etc., conform normativului pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri NP-061-02);

· existenţa unui zgomot supărător, produs în cazul defectării unui balast;

· existenţa unui defect (ruperea, desprinderea, fisurarea) la grătarul de protecţie vizuală a corpului de iluminat;

· verificarea stării de curăţenie a corpurilor de iluminat conform recomandărilor făcute în cuprinsul acestei lucrări.

Controale

Se recomandă ca inspecţia să fie precedată de controale realizate de către un electrician autorizat. Comisiei îi revine rolul de a centraliza rezultatele controalelor efectuate de electrician.

Electricianul va verifica:

· funcţionarea corespunzătoare a starterului aferent fiecărei surse de lumină;

· existenţa unui defect (spargerea, fisurarea, străpungerea) la părţile izolatoare ale corpului de iluminat;

· existenţa unui defect la igniter;

· funcţionarea corespunzătoare a balastului / balasturilor aferente surselor de lumină;

· legăturile electrice la bornele corpurilor de iluminat (acestea se refac în timpul controlului dacă se constată că sunt slăbite);

· montarea în corpul de iluminat a unor surse de lumină conform proiectului iniţial de instalaţii electrice.

Stabilirea priorităţilor lucrărilor de întreţinere:

Foarte urgente:

· înlocuirea surselor de lumină defecte care aparţin sistemului de iluminat de siguranţă;

· înlocuirea corpurilor de iluminat de siguranţă defecte;

· înlocuirea aparatajului aferent defect (starter, balast, igniter etc.);

· înlocuirea surselor de lumină defecte care aparţin sistemului de iluminat normal.

Urgente:

· înlocuirea corpurilor de iluminat defecte care aparţin sistemului de iluminat normal;

· înlocuirea surselor de lumină a căror culoare aparentă este diferită.

Curente:

· înlocuirea surselor de lumină la expirarea duratei de funcţionare a acestora;

· înlocuirea sistemului de iluminat pentru obţinerea nivelului de iluminare impus de normative;

· înlocuirea unor elemente componente ale sistemului de iluminat în scopul modernizării acestuia, pentru sporirea confortului vizual şi reducerea consumului de energie electrică: corpuri de iluminat, surse de lumină, balasturi etc.

4.5.2. Instalaţia electrică pentru iluminatul normal şi de siguranţă (din interiorul şi exteriorul clădirii) şi prize

Verificări

În cazul instalaţiei electrice de lumină şi prize, comisia realizează verificările prin examinare vizuală şi manevre simple:

· starea de funcţionare a întreruptoarelor, comutatoarelor (se acţionează aparatul);

· starea de funcţionare a fişelor de introducere în priză a receptoarelor electrice;

· fixarea întreruptoarelor în doza de aparat;

· fixarea prizelor în doza de aparat;

· integritatea întrerupătoarelor, comutatoarelor şi a fişelor de introducere în priză: existenţa fisurilor, crăpăturilor, spărturi în corpul aparatului, topirea sau deformarea acestora, schimbarea culorii iniţiale;

· integritatea prizelor: existenţa fisurilor, crăpăturilor, topirea, deformarea sau schimbarea culorii iniţiale;

· starea de supraîncălzire locală a întreruptorului sau comutatorului;

· starea de supraîncălzire locală a prizei;

· starea normală de funcţionare a tabloului electric;

· verificarea integrităţii tubului de protecţie în cazul montării aparente a circuitelor electrice.

Controale

Pentru ca inspecţia realizată de comisie să nu se desfăşoare prea lent şi greoi, se recomandă ca aceasta să fie precedată de controale care necesită un timp mai lung de efectuare, realizate de către un electrician autorizat şi care pot fi realizate numai de către acesta. Comisiei îi revine în acest caz rolul de a centraliza rezultatele controalelor efectuate de electrician.

Astfel, electricianul autorizat verifică:

· măsurarea rezistenţei de izolaţie a conductorului sau a cablului electric;

· încercări pentru constatarea defectului unui aparat electric din tablou;

· verificarea legăturilor electrice din dozele de aparat şi din dozele de derivaţie (acestea se refac în timpul controlului dacă se constată că sunt slăbite);

· verificarea legăturilor electrice la bornele aparatelor din tablourile electrice (se refac în timpul controlului).

Controlul efectuat de electricianul autorizat se realizează conform normativelor în vigoare care reglementează domeniul (NP-I7; RE-I23; PE116; 3.1 RE-I15; 3.2 RE-171).

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:

· înlocuirea fuzibilelor topite din tabloul electric;

· înlocuirea aparatelor de protecţie defecte din tabloul electric;

· înlocuirea aparatelor de acţionare defecte;

· înlocuirea fişelor defecte ale aparatelor electrice;

· înlocuirea prizelor defecte.

Urgente:

· înlocuirea conductorilor sau a cablurilor electrice pentru care rezistenţa de izolaţie nu mai corespunde;

· înlocuirea tuburilor de protecţie deteriorate.

Curente:

· înlocuirea unor elemente componente ale instalaţiei electrice în scopul modernizării acesteia, pentru o întreţinere facilă şi sigură a instalaţiei electrice, pentru reducerea consumului de energie electrică (se va consulta în acest sens un proiectant de specialitate).

4.5.3. Instalaţiile electrice de forţă şi automatizare

În cazul instalaţiilor electrice de forţă, verificările se realizează prin examinare vizuală şi prin măsurări.

Verificări

Comisia de verificare va observa dacă există: zgomote anormale în timpul funcţionării motorului, intensificări ale vibraţiilor, încălzire bruscă şi excesivă a lagărelor, fum, miros de izolaţie arsă; scântei anormale sau cerc de foc la colector.

Comisia va verifica următoarele:

· buna funcţionare a instalaţiei de forţă şi de automatizare;

· starea de funcţionare normală a motoarelor;

· legăturile electrice pe placa de borne;

· legăturile electrice la conductorul de nul de protecţie şi la priza de pământ;

· fixarea pe fundaţie a motoarelor;

· integritatea tuburilor de protecţie a circuitelor electrice de forţă montate aparent;

· urmărirea funcţionării corecte a semnalizării;

· condiţiile de mediu;

· starea circuitului la trecerea între încăperi, compartimente etc.

· starea de curăţenie a instalaţiei electrice de forţă şi a motoarelor;

· efectuarea controlului realizat de organele de stat pentru metrologie la aparatele de măsură din instalaţia electrică;

· înlăturare defectelor semnalate în registrul de defecte;

· existenţa plăcuţelor de avertizare care să indice prezenţa tensiunii;

· existenţa panourilor, paravanelor, împrejmuirilor şi semnalizărilor pentru delimitarea unei zone cu pericol de electrocutare (dacă este cazul).

Controale

Se recomandă ca verificarea efectuată de comisie să fie precedată de controale care necesită un timp mai lung de efectuare, realizate de către un electrician autorizat şi care pot fi realizate numai de către acesta. În caz contrar, desfăşurarea inspecţiei va fi lentă şi greoaie. Comisiei îi revine în acest caz rolul de a centraliza rezultatele controalelor efectuate de electrician.

Electricianul autorizat verifică:

· starea bornelor, a legăturilor electrice la bornele tuturor aparatelor electrice (acestea se refac în timpul controlului dacă se constată că sunt slăbite) ale instalaţiei şi la cleme;

· starea de funcţionare a aparatelor electrice din tablourile de forţă;

· măsurarea rezistenţei de izolaţie a conductoarelor electrice;

· continuitatea conductoarelor electrice (numai în cazul determinării cauzei apariţiei un defect);

· încălzirea anormală a unor elemente componente ale instalaţiei de automatizare: contacte, şiruri, cleme etc.;

· localizarea şi înlăturarea punerilor la pământ.

Persoana autorizată care intervine în vederea remedierii defectelor apărute în instalaţia electrică de forţă şi de automatizare, trebuie să respecte în mod obligatoriu normativele în vigoare privind activitatea de exploatare a instalaţiilor de forţă şi a instalaţiilor de automatizări (NP-I7; RE-I23; PE116; PE506; 3.1RE-I15; 3.2 RE-171).

Stabillirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:

· remediere defect motor electric;

· înlocuirea aparatelor de protecţie defecte din tabloul electric;

· înlocuirea aparatelor de acţionare defecte din tablou;

· înlocuirea prizelor defecte;

· înlocuirea aparatelor de semnalizare defecte;

· înlocuire borne şi cleme de legătură defecte;

· remediere defect sau înlocuire aparate de măsură;

· amplasare plăcuţe de avertizare, panouri, paravane etc.

Urgente:

· înlocuirea conductorilor sau a cablurilor electrice pentru care rezistenţa de izolaţie nu mai corespunde;

· remediere defect privind starea circuitelor la trecerea între încăperi;

· înlocuirea tuburilor de protecţie deteriorate.

Curente:

· înlocuirea unor elemente componente ale instalaţiei electrice în scopul modernizării acesteia, pentru o întreţinere facilă şi sigură a instalaţiei electrice, pentru reducerea consumului de energie electrică (în acest sens se va consulta un proiectant de specialitate).

4.5.3. Instalaţiile electrice de curenţi slabi

Verificări

Comisia de verificare, însoţită de o persoană autorizată, trebuie să verifice:

· buna funcţionare a instalaţiei de curenţi slabi;

· prinderea aparatelor pe soclu;

· legarea la priza de pământ a aparatelor pentru care acest lucru este necesar;

· starea de curăţenie a instalaţiilor de curenţi slabi.

Controale

Persoana autorizată care însoţeşte comisia trebuie să efectueze un control care să preceadă inspecţia şi în care să verifice:

· starea aparatelor electrice componente;

· legăturile electrice la bornele aparatelor (acestea se refac în timpul controlului dacă se constată că sunt slăbite).

În timpul inspecţiei, electricianul care a efectuat controlul va răspunde întrebărilor membrilor comisiei referitoare la starea instalaţiei de curenţi slabi.

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:

· remedierea oricărui defect în instalaţia de avertizare incendiu;

· remedierea oricărui defect în instalaţia de semnalizare efracţie;

· legarea la priza de pământ a aparatelor electrice componente.

Urgente:

· remedierea oricărui defect care ar putea împiedica desfăşurarea în condiţii normale a activităţii în scoală;

· starea de curăţenie.

Curente:

· înlocuirea unor elemente componente ale instalaţiei care sunt uzate moral sau perimate;

· înlocuirea unor instalaţii de curenţi slabi vechi cu altele noi, performante (în acest sens se va consulta un proiectant de specialitate).

4.5.5. Instalaţii de protecţie

4.5.5.1. INSTALAŢIA DE PROTECŢIE A OMULUI PRIN LEGAREA LA PĂMÂNT ŞI PRIZA DE PĂMÂNT

Instalaţia de legare la pământ şi priza de pământ trebuie verificate, întreţinute şi reparate astfel încât să permită, în caz de defect, scurgerea curentului electric către pământ.

Verificări

În timpul inspecţiei, comisia poate examina vizual:

· legăturile dintre carcasele metalice ale receptoarelor electrice şi conductoarele de legare la pământ;

· legăturile dintre conductoarele de legare la pământ şi priza de pământ;

· starea conductoarelor de legare la pământ;

· piesele de legătură şi legăturile aparente de îmbinare între elementele instalaţiei de legare la pământ.

Controale

Pentru o mai mare siguranţă în exploatare, este necesar ca o firmă specializată sau o persoană autorizată, să efectueze un control amănunţit al instalaţiei efectuând:

· verificarea continuităţii electrice a instalaţiei de legare la pământ;

· verificarea prin sondaj a gradului de corodare a electrozilor aflaţi în pământ prin dezgroparea acestora, de preferat în zona îmbinărilor. În cazul în care se constată o reducere a grosimii electrozilor (platbandă OLZn şi ţeavă OLZn) cu mai mult de o treime din grosimea iniţială, este obligatorie înlocuirea tuturor electrozilor care formează priza de pământ;

· verificarea rezistenţei prizei de pământ. Aceasta trebuie să fie mai mică, cel mult egală cu 1W dacă priza de pământ deserveşte şi instalaţia de paratrăsnet sau mai mică de 5 W dacă aceasta deserveşte numai instalaţia de protecţie a omului împotriva tensiunilor accidentale de atingere.

Acest control se realizează ori de câte ori este cazul, conform normativului în vigoare care reglementează acest domeniu (NP-I7; RE-I23; PE116).

În timpul inspecţiei, comisia centralizează rezultatele controlului făcut de o firmă sau persoană specializată, constatând starea instalaţiei de legare la pământ şi a prizei de pământ.

Stabilirea priorităţilor lucrărilor de întreţinere

Foarte urgente:

· refacerea legăturilor şi a îmbinărilor din instalaţie în cazul întreruperilor accidentale.

Urgente:

· înlocuirea conductoarelor de legare la pământ, în cazul în care se constată o stare avansată de uzură;

· înlocuirea oricăror elemente componente defecte ale celor două instalaţii, care ar împiedica scurgerea către pământ a curentului electric.

Comisia verifică elementele componente ale instalaţiei electrice şi stabileşte bugetul aferent fiecărui element component al acesteia (buget pentru lucrări foarte urgente^···, buget pentru lucrări urgente^··, buget pentru lucrări curente^·).

În cazul şcolilor cu o vechime mai mare de 30 de ani, se impune ca o prioritate realizarea unei expertize a instalaţiilor electrice care să fie facută numai de către un expert MLPTL.

Tratarea cu superficialitate a acestui aspect poate pune în pericol siguranţa persoanelor şi a clădirii!!!

4.5.5.2. INSTALAŢIA DE PARATRĂSNET

Verificări

Verificările la instalaţia de paratrăsnet se realizează prin examinare vizuală şi măsurări.

Comisia va efectua prin examinare vizuală următoarele verificări:

· verificarea prinderii elementelor componente de elementele de construcţie;

· verificarea apariţiei coroziunii;

· verificarea legăturilor şi a îmbinărilor care trebuie să asigure continuitatea electrică;

· verificarea continuităţii de-a lungul elementelor componente.

Controale

Pentru realizarea unor controale periodice amănunţite, poate fi desemnată o firmă sau o persoană autorizată, care să verifice prin măsurări continuitatea electrică a elementelor conductoare. Se va verifica şi priza de pământ (conform 4.5.5) dacă priza deserveşte numai instalaţia de paratrăsnet. Pentru realizarea controalelor, sunt respectate normativele care reglementează acest domeniu (I20), aflate în vigoare la data efectuării controlului.

În timpul inspecţiei, comisia este însoţită de persoana care a efectuat controlul şi care trebuie să răspundă întrebărilor membrilor acesteia referitoare la starea instalaţiei verificate.

Stabilirea priorităţilor la lucrările de întreţinere:

Foarte urgente:

· refacerea legăturilor şi a îmbinărilor din instalaţie în cazul întreruperilor accidentale;

· prinderea elementelor componente ale instalaţiei de elementele de construcţie.

Urgente:

· înlocuirea conductoarelor de legare la priza de pământ, în cazul în care se constată o stare avansată de uzură;

· înlocuirea oricăror elemente componente ale instalaţiei, care ar împiedica scurgerea către pământ a curentului electric.

INSTALAŢII ELECTRICE
Numele şcolii:			Data inspecţiei:		Fonduri necesare:
Localitatea:			Numele persoanei care a completat formularul:
Identificaţi o componentă anume în conformitate cu descrierea, lăsaţi spaţiu gol dacă componenta nu există	Satisfă-cător	Nesatisfă-cător	Dacă este nesatisfăcător, descrieţi problema	Unde se găseşte în clădire componenta a cărei stare a fost evaluată drept nesatisfăcătoare

Sisteme de iluminat normal şi de siguranţă
Surse de lumină^···
Echipare completă cu surse a corpului de iluminat^···
Culoare aparentă surse de lumină^··
Efect de pâlpâire a surselor de lumină
Durata de funcţionare a surselor de lumină^·
Nivel de iluminare^·
Balast^···
Starter^···
Igniter^···
Corp de iluminat normal^··
Corp de iluminat de siguranţă^···
Legături electrice la bornele şi în interiorul corpului de iluminat
Curăţenia corpurilor de iluminat
Instalaţia electrică pentru iluminatul normal şi de siguranţă şi prize (circuite de lumină şi circuite de prize)
Starea de funcţionare a întreruptoarelor şi comutatoarelor^···
Integritatea întreruptoarelor şi comutatoarelor
Starea de supraîncălzire locală a întreruptoarelor şi a comutatoarelor
Starea de funcţionare a fişelor aparatelor electrice^···
Integritatea fişelor aparatelor electrice
Starea de funcţionare a prizelor^···
Integritatea prizelor
Starea de supraîncălzire locală a prizelor
Integritatea tubului de protecţie^··
Rezistenţa izolaţiei conductorului sau cablului^··
Legăturile electrice din dozele de aparat sau din dozele de derivaţie
Tabloul electric^···
Legăturile electrice din tabloul electric
Instalaţia electrică de forţă şi automatizare (circuite de forţă şi de comandă)
Starea de funcţionare a motoarelor^···
Legăturile electrice pe placa de borne a motorului
Legăturile electrice la conductorul de nul de protecţie şi la priza de pământ
Fixarea pe fundaţie a motoarelor^···
Funcţionarea corectă a semnalizării^···
Starea circuitului^·· la trecerea între încăperi, compartimente etc
Starea bornelor şi a clemelor^···, a legăturilor electrice la bornele tuturor aparatelor electrice ale instalaţiei şi la cleme
Starea de funcţionare a aparatelor electrice^··· din tablourile de forţă
Rezistenţa de izolaţie a conductoarelor şi a cablurilor electrice^··
Încălzirea anormală a unor elemente componente ale instalaţiei de de automatizare: contacte, şiruri cleme etc.
Tuburi de protecţie^··
Starea de curăţenie a instalaţiei electrice de forţă şi a motoarelor
Aparate de măsură^···
Condiţii de mediu^···
Existenţei plăcuţelor de avertizare^···
Existenţei panouri, paravane, împrejmuiri sau semnalizări^···
Instalaţia de curenţi slabi
Starea de funcţionare a instalaţiei de curenţi slabi^···
Starea aparatelor electrice^··· componente
Legăturile electrice la bornele aparatelor electrice componente
Prinderea aparatelor pe soclu
Legarea la priza de pământ a aparatelor componente pentru care acest lucru este necesar^···
Starea de curăţeniei a instalaţiei de curenţi slabi^··
INSTALAŢIA DE LEGARE LA PĂMÂNT ŞI PRIZA DE PĂMÂNT
Legăturile dintre carcasele metalice ale receptoarelor electrice şi conductoarele de legare la pământ^···
Legăturile dintre conductoarele de legare la pământ şi priza de pământ^···
Legăturile electrice la bornele aparatelor electrice componente
Starea conductoarelor de legare la pământ^··
Piesele de legătură şi legăturile aparente de îmbinare între elementele instalaţiei de legare la pământ^···
Continuitatea electrică a instalaţiei de legare la pământ^···
Rezistenţa prizei de pământ^···
Instalaţia de paratrăsnet
Prinderea elementelor componente de elementele de construcţie
Starea de uzură a componentelor^··
Legăturile şi îmbinările care să asigure continuitatea electrică^···
Continuitatea electrică a componentelor^···

Legendă: Tip de lucrări: * = curente; ** = urgente; *** = foarte urgente

Priorităţi în funcţionarea instalaţiilor electrice

· instalaţia de avertizare incendiu;

· instalaţia de iluminat de siguranţă;

· instalaţia semnalizare efracţie;

· instalaţia de paratrăsnet;

· instalaţia de protecţie prin legare la pământ;

· instalaţie forţă şi automatizări;

· instalaţia de lumină şi prize.

4.5.6. Bugetul instalaţiilor electrice

unde: Ch_Mii = totalitatea cheltuielilor de mentenanţă pentru domeniul instalaţii electrice

Ch_sis= cheltuieli pentru sisteme de iluminat normal şi de siguranţă;

Ch_ieia = cheltuieli pentru instalaţii electrice pentru iluminat normal şi de siguranţă;

Ch_iefa = cheltuieli pentru instalaţii electrice de forţă şi automatizare;

Ch_cs= instalaţii de curenţi slabi;

Ch_lp = instalaţii de legare la pământ;

Ch_p = instalaţii de paratrăznet.

Comisia desemnată, pe baza tabelelor întocmite pentru fiecare domeniu de mentenanţă, va urmări încadrarea tipului de lucrări aşa cum este el marcat de specialist, va însuma cheltuielile pe subdomenii, pe domenii şi pe categorii de buget, respectiv bugetul mentenanţei curente şi bugetul pentru lucrări cu caracter neprevăzut (urgente / foarte urgente) (a se vedea Cap. 3.3.).

Observaţii:

Prioritare în activitatea de planificare a bugetului de mentenanţă pentru instalaţiile electrice sunt urmatoarele aspecte economice:

· confortul luminos, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, este un factor important în procesul instructiv-educativ;

· la estimarea costurilor necesare mentenanţei instalaţiilor electrice se va ţine cont de normativele fizice în domeniu în vigoare;

· atât în activitatea de inspecţie anuală sau periodică a instalaţiilor elecrice, cât şi pentru intervenţiile de întreţinere sau reparaţii accidentale personalul angajat este numai cel specializat, autorizat;

· în cazul şcolilor vechi, comisia de inspecţie va lua în calcul costurile realizării unei expertize pentru a nu pune în pericol siguranţa clădirii, a elevilor şi a personalului.

5. ANEXE

5.1. Depozitarea şi evacuarea deşeurilor solide.

Reciclarea deşeurilor.

În cadrul mentenanţei, un rol deosebit de important îl are activitatea de depozitare, evacuare şi reciclare a deşeurilor solide (gestionarea deşeurilor), care se va realiza în conformitate cu Legea nr. 426 / 2001 privind regimul deşeurilor.

La baza gestionării deşeurilor stau următoarele principii generale:

· Principiul utilizării cu exclusivitate a acelor activităţi de gestionare a deşeurilor care nu aduc prejudicii sănătăţii şi mediului;

· Principiul „poluatorul plăteşte”

· Principiul responsabilităţii producătorului;

· Principiul utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive;

· Principiul proximităţii, care presupune ca deşeurile să fie valorificate şi eliminate cât mai aproape de zona de generare.

Gestionarea deşeurilor are în vedere utilizarea proceselor şi metodelor care nu pun în pericol sănătatea populaţiei şi a mediului, iar autorităţile competente autorizează şi controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea:

· Să nu prezinte riscuri pentru sănătatea populaţiei şi pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie;

· Să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;

· Să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.

Administratorul şcolii şi directorul au obligaţia să organizeze predarea deşeurilor şcolii unor unităţi autorizate, în vederea valorificării sau eliminării acestora; livrarea şi primirea deşeurilor menajere, deşeurilor de construcţie şi de la demolări şi deşeurilor periculoase (substanţe chimice etc), în vederea eliminării lor, trebuie să se efectueze numai pe bază de contract.

Administratorul şcolii este răspunzător de organizarea în şcoală a activităţii de îndepărtare manuală zilnică sau pe măsura producerii lor, a tuturor gunoaielor menajere din interiorul şcolii, depunerea lor în cutii de gunoi (pubele cu capacitatea de 110 l conform STAS 8127) pe platforme special amenajate în curtea şcolii şi predarea acestora unităţii autorizate cu care şcoala are contract, precum şi de depunerea separată a deşeurilor menajere de deşeurile reciclabile, amenajând recipiente destinate acestui scop, o atenţie deosebită acordându-se reciclării materialelor refolosibile.

Necesarul de pubele pentru şcoli este de 1-1,5 pubele / 100 locuri, în cazul evacuării gunoaielor la fiecare 2-3 zile. Depozitarea pubelelor se face pe platforme contra precipitaţiilor atmosferice, a soarelui şi a vântului, iar platformele trebuie să aibe alimentare cu apă şi canalizare. Pentru spălarea şi dezinfectarea pubelelor trebuie prevăzută în cadrul platformei de depozitare o suprafaţă de cca. 5mp. Vor fi prevăzute recipiente diferite pentru deşeuri degradabile, reciclabile şi organice. Comisia va urmări în timpul inspecţiei starea pavajului platformei, starea pubelelor care în cazul în care sunt ruginite sau deteriorate vor fi înlocuite sau recondiţionate, precum şi starea elementelor de separare (gardul) ce izolează platforma de restul incintei. Distanţa minimă dintre platformă şi clădire va fi de 10 m şi ea va fi amplasată la limita incintei.

Pe lângă activitatea de evacuare a deşeurilor, în vederea reducerii volumului acestora, administratorul şcolii va fi răspunzător de organizarea activităţii de reciclare a materialelor refolosibile la nivelul şcolii, în conformitate cu planurile întocmite de consiliile locale de gestionare a deşeurilor, urmărind respectarea normelor elaborate de autorităţile competente pentru prevenirea generării deşeurilor şi a efectelor nocive ale acestora şi valorificarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces care vizează obţinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor categorii de deşeuri ca sursă de energie.

Reciclarea materialelor este o activitate de prevenire a poluării, foarte importantă pentru a reduce arderea gunoaielor şi a reduce cantitatea de materiale noi produse. Reducându-se cantitatea de deşeuri evacuate, scade implicit şi costul de exploatare aferent acestei activităţi.

Împreună cu autorităţile locale şi directorul şcolii, administratorul va stabili cele mai bune strategii de depozitare pentru materialele refolosibile: hârtie, ziar, metal, sticlă albă, maron, verde, baterii, rezerve de cerneală pentru computer, deşeuri organice, sticle de plastic. Elevii vor fi educaţi în cadrul orelor de dirigenţie pentru a înţelege importanţa acestei activităţi de reciclare precum şi modul de a separa mterialele. Colectarea, depozitarea şi transportul acestor deşeuri trebuie organizate astfel încât materialele să fie protejate de intemperii şi să nu atragă gândaci, şoareci etc.

5.2. Norme pentru protecţia şi siguranţa utilizatorilor

La executarea lucrărilor de întreţinere, de consolidare sau reproiectare a unor elemente deteriorate, este absolut necesară respectarea următoarelor norme de protecţie a utilizatorilor:

La ieşirea din incinta şcolii vor fi prevăzute balustrade de protecţie la limita trotuarului care să limiteze ieşirea bruscă a elevilor în carosabil.

Vor fi asigurate controlul acceselor şi siguranţa sistemelor de închidere împotriva furtului.

Căile de circulaţie şi evacuare vor fi dimensionate conform cu reglementările în vigoare, asigurându-se lăţimi de trecere majorate cu 50 cm. Căile de circulaţie şi evacuare vor fi iluminate şi ventilate natural, iar traseele căilor de circulaţie vor fi fără denivelări, praguri, trepte izolate. În zone cu diferenţe de nivel este interzisă prevederea a mai puţin de trei trepte.

Platformele de acces în clădire vor fi prevăzute cu balustradă de protecţie, indiferent de înălţimea denivelării.

Scara trebuie rezolvată astfel încât să asigure un spaţiu liber de trecere fără risc de lovire.

Balustradele scărilor vor fi realizate încât să nu constituie o sursă de accidentare: mâna curentă să nu poată fi folosită drept tobogan, iar barele verticale ale balustradei nu vor avea interspaţii mai mari de 10 cm; balustrada la scări şi rampe va fi continuă şi cu parapet înalt de 90 cm. La pardoseli, scări şi rampe se vor folosi materiale de finisaj antiderapante.

Uşile coridoarelor nu trebuie să fie batante, ci să se deschidă spre exterior, în sensul evacuării persoanelor din clădire, ca şi uşile sălilor de clasă; uşile grupurilor sanitare se vor deschide de asemeni spre exterior; este interzisă prevederea pragurilor la uşi. Uşile vitrate vor fi prevăzute cu geam securizat.

Elementele exterioare fără funcţiune portantă (copertine, timpane, coşuri de fum, elemente decorative sau alte elemente adăugate pe faţadă (firme, plăci aniversare, antene de satelit) vor fi ancorate de structura de rezistenţă şi dimensionate astfel încât să se asigure stabilitatea în caz de cutremur sau vânturi puternice.

Reducerea riscului de izbucnire a incendiilor se va face prin limitarea surselor potenţiale de aprindere a materialelor şi substanţelor combustibile. Este interzisă folosirea şi depozitarea lichidelor sau a gazelor combustibile în alte locuri decât cele special amenajate, în cantităţi limitate şi fără respectarea măsurilor de prevenire şi stingere specifice; mobilierul din laboratoarele în care se află substanţe inflamabile va fi ancorat de pereţi, iar rafturile vor fi ancorate pentru a se evita răsturnarea recipienţilor.

Clădirile cu etaj vor avea obligatoriu două scări de evacuare în direcţii opuse.

Executarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor sanitare, termice şi electrice se va face doar de personal calificat, în conformitate cu prevederile specifice.

În timpul lucrărilor de întreţinere atât cei care le execută cât şi utilizatorii vor fi instruiţi pentru respectarea normelor de protecţie a muncii, iar directorul şcolii şi direcţia firmei care execută lucrările de reparaţii vor lua măsuri şi vor răspunde de protecţia utilizatorilor în timpul lucrărilor de întreţinere.

Măsuri de protecţie a persoanelor neautorizate contra electrocutării

O primă măsură de protecţie a persoanelor neautorizate contra electrocutării constă în interzicerea accesului acestor persoane în zone cu pericol de electrocutare.

Pentru aceasta se pot folosi: plăcuţe de avertizare care să indice prezenţa tensiunii şi panouri, paravane, împrejmuiri şi semnalizări pentru a delimita zona periculoasă.

Sunt interzise:

· executarea reparaţiilor de orice fel de către persoane neautorizate;

· folosirea în stare defectă sau în stare de uzură a instalaţiilor electrice;

· folosirea improvizaţiilor în instalaţiile electrice;

· încărcarea instalaţiilor electrice (cabluri, conductoare, tablouri etc.) peste sarcina admisă;

· suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele electrice;

· folosirea instalaţiilor electrice sau a aparatelor electrice care nu corespund din punct de vedere al protecţiei faţă de mediul în care se vor monta;

· utilizarea lămpilor portabile alimentate prin cabluri electrice improvizate sau uzate;

· folosirea unor abajururi improvizate pentru corpurile de iluminat;

· întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite;

· racordarea la priză a unor receptoare electrice direct prin introducerea conductoarelor electrice;

· folosirea receptoarelor electrice care transformă energia electrică în căldură (reşouri, radiatoare, ciocane de lipit etc.) fără a se lua măsuri de izolare a acestora faţă de unele elemente combustibile din încăpere;

· lăsarea neizolată a conductoarelor electrice aflate sub tensiune;

· alimentarea receptoarelor electrice cu contact de protecţie în prize fără contact de protecţie.

5.3. Recomandări pentru exploatare, întreţinere şi proiectare;

caracteristici tehnice şi descrierea lucrărilor de construcţii şi instalaţii

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A PROGRAMULUI DE MENTENANŢĂ ŞCOLARĂ
Numele şcolii:		Data inspecţiei:
Numele localităţii:		Numele persoanei care completează acest formular:
Zona	Persoană răspunzătoare
Coordonatorul general
Colectare de fonduri
Echipa pentru structură
Echipa pentru acoperiş
Echipa pentru exteriorul clădirii
Echipa pentru interiorul clădirii
Echipa pentru inspectarea instalaţiilor tehnico-sanitare
Echipa pentru inspectarea instalaţiilor electrice
Echipa de inspecţie a terenului
Echipa de inspecţie a mobilierului şi echipamentelor
Observaţii

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI AL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Nr. crt.	Denumirea indicatorilor	Prevederi anuale	Repartizare pe trimestre
			I	II	III	IV
I	Finanţare de la bugetul de stat
II	Cheltuieli din finanţarea de la bugetul de stat
	Cheltuieli de personal
	Cheltuieli materiale şi servicii
	Transferuri
	Cheltuieli de capital
III	Finanţare de la bugetul local, din care:
IIIA	Finanţare din bugetul local
IIIB	Finanţare de la bugetul local din sume defalcate din TVA
IV	Cheltuieli de la bugetul local
IVA	Cheltuieli din finanţarea de la bugetul local
	Cheltuieli materiale şi servicii
	Cheltuieli de capital
IVB	Cheltuieli din finanţarea de la bugetul local din sume defalcate din TVA
	Cheltuieli de personal
	Cheltuieli materiale şi servicii
	Transferuri
	Cheltuieli de capital
V	Finanţarea din alte surse de venituri
	Venituri din activitatea de învăţământ, producţie şi servicii
	Taxe de la persoane fizice şi juridice: – taxe pentru examene de admitere şi absolvire – taxe pentru eliberarea certificatelor sau diplomelor de absolvire – taxe pentru organizarea de cursuri de pregătire solicitate de persoane juridice
	Venituri din închirierea spaţiilor disponibile
	Venituri din donaţii
	Venituri din sponsorizari
	Alte venituri din activitatea de învăţământ
VI	Cheltuieli din alte surse de venituri
	Cheltuieli din activitatea de învăţământ, productie şi servicii
	Cheltuieli din taxe de la persoane fizice şi juridice: – cheltuieli pentru desfăşurarea examenului de admitere – cheltuieli pentru organizarea cursurilor de pregătire – cheltuieli pentru tipărirea certificatelor sau diplomelor de absolvire
	Cheltuieli din venituri obţinute din închirierea spaţiilor disponibile
	Cheltuieli din donaţii şi sponsorizări
	Cheltuieli din alte surse de venituri realizate în condiţiile legii
	TOTAL VENITURI
	TOTAL CHELTUIELI

5.3.1. Arhitectura

5.3.1.1. RECOMANDĂRI DE PROIECTARE A ŞCOLILOR

Numărul de săli, capacitatea lor, dotările şi echipamentele necesare se vor stabili prin tema de proiectare, care trebuie să rezulte dintr-o necesitate socială reală, fundamentată pe o analiză a factorilor demografici, sociali şi economici.

Amplasarea unităţii de învăţământ se va face cu respectarea prevederilor de urbanism şi amenajarea teritoriului.

Terenul va avea 15-20 mp / utilizator în mediul rural şi 10-15 mp / utilizator în mediul urban.

Gradul de ocupare a terenului va fi de 30 %, asigurându-se o distanţă minimă de 10 m între limita terenului şi clădirea şcolii.

Numărul nivelelor va fi de maximum 4 ( P + 3 ), iar pentru utilizatorii cu deficienţe motorii maximum 2 ( P + 1), asigurându-se:

· accesul nestingherit până la clădire;

· circulaţia fluentă în clădire;

· căile de evacuare şi salvare în caz de pericol.

Sălile de clasă cu o capacitate pentru 20-30 de elevi, în fiecare clasă şi schimb, trebuie să aibă o suprafaţă corespunzătore, care să se asigure minim 1,5 mp / elev. Înălţimea liberă a sălilor în care se desfăşoară procesul de învăţământ va fi de minimum 3,0 m.

Sălile de specialitate pentru diverse discipline trebuie să fie aibă o suprafaţă corespunzătoare, care să asigure minimum 2,5 mp / elev. Sălile de specialitate pentru informatică, discipline tehnico-economice sau limbi străine precum şi anexele acestora necesită utilizarea de materiale fonoabsorbante pentru pereţi şi pardoseli.

Spaţiile anexe vor avea o suprafaţa de 2,25 mp / sala de clasă, minim 10 mp.

Raportul între aria vitrată a ferestrelor şi suprafaţa încăperilor va fi de minim 1 / 6, iar la săli mai adânci de 6 m, se va urmări iluminatul dublu natural.

Amplasarea terenurilor de sport se face corelat cu procesul tehnologic specific fiecărui tip de activitate, atât pentru acţiunile de tip competiţional, cât şi pentru cele cu caracter de exerciţii. În caz de nevoie, dimensiunile terenurilor de exerciţii se pot abate de la norma impusă. Stratul de uzură al pardoselii terenului de sport trebuie să fie adecvat activităţilor sportive prevăzute (suprafaţă elastică etc.).

Pentru evitarea accidentelor, suprafeţele zidurilor şi a închiderilor de goluri vor fi netede şi rezistente la impact.

Acustica

Proiectarea spaţiilor din punct de vedere acustic se face cu respectarea normativelor şi a reglementărilor de specialitate în vigoare. Se va acorda o atenţie sporită pentru rezolvarea problemelor acustice în spaţii ca: săli de sport, săli polifuncţionale, aule, spaţii de recreaţie, spaţii de circulaţie, prin folosirea suprafeţelor fonoabsorbante.

Dotări şi finisaje

· mobilierul şi celelalte dotări existente (excepţie fac cele fixate în pardoseală) trebuie să fie uşor de manevrat ca să permită reaşezarea rapidă în vederea asigurării unor spaţii flexibile; se va urmări aşezarea băncilor astfel încât în sălile de clasă lumina să vină din partea stângă;

· mobilierul şi finisajele vor fi uşor şi ieftin de întreţinut cu respectarea condiţiilor de igienă impuse şi vor asigura utilizarea fără pericol de accidentări;

· culoarea şi gradul de finisare trebuie să corespundă scopurilor specifice procesului educaţional;

· amplasarea şi fixarea mobilierului se va face astfel încât răsturnarea lui să nu provoace pierderi de vieţi omeneşti, rănirea persoanelor sau să blocheze evacuarea din clădire;

· mobilierul din laboratoarele în care se află substanţe inflamabile sau nocive, va fi ancorat de pereţi iar rafturile vor fi asigurate pentru a se evita răsturnarea recipientelor.

5.3.1.2. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA PARDOSELILOR

Întreţinerea aspectului şi stării pardoselii (pardoselile curate) contribuie la îmbunătăţirea calităţii aerului interior şi reduce efectele negative asupra sănătăţii ocupanţilor.

Metodele precise de organizare a muncii şi a activităţilor de curăţenie în clădiri au ca rezultat economii substanţiale şi urmăresc dezinfectarea regulată a aerului şi a obiectelor prin sisteme de aspirare cu microfiltre a zonelor intens folosite unde germenii se pot transmite uşor.

Covoarele de curăţare a încălţămintei de la intrarea în clădiri sunt cea mai bună soluţie de reducere a cantităţii de praf adusă de afară. Ele reduc riscul de alunecare la intrarea în clădire, costurile de mentenanţă şi ajută la menţinerea aspectului plăcut al pardoselii.

În ciuda folosirii corespunzătoare a ştergătoarelor de la intrare, o anumită cantitate de murdărie va fi totuşi adusă în clădire. Pentru a păstra aspectul plăcut al pardoselii este necesară curăţarea rapidă a petelor recente sau mai vechi (uscate), lăsate de anumite substanţe şi întreţinerea regulată a acesteia, prin aspirare cu aspiratorul de praf şi prin ştergerea cu ajutorul unei cârpe moi şi umezite cu un detergent neutru diluat corespunzător.

Se interzice măturarea cu mătura uscată, procedeu foarte dăunător sănătăţii elevilor, deoarece praful ridicat se aşează pe bănci, pe frunzele plantelor din sala de clasă, care rămâne de fapt murdară.

Aspiratorul de praf îndepărtează praful complet şi este recomandat pentru suprafeţele neregulate, cum ar fi cele cu reliefuri, pentru îndepărtarea prafului de pe muchii şi adâncituri.

La pardoselile de lemn se recomandă aspirarea, raşchetarea şi curăţirea lor, umplerea rosturilor dintre şipcile de lemn cu rumeguşul rezultat din raşchetare apoi tratarea lor cu Palux sau alte lacuri rezistente la uzură, astfel încât porii lemnului să nu mai poată reţine murdăria şi suprafaţa pardoselii să fie netedă şi uşor de întreţinut.

Pardoselile din vinil sunt mai sensibile la şocuri mecanice. Vor fi curăţate cu o cârpă umedă şi moale, pentru a evita zgârierea lor. Elevii vor fi instruiţi cu scopul de a nu le deteriora prin zgâriere sau alte tipuri de accidente: flăcări de artificii, ţigări aprinse etc.

Mobilierul va fi deplasat prin ridicare şi nu prin târâre pentru a nu deteriora pardoseala!

5.3.1.3. ÎNTREŢINEREA TÂMPLĂRIEI DIN LEMN ŞI A LAMBRIURILOR

În cazul în care stratul de vopsea al suprafeţelor de lemn este degradat (crăpat) se va îndepărta cu şpaclul vopseaua care nu mai aderă la suprafaţa lemnului şi apoi se va curăţa suprafaţa cu şmirghel (sau maşina abrazivă) şi cu soluţie de decanol pentru îndepărtarea urmelor de vopsea deteriorată. Se va degresa suprafaţa pentru îndepărtarea oricăror impurităţi, se vor chitui rosturile şi imperfecţiunile suprafeţei lemnului cu chit de cuţit; după uscarea acestuia, lemnul se va şmirghelui din nou şi apoi se va vopsi în trei straturi cu pensula; după aplicarea fiecărui strat, se va lăsa timp de uscare şi se va curăţa suprafaţa cu şmirghel, îndepărtându-se eventualele impurităţi rămase. Operaţia se va efectua în camere bine ventilate, cu geamurile deschise, la temperatura şi umiditatea adecvate, preferabil chiar în aer liber. În timpul vopsirii, foaia de geam se va acoperi la margini, spre rama de lemn, cu bandă adezivă de hârtie pentru a se împiedica murdărirea geamului în timpul vopsirii.

Este o operaţie relativ simplă şi care poate fi realizată de personal necalificat (membri ai comitetului de părinţi) sau chiar de elevii şcolii.

5.3.2. Structura

5.3.2.1. RECOMANDĂRI PENTRU EXPLOATARE

· Evitarea supraîncărcării elementelor de structură cu sarcini suplimentare faţă de cele luate în calcul la proiectare.

· Sunt interzise intervenţiile asupra structurii fără acordul specialiştilor.

5.3.2.2. RECOMANDĂRI PENTRU LUCRĂRI PLANIFICATE

Întreţinerea structurii şcolilor este o activitate ce trebuie integrată în sistemul general de control şi menţinere a siguranţei construcţiilor. Obiectivele activităţii de întreţinere sunt: constatarea, prevenirea şi documentarea. Neglijarea oricăreia dintre ele diminuează eficienţa întregii activităţi.

Activitatea de întreţinere a şcolilor acoperă întreaga perioada de existenţă, de la execuţie până la demolare.

Este obligatoriu ca remedierea deteriorărilor să fie însoţită de eliminarea cauzelor care le-au produs. Nici o situaţie nu se consideră rezolvată dacă nu s-au determinat cauzele fenomenelor de degradare şi nu au fost luate măsuri pentru asigurarea rezistenţei construcţiei.

Echipa de inspecţie va avea întotdeauna în vedere că un fenomen de deteriorare a elementelor unei construcţii poate avea cauze multiple şi, de asemenea, consecinţe multiple în ceea ce priveşte comportarea structurii în ansamblu. În acest sens:

· Echipa de inspecţie va ţine obligatoriu evidenţa completă a tuturor evenimentelor din existenta construcţiei, fiind esenţială asigurarea colectării şi stocării datelor de referinţă.

· Nu este permisă mascarea în vreun fel a manifestărilor ce semnalează apariţia unor fenomene de degradare sau de deteriorare a construcţiei sau a unor elemente ale acesteia (fisuri, exfolieri, pete).

Interpretarea primară (imediată) a observaţiilor se face de către beneficiar la constatarea directă a acestora.

Stabilirea priorităţilor în cazul lucrărilor de reparaţii sau consolidare va fi făcută în funcţie de nivelul de gravitate al degradărilor.

Pentru stabilirea nivelului de gravitate al fiecărei degradări posibile considerăm că sunt satisfăcătoare următoarele niveluri:

Nivelul I – cuprinde degradări ca urmare a exploatării normale şi care nu periclitează siguranţa construcţiei, au o evoluţie lentă şi se rezolvă prin lucrări de întreţinere şi reparaţii (remedierea lor poate dura chiar şi un an).

Nivelul II – degradări ca urmare a exploatării normale care, la data observaţiei nu periclitează siguranţa construcţiei, dar care au o evoluţie rapidă (reclamă remedieri de urgenţă, ce trebuie efectuate în anul de observaţie, prin lucrări de întreţinere şi reparaţii).

Nivelul III – degradări ca urmare a unor acţiuni accidentale sau ca urmare a agresivităţii mediului ş.a., ce pun în pericol imediat ori pe termen foarte scurt siguranţa construcţiilor (necesită intervenţii în exploatare, de întreţinere, de reparaţii ori de readucere la parametrii din proiect, fundamentate pe expertize tehnice).

Instrumentele necesare analizei vizuale şi observării sunt: binoclul şi lupa gradată pentru verificarea grosimii fisurilor din elementele de beton; metrul (ruleta); ciocanul şi dalta; firul cu plumb; lanterna cu acumulatori sau baterii.

Reviziile de întreţinere pot fi: curente, periodice sau operative.

Reviziile curente au ca scop controlul condiţiilor de exploatare şi observarea apariţiei unor fenomene semnificative pentru starea şi comportarea construcţiilor sau a părţilor componente ale acestora. Ele se organizează astfel încât în cursul unei săptămâni să fie inspectate toate părţile construite ale unei şcoli.

Reviziile periodice sunt trimestriale şi anuale şi sunt programate înaintea elaborării planurilor de măsuri trimestriale şi anuale.

Reviziile operative au loc imediat după fenomene naturale (inundaţii, cutremur) sau avarii tehnologice, pentru stabilirea nivelului de gravitate a deteriorărilor.

Constatările făcute în cadrul activităţii de întreţinere a construcţiilor se vor nota în "Jurnalul evenimentelor" ataşat la "Cartea Tehnică a Construcţiilor".

Organele de revizie si control au obligaţia observării atente şi detaliate a stării construcţiilor. Ele răspund de trecerea neobservată a unor situaţii şi fenomene capabile să afecteze siguranţa şi funcţionalitatea construcţiei. În acest sens este absolut obligatorie evidenţa completă a tuturor evenimentelor din existenţa şcolii şi asigurarea colectării şi conservării datelor de referinţă.

În urma stabilirii concluziilor finale ale investigaţiilor, în oricare din situaţiile de mai sus, se stabilesc măsurile de instituire a urmăririi speciale sau de intervenţie, propuse de proiectant, specialist sau expert şi aprobate de conducerea tehnică a unităţii.

În cazul apariţiei unor deteriorări majore, cu evoluţie rapidă, se iau măsuri de asigurare a vieţii oamenilor, de avertizare a personalului de decizie şi organizarea unei inspecţii extinse operative sub coordonarea unui specialist.

5.3.3. Instalaţii sanitare

Recomandări pentru controlul, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor sanitare

Mentenanţa şi exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă încep după recepţia acestora, când investitorul certifică realizarea lucrărilor de către unitatea de execuţie, în conformitate cu prevederile contractuale şi cu documentaţia tehnică de proiectare.

Responsabilitatea exploatării instalaţiilor de alimentare cu apă din interiorul clădirii (a şcolii) revine conducerii sau administratorului clădirii sau, în absenţa administratrorului, unei persoane cu pregătire tehnică minimă, desemnată de directorul şcolii.

Pe întreaga durată de exploatare şi întreţinere a instalaţiei de alimentare cu apă, trebuie asigurate cerinţele esenţiale de calitate (conform Legii nr. 10/1995) şi anume: rezistenţă şi stabilitate a instalaţiei; siguranţă în exploatare; siguranţă la foc; igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului; izolaţia termică, hidrofugă (împotriva infiltrărilor apei) şi economia de energie; protecţia împotriva zgomotului.

Exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor de alimentare cu apă cuprinde următoarele operaţii:

· Controlul şi verificarea instalaţiei;

· Revizia tehnică a instalaţiei;

· Lucrări de întreţinere curente (de înlocuire a unor piese, conducte sau echipamente care pot prezenta condiţii de apariţie a accidentelor sau avariilor).

Controlul şi verificarea instalaţiei au un caracter permanent şi se fac pe baza unui program de către personalul de exploatare numit de conducerea şcolii. Programul de verificări se întocmeşte pe baza prevederilor proiectului, a instrucţiunilor de exploatare a echipamentelor şi a prezentului manual.

Revizia instalaţiei se face periodic, este o componentă a activităţii de mentenanţă şi are ca scop cunoaşterea stării instalaţiei la un anumit moment, în vederea luării unor măsuri pentru ca instalaţia să funcţioneze corect.

Lucrări de întreţinere curente se fac pe baza constatărilor făcute la revizii sau preventiv, pentru elementele susceptibile de defecţiuni, şi constau în înlocuirea unor elemente din instalaţie, cu scopul de a readuce instalaţia la parametrii proiectaţi sau superiori acestora (lucrări de modernizare). Perioada lucrărilor de mentenanţă se stabileşte în funcţie de constatările făcute cu ocazia verificărilor şi reviziilor în decursul exploatării şi de durata de viaţă normală a instalaţiei, avându-se în vedere gradul de uzură a elementelor instalaţiei şi consecinţele acesteia (pierderi de apă şi energie, reparaţii repetate etc.), frecvenţa apariţiei defecţiunilor şi cheltuielile necesare pentru remedierea acestora.

Parametrii principali, care trebuie urmăriţi permanent pentru siguranţa în exploatare a instalaţiilor de alimentare cu apă şi pentru mentenanţa acestora, sunt:

· presiunea apei la consumatori şi în diferite puncte ale reţelei;

· mărimea consumurilor de apă;

· mărimea consumurilor de energie electrică şi termică;

· calitatea apei la punctele de consum;

· nivelul zgomotului în instalaţie.

În momentul în care se semnalează o defecţiune a unei componente a instalaţiei interioare, se execută următoarea procedură:

· localizarea şi diagnosticarea corectă a defecţiunii;

· stabilirea nivelului de competenţă (necesitatea unui specialist);

· stabilirea unui procedeu de remediere;

· executarea lucrărilor de reparaţii.

5.3.3.1. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE APĂ RECE ŞI CALDĂ DE CONSUM

Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de apă se fac zilnic şi constau din:

· controlul vizual al eventualelor scăpări de apă (la conducte, îmbinări, robinete );

· controlul funcţionării bateriilor şi robinetelor montate pe obiecte sanitare, respectiv debitul de apă şi presiunea acesteia;

· controlul calităţii apei (prin aprecierea gustului, a mirosului, şi a controlului vizual al existenţei diferitelor suspensii în apă);

· verificarea filtrului de apă montat pe conducta de apă rece, pe conducta de refulare a pompei în instalaţie;

· controlul temperaturii apei la baterii trebuie să verifice că aceasta nu depăşeşte 45⁰C.

Revizia instalaţiei se face o dată pe an şi constă în verificarea următoarelor elemente:

· controlul etanşeităţii instalaţiei, respectiv controlul eventualelor pierderi de apă pe la îmbinările conductelor, pe la robinetele de închidere de pe traseele de alimentare cu apă;

· controlul izolaţiei termice a conductelor de apă caldă;

· controlul suporturilor de susţinere a conductelor;

· verificarea gradului de corodare a conductelor, prin demontarea unor robinete de pe traseu şi controlul capetelor de conducte;

· verificarea etanşeităţii robinetelor şi bateriilor montate pe obiecte sanitare şi cu înlocuirea garniturilor. În cazul în care acestea sunt blocate înseamnă că o cantitate mai ridicată de piatră (depuneri) s-a depus în aceste robinete, care pentru remediere trebuie demontate şi curăţate.

Recomandări tehnice suplimentare

· Pentru menţinerea calităţii apei, instalaţiile de alimentare cu apă nu se vor racorda niciodată la instalaţii de alimentare cu apă industrială, care nu are proprietăţi de potabilitate.

· La golirea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă sau la spălarea unor tuburi sau elemente de canalizare, nu se lasă în contact furtunul de apă potabilă cu elementele reţelei de canalizare, pentru a se evita infestarea apei potabile.

· Acolo unde există părţi din instalaţie care se utilizează foarte rar (în garaje, depozite), apa va fi reîmprospătată minim o dată pe lună (trebuie lăsată să curgă o perioadă scurtă).

· În cazul în care există pericolul ca în anumite zone din instalaţie care nu pot fi golite apa să îngheţe în conducte, atunci se recomandă o circulaţie a apei în zonele respective.

5.3.3.2. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM

Se recomandă prepararea centralizată a apei calde cu ajutorul boilerelor, sau local cu ajutorul preparatoarelor instantanee electrice de apă caldă, cazanelor locale, bolierelor electrice etc. Exploatarea acestor echipamente presupune urmărirea următoarelor reglaje:

· reglaj termic al instalaţiei de preparare a apei calde (reglarea temperaturii);

· controlul, verificarea şi reparaţiile corespunzătoare instalaţiei.

Reglarea termică

Apa caldă trebuie să ajungă în baterii cu o temperatură cuprinsă între 40 – 45^oC. De aceea se recomandă ca temperatura apei în echipamentele de preparare să fie în intervalul 50 - 60^oC. Reglarea temperaturii se face diferit, în funcţie de tipul echipamentului de preparare a apei calde, consultând cartea tehnică a acestuia.

Controlul şi verificarea acestor instalaţii se face zilnic şi constă în controlarea conductelor şi robinetelor de închidere, a aparatelor de preparare a apei calde menajere, a eventualelor pompe din punctul termic (cele de pe reţeaua de circulaţie, în cazul în care această reţea există), precum şi a surselor de energie termică (agenţi termici: apă caldă de la centralele termice, energia electrică pentru aparatele electrice de preparat apă caldă sau arzătoarele unor combustibili (pentru cazanele de apă caldă).

Revizia instalaţiei de preparat apă caldă se face anual şi constă în:

· revizia legăturilor echipamentului la apă rece şi caldă;

· verificarea stării suprafeţelor serpentinei şi mantalei echipamentelor;

· pentru echipamentele locale de preparat apă caldă, revizia se face conform cărţii tehnice a echipamentului respectiv;

· se verifică termoizolaţia;

· se verifică aparatele de măsură (termometre, manometre)

· verificarea instalaţiilor anexe (instalaţia de gaze, electrică etc.)

5.3.3.3. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA STAŢIILOR DE POMPARE

Staţiile de pompare sunt prezente pentru următoarele categorii de instalaţii:

· staţii de pompare pentru alimentare cu apă rece pentru consum menajer

· staţii de pompare pentru alimentare cu apă rece pentru incendii

· pompe pentru recircularea apei calde de consum

· pompe pentru ape uzate

Defecţiunile care pot să apară au fost menţionate în capitolul 4.3.1.2. Defecţiunile tehnice şi modul de remediere sunt menţionate în cartea tehnică a fiecărei pompe. Remedierile sunt realizate doar de personal de specialitate, abilitat de fabricantul pompei. În încăperea pompei trebuie să existe schema staţiei de pompare şi instrucţiuni pentru modul de întreţinere a ei.

Verificarea staţiei de pompare se face zilnic de către un mecanic de serviciu şi include:

· verificarea etanşeităţii conductelor, a robinetelor şi echipamentelor (verificarea evetualelor pierderi de apă)

· nivelul zgomotelor produse de pompe în timpul funcţionării;

· indicaţiile echipamentelor de măsură;

· starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor;

· la staţiile de hidrofor, se vor verifica valorile presiunii la care pompele pornesc şi se opresc, care trebuie să fie similare cu cele din proiect;

· la rezervorul tampon sau la rezervorul de înălţime se verifică etanşeitatea şi existenţa eventualelor pierderi de apă pe la preaplin;

· se verifică dacă pompele de apă uzată funcţionează corect în funcţie de nivelul apei;

· se verifică pierderile de apă pe la presetupe;

· se verifică încălzirea normală a motorului pompei.

Pentru pompele de ape uzate se verifică:

· eliminarea depunerilor care ar putea înfunda aspiraţia pompelor;

· menţinerea sistemelor de ventilare a rezervorului de ape uzate;

· spălarea periodică a bazinului de acumulare a apelor uzate şi a încăperii pompelor uzate.

La recipientele de hidrofor, elementul esenţial ce necesită întreţinere curentă este perna de aer. În mod normal, la presiune maximă, perna de aer trebuie să ocupe aproximativ o treime din volumul recipientului de hidrofor. Când apar defecte legate de această pernă de aer, acestea afectează direct funcţionarea pompelor. Defectele cele mai des întâlnite sunt:

· În cazul în care volumul pernei de aer a scăzut sau a dispărut, pompele de alimentare cu apă vor porni mult mai des, putându-se ajunge chiar la deteriorarea acestora.

· Refacerea pernei de aer este posibilă cu ajutorul unui compresor, caz în care perna de aer poate fi refăcută chiar în timpul funcţionării, dar se recomandă oprirea pompelor. Presiunea minimă a aerului din recipientul de hidrofor se recomandă a fi egală cu o valoare care să fie egală cu diferenţa de nivel între cel mai de sus consumator din clădire şi nivelul pompei, la care se mai adaugă 4 – 6 m, respectiv pierderi de presiune pe traseul de alimentare cu apă şi presiunea necesară curgerii apei la consumatori. În cazul în care prepararea apei calde de consum se face cu preparatoare instantanee de apă caldă (electrice), atunci se ţine seama de faptul că aceste preparatoare au nevoie de 1 bar pentru funcţionare corectă, respectiv de 10 m (presiune exprimată în altă scară, denumită manometrică), aşadar în loc de 4 – 6 m se adaugă 12- 13 m. Introducerea aerului se face pe la partea superioară a hidroforului, pe la racordul conductei de aer.

· În cazul în care compresorul este defect, operaţia se poate face şi cu o pompă de bicicletă sau cu un compresor de maşină, caz în care recipientul de hidrofor trebuie golit, urmărind operaţiile următoare: 1- Se scot de sub tensiune pompele (motoarele pompelor) respectiv se scot din priză; 2- Se goleşte de apă recipientul de hidrofor (există un racord de golire al hidroforului la partea inferioară); 3 – Se reface perna de aer; 4 – se închide racordul de introducere a aerului; 5 – se pornesc pompele, după realimentarea lor cu energie electrică.

· În cazul recipientelor de hidrofor cu membrană, pierderea pernei de aer poate fi determinată şi de o perforare a membranei separatoare între apă şi aer. Această membrană trebuie înlocuită, de regulă, o dată la trei ani.

Revizia se face anual şi constă în verificarea următoarelor elemente:

· La staţiile de pompare: starea generală a pompei, modul de fixare pe postament, conexiunile electrice, elementele de automatizare şi zgomotul produs în timpul funcţionării.

· La rezervoarele de apă: starea suprafeţelor interioare şi exterioare; funcţionarea robinetelor cu plutitor; starea sorbului pompelor care aspiră din rezervor; pierderi de apă. Anual, rezervorul se va goli, se va curăţa de depuneri şi, dacă este necesar, se va grundui sau vopsi cu vopsele acceptate (agrementate) pentru rezervoare de apă potabilă.

· Pentru recipienţii de hidrofor: starea pereţilor interiori, care la nevoie se grunduiesc; etanşeitatea legăturilor. Anual se curăţă de depuneri şi se spală.

· Pentru robinetele (armăturile) de închidere: modul de închidere a armăturilor; starea şi calitatea garniturilor; etanşeitatea închiderii.

· Pentru ventilele de siguranţă: capacitatea de acţionare; etanşeitatea legăturii.

· Pentru aparatele de măsură şi control: verificarea funcţionării; reetalonare (doar de către unităţi specializate).

· La conducte şi izolaţii: starea generală a acestora; etanşeitatea tuburilor conductei; starea izolaţiei; calitatea elementelor de fixare a conductelor.

· La instalaţia de automatizare se verifică de către un personal calificat starea elementelor de automatizare. În cazul unor avarii accidentale se urmăreşte separarea echipamentului respectiv de restul instalaţiei:

· pentru pompe, se opreşte electromotorul (se scoate din priză) şi se închid robinetele care sunt amplasate pe conductele de legătură ale pompei, respectiv de aspiraţie şi refulare;

· pentru rezervorul tampon, se opresc pompele şi se închide robinetul de alimentare cu apă a rezervorului, alimentarea cu apă a clădirii realizându-se prin conducta de ocolire a staţiei de hidrofor;

· pentru recipientele de hidrofor, se procedează similar cu rezervorul tampon, iar dacă există mai multe recipiente de hidrofor, se izolează din instalaţie doar cel defect.

Este bine ca să existe în dotarea staţiei de pompare rezerve de echipamente:

· o electropompă;

· armături (robinete) de închidere;

· ţevi, fitinguri (piese de legătură – coturi, teuri etc), materiale de etanşare, de izolare (vată minerală), garnituri etc.;

· automat de pornire pentru pompe.

· La instalaţia de evacuare a apelor uzate se verifică dacă poate prelua golirile rezervoarelor tampon ale recipientelor; se verifică starea sifoanelor de pardoseală şi a recipientelor de pardoseală din staţia de hidrofor.

5.3.3.4. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE INTERIOARE

Evacuarea apelor uzate din clădiri în reţelele exterioare (publice) se face respectând prevederile legale privind calitatea apei (NTPA 002). Administratorii şcolii sunt responsabili cu respectarea acestor legislaţii.

Pentru evitarea deteriorării conductelor de canalizare realizate din plastic (PVC, polipropilenă), temperatura maximă a apelor evacuate la canalizare nu va depăşi 40 ^oC.

Controlul şi verificarea acestor instalaţii de canalizare interioare constau în:

· verificarea aspectului general al instalaţiei;

· depistarea unor anomalii în funcţionare, ca reducerea debitelor de apă evacuate, sau prezenţa unor mirosuri neplăcute;

· depistarea unor pierderi de apă pe la neetanşeităţi;

· controlul depunerilor de frunze, gunoaie pe receptorii de terasă;

· starea căciulilor de protecţie a coloanelor de ventilare a canalizării.

Revizia instalaţiei de canalizare se face periodic şi se referă la starea instalaţiei în ansamblu şi la calitatea apelor uzate evacuate, şi urmăreşte:

· calitatea apelor uzate, stabilite cu metode specifice;

· verificarea aspectului general al instalaţiei;

· verificarea stării conductelor de ventilare a canalizării (să nu fie obturate);

· verificări ale sistemelor de prindere a colectoarelor şi coloanelor de elementele de construcţie pereţi, plafoane).

Curăţirea şi spălarea instalaţiei interioare de canalizare

Instalaţia de canalizare se spală periodic (cel puţin anual), astfel încât să se înlăture eventualele depuneri care altfel s-ar putea întări şi ar putea înfunda conductele de canalizare; spălarea şi curăţarea instalaţiei se face cu dispozitive adecvate, pornind de la obiectele sanitare către zona de ieşire a conductelor din clădire;

Reţeaua de canalizare meteorică se revizuieşte anual sau după fiecare furtună violentă.

5.3.3.5. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE EXTERIOARE

Controlul, verificarea şi revizia se realizează atât asupra elementelor exterioare (control exterior) cât şi în interiorul canalizării exterioare (control interior).

Controlul exterior al instalaţiilor de canalizare exterioare se face lunar şi constă în inspectarea traseului de suprafaţă a canalizării şi se verifică următoarele:

· existenţa unor tasări ale solului pe traseul canalelor;

· starea capacelor sau grătarelor căminelor de canalizare şi poziţia lor corectă în ramele lor de susţinere;

· depozitarea de materiale pe fundul căminelor şi gurilor de scurgere.

Controlul interior se face anual, cu echipamente de inspecţie speciale, şi presupune:

· controlul stării interiorului colectoarelor de canalizare;

· starea pereţilor şi treptelor de acces, în căminele de canalizare;

· existenţa de depuneri pe traseele conductelor orizontale de canalizare.

Curăţirea şi spălarea instalaţiei exterioare de canalizare

Instalaţia de canalizare exterioară se spală periodic (cel puţin anual), astfel încât să se înlăture eventualele depuneri care altfel s-ar putea întări şi înfunda colectoarele de canalizare; spălarea şi curăţarea instalaţiei se face cu dispozitive adecvate.

Gurile de scurgere se curăţă cel puţin o dată pe trimestru (de 4 ori pe an).

5.3.3.6. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CUVELOR ETANŞE VIDANJABILE

Controlul şi verificarea cuvelor etanşe vidanjabile care acumulează apele uzate evacuate din canalizarea interioară menajeră, care se adoptă în absenţa unei reţele exterioare de canalizare, constau în următoarele:

· verificarea aspectului general cuvei;

· depistarea unor pierderi de apă pe la neetanşeităţi, tasări sau teren umed în jurul cuvei;

· starea căciulii de protecţie a coloanei de ventilare a cuvei.

Trapa de acces la interiorul cuvei trebuie închisă bine, să fie în bune condiţii şi să poată fi înlăturată cu uşurinţă atunci când se efectuează verificarea bazinului. Trapa de acces nu trebuie totuşi să poată fi deschisă foarte uşor, pentru a nu putea fi mişcată de către copii. Această trapă nu trebuie să provoace accidente de cădere a oamenilor.

Aceste cuve septice preiau apele menajere provenite din clădiri şi în consecinţă trebuie să aibe un volum corespunzător, ţinând seama de faptul că golirea lor se face o dată la două săptămâni. Interiorul acestor cuve trebuie verificat anual în fiecare an şi necesită lucrări de igienizare (curăţare şi spălare) cel puţin o dată la patru ani.

5.3.3.7. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR PENTRU STINGEREA ŞI COMBATEREA INCENDIILOR

Există obligativitatea existenţei unor instrucţiuni de funcţionare periodică a instalaţiilor de stins incendii, pe care adminstratorii clădirilor respective au obligaţia să le respecte.

Trebuie verificate următoarele elemente componente ale instalaţiilor de stins incendii cu apă:

· starea staţiei de pompare pentru incendii (aceleaşi cerinţe ca la orice staţie de pompare)

· starea rezervei intangibile de apă, care nu poate fi utilizată în alt scop;

· starea tehnică a celei de a doua surse de alimentare cu energie electrică pentru staţia de pompare pentru incendii;

· asigurarea în încăperile unde sunt echipamente pentru stins incendii a unor temperaturi superioare celei de îngheţ.

Instalaţii de stins incendii cu hidranţi (exteriori şi interiori)

Comisia va verifica periodic următoarele aspecte:

· modul de manevrare a robinetelor de incendiu, care trebuie să se facă cu uşurinţă pe toată deschiderea ventilului;

· furtunul să fie într-o stare bună, să nu cedeze la presiunea mare a apei;

· accesul la hidranţi să fie liber şi nu obstrucţionat de prezenţa unor materiale depozitate în zona lor de amplasare;

· cutiile hidranţilor să fie marcate, uşor vizibile;

· la hidranţii exteriori se verifică starea tehnică a cutiilor de protecţie;

· etanşeitatea cutiilor hidranţilor exteriori;

· garniturile hidranţilor exteriori, astfel încât să nu îngheţe apa în hidrant pe timpul perioadei de iarnă.

Instalaţii de stins incendii cu sprinklere

Aceste instalaţii necesită o îngrijire specială, permanentă, supravegherea lor fiind încredinţată unui personal calificat în acest sens şi se verifică săptămânal, de către un responsabil desemnat de administraţie. Verificările săptămânale şi constatările trebuie consemnate într-un registru. Verificările necesare instalaţiei de stins incendii cu sprinklere sunt următoarele:

· o dată la 5 ani, trebuie revizuite 3% din numărul total de sprinklere aflate în instalaţie;

· o dată la 3 luni, trebuie curăţate capetele de sprinklere de eventualele scame sau impurităţi care se pot depune pe corpul acestora şi care ar obstrucţiona formarea ploii de apă peste suprafaţa incendiată;

· o dată la trei luni se verifică starea manometrelor care indică valorile presiunilor apei în instalaţie şi starea robinetelor care trebuie să fie în permanenţă complet deschise.

Staţiile de pompare aferente sprinklerelor se verifică conform cerinţelor oricărui grup de pompare, iar toate defecţiunile trebuie remediate imediat, fiind necesară existenţa unui stoc de armături în magazie (manometre, robinete, garnituri).

Instalaţii de stins incendii cu extinctoare mobile

Stingătoarele portabile trebuie verificate la 1 an sau la 6 luni, conform prevederilor indicate de comandamentul de pompieri, în funcţie de tipul stingătorului. Operaţiile necesare privind mentenanţa acestor echipamente se referă la verificare, reparare, încărcare şi vopsire, care se realizează doar în laboratoare specializate.

5.3.3.8. EXPLOATAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE COMBUSTIBILE

Controlul şi revizia instalaţiei de alimentare cu gaze, care cuprinde, pe lângă aparatele întâlnite în instalaţiile sanitare, cele din instalaţiile de încălziri (vezi capitolul 4.4), se face anual de către comisie, de către persoane specializate şi autorizate.

5.3.4. Instalaţii termice: încălzire, ventilare, climatizare

Confortul termic al ocupanţilor unei încăperi. Asigurarea confortului ocupanţilor

Scopul principal al instalaţiilor de încălzire, ventilare şi climatizare este acela de a asigura confortul termic pentru persoanele prezente în încăperi.

Factorii principali ai confortului termic, componenta principală a confortului uman care implică şi confortul igienico-sanitar, vizual, fonic, socio-psiho-afectiv, sunt: temperatura aerului, temperatura medie de radiaţie a elementelor de închidere (anvelopei), umiditatea aerului, viteza aerului, metabolismul şi gradul de îmbrăcare a persoanei. Temperatura aerului este un factor principal, dar nu determinant în asigurarea confortului, acesta fiind efectul corelării factorilor mai sus numiţi. Confortul este factor determinant în crearea unui mediu propice studiului.

Legislaţia românească în domeniu furnizează standarde şi norme referitoare la confort în general şi cu unele precizări pentru şcoli. Arhitecţii şi inginerii de structură şi instalaţii trebuie să cunoască standardele şi normele specifice.

Se urmăresc următoarele aspecte:

· Controlul temperaturii;

· Controlul umidităţii;

· Calculul temperaturii medii de radiaţie a anvelopei (închiderea exterioară a clădirii – pereţi, ferestre, tavan, pardoseală);

· Debite de aer specifice, controlul vitezei aerului;

· Metabolismul şi vârsta;

· Îmbrăcămintea.

Controlul temperaturii

Cel mai utilizat şi mai cunoscut factor de confort este temperatura aerului, dar mai sunt şi alţi factori implicaţi în realizarea aspectelor fizice ale mediului. Factorii de mediu sunt variabili în timp, iar reacţia elevilor şi profesorilor este diferită la aceeaşi valoare a unui factor sau la acţiunea lor simultană.

Variaţiile factorilor mediului interior sunt generate de: pierderile şi acumulările de căldură şi umiditate, mişcarea aerului, sistemele şi gradul de ventilare, zgomot şi vibraţii.

Valori caracteristice pentru temperaturile de încălzire şi răcire pentru diferite încăperi de şcoală sunt listate în continuare. Ele trebuie adaptate corect pentru fiecare caz în parte în scopul asigurării confortului termic şi economisirii energiei.

	Încălzire			Răcire
	România	SUA	*R.MEC	*R.MEC	SUA
Săli de clasă clasele I–IV V–XII	18 18	24 22	21 20	28 28	26 26
Cancelarii, birouri	20	22	20	28	26
Laboratoare	18	22	20	28	26
Amfiteatre, săli de conferinţă	18	22	20	28	26
Biblioteci, camere de lectură	20	22	20	28	26
Săli de desen	20	-	22	28	-
Ateliere	18	22	20	28	26
Holuri, coridoare, scări	18	20	18	28	27
Grup sanitar (closete, pişoare)	15	22	20	Ventilator pt controlul mirosului	Ventilator pt. Controlul mirosului
Duşuri, camere de dezbrăcare	22	24	24	30 Ventilare mecanica	26 Climatizare
Săli de sport	18	-	20	28	-
Cabinete medicale	22	-	22	28	26
Bufete	18	-	20	28	-
Bucătării	15	-	18	28	-
Cabine portar	20	-	20	30	-
Magazii	-	18,5	18	-	-
Sala maşinilor	-	18,5	18	-	-
Sălile calculatoarelor	-	-	22	28	26

*R.MECT - Recomandarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

Controlul umidităţii

Umiditatea din aer este importantă pe parcursul întregului an în menţinerea confortului ocupanţilor. Umiditatea poate avea valori în limite largi însă depăşirea acestora poate crea probleme.

Iarna, un nivel scăzut al umidităţii, datorat funcţionării radiatoarelor sau sobelor, cauzează răspândirea bacteriilor şi viruşilor, generând o rată crescută a absenţelor la elevi. De asemenea, aerul uscat afectează negativ nasul, gâtul, ochii şi pielea. Un nivel ridicat al umidităţii din aer va afecta elevii şi profesorii prin senzaţia de zăpuşeală, ce creează stări de iritabilitate, dar va favoriza dezvoltarea şi răspândirea ciupercilor şi a mucegaiurilor.

Mucegaiul şi petele de umezeală reprezintă atât o problemă de sănătate pentru ocupanţi dar şi o cheltuială pentru reparaţii pentru înlăturarea daunelor.

Calculul temperaturii medii de radiaţie a anvelopei.

Temperatura medie de radiaţie a anvelopei este factorul care introduce influenţa temperaturilor diferite ale elementelor de delimitare ale unor încăperi (ferestre-uşi, pereţi exteriori şi interiori, pardoseli, tavane) asupra ocupanţilor; către suprafeţele reci se pierde căldură, iar de la suprafeţele calde se primeşte căldură prin radiaţie. Este un factor calculat ca raport între suma produselor suprafaţă şi temperatură (_i x t) şi suma suprafeţelor anvelopei (ΣS). Acţiunea temperaturii şi temperaturii medii de radiaţie a anvelopei fiind simultană asupra ocupanţilor, valorile acestora trebuie corelate.

Datorită temperaturilor diferite ale suprafeţelor pereţilor şi ferestrelor exterioare faţă de cea a aerului interior, ocupanţii locurilor de lângă aceste suprafeţe se vor simţi mai puţin confortabil decât ceilalţi ocupanţi ai sălilor de clasă. Este important deci ca arhitecţii să aleagă judicios orientarea sălilor de clasă în cadrul clădirii şcolii.

Debite de aer specifice. Controlul vitezei aerului

Mişcarea aerului în încăperi afectează confortul elevilor şi profesorilor. Sistemele de ventilare proiectate necorespunzător sunt greu de exploatat şi ineficace.

Debitele de aer de ventilare pentru diferite încăperi sunt indicate în tabelul ce urmează:

Încăperea	Debit de aer m³/h pers. (m³/h x m²)
Săli de clasă	25
Laboratoare	50
Ateliere	35
Bibliotecă	25
Aule	25
Fumoare	100
Vestiare	10 (m³/h x m²)
Coridoare	2 (m³/h x m²)

În general.se recomandă un debit de:

· 25 m³/h pers. în zonele unde nu se fumează;

· 35 m³/h pers. în zonele unde se fumează.

Debitele mici realizează o circulaţie a aerului cu viteze reduse, ceea ce creează senzaţia de zăpuşeală şi de aer închis.

Debitele mari realizează o circulaţie a aerului cu viteze mari, ceea ce intensifică schimbul de căldură între om şi mediu cu efecte neplăcute (senzaţie de frig).

Instalaţiile de climatizare (cu tratarea complexă a aerului) pot asigura în totalitate parametrii confortului termic dintr-o încăpere.

Instalaţiile de încălzire asigură parţial confortul termic putându-se controla în principal temperatura interioară în încăperi.

Viteze recomandate pentru circulaţia aerului:

· confort (sporit)……………………..125 – 0,25 m/s în amfiteatre, biblioteci, cabinete de informatică, cancelarii;

· confort (redus)………………………0,25 – 0,35 m/s în laboratoare, cabinete;

· confort industrial…………………….0,35 – 0,5 m/s în săli de sport, săli de mese.

Metabolismul şi vârsta

Pentru starea de confort, temperatura organismului uman trebuie menţinută în limite restrânse. Corpul omenesc produce căldură în permanenţă şi pentru a permite controlul temperaturii trebuie să elimine către mediul înconjurător surplusul neconsumat în procesele metabolice.

Confortul fizic şi psihic poate fi privit ca o condiţie de neutralitate termică pentru care organismul nu trebuie să facă un efort sesizabil. Organismul face continuu reglaje de temperatură mărind sau micşorând pierderile dar confortul termic este realizat când aceste reglaje nu sunt conştientizabile.

Ritmul metabolismului scade cu vârsta ceea ce influenţează negativ puterea de adaptare la condiţiile de mediu.

Îmbrăcămintea

Întrepusă între piele şi mediul înconjurător, îmbrăcămintea devine un factor major care influenţează pierderile de căldură pentru acele zone ale corpului care sunt acoperite.

Metabolismul diferit, îmbrăcămintea şi vârsta elevilor şi a profesorilor duc la percepţii diferite a confortului în sălile de clasă şi în încăperile cu activităţi didactice.

5.3.5. Instalaţii electrice

Recomandări privind întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor electrice

Prezentul capitol are ca scop instruirea personalului care administrează clădirea şcolii pentru menţinerea în stare de funcţionare corespunzătoare a sistemelor de iluminat şi a instalaţiilor electrice aferente clădirii.

Răspunderea pentru starea tehnică, exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor electrice şi sistemelor de iluminat aparţinând clădirii revine proprietarului imobilului şi personalului din administraţia clădirii.

Ca o primă cerinţă în realizarea obiectivului propus, personalul care asigură exploatarea instalaţiilor electrice şi sistemelor de iluminat ale şcolii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

· să fie sănătos atât din punct de vedere fizic cât şi psihic;

· să nu prezinte infirmităţi care să-l împiedice în îndeplinirea sarcinilor care-i revin;

· să nu lucreze sub influenţa băuturilor alcoolice;

· să urmeze instructajul la locul de muncă în ceea ce priveşte normele de protecţie a muncii pentru instalaţiile electrice (NSPM65/97);

· să cunoască aparatajele electrice şi utilajele alimentate cu energie electrică;

· să cunoască pericolele care pot apărea în timpul utilizării instalaţiilor electrice;

· să poată folosi mijloace de stingere a incendiilor în instalaţiile electrice.

Instalaţii electrice

Se consideră instalaţie electrică în funcţiune orice instalaţie care se află sub tensiune (total sau parţial) sau care ar putea fi sub tensiune în orice moment.

Instalaţia electrică care se află în exploatarea personalului administrativ a şcolii începe de la locul în care este montat contorul de energie electrică.

Instalaţiile electrice au rolul de a asigura distribuţia energiei electrice în clădire, în scopul alimentării receptoarelor electrice.

Elementele principale ale instalaţiilor electrice de lumină, prize şi forţă din clădire sunt: circuitele electrice, coloanele, tablourile electrice.

Prin circuit electric se înţelege ansamblul de conductoare electrice (fază şi nul de lucru, nul de protecţie) introduse într-un tub de protecţie. Circuitele electrice sunt prevăzute cu aparate de protecţie (siguranţe fuzibile, siguranţe automate unipolare cu filet, siguranţe automate, disjunctoare, disjunctoare cu protecţie diferenţială etc.). Aceste aparate se găsesc montate în tablourile electrice.

Circuitele electrice alimentează cu energie electrică un receptor (de exemplu, un motor electric), un ansamblu de receptoare (de exemplu, mai multe corpuri de iluminat). Circuitul are ca punct de plecare un tablou electric secundar.

Pozarea circuitelor se face în montaj îngropat (în elementele de construcţie: în pereţi, în şapa de egalizare, în placa de rezistenţă ) sau în montaj aparent pe elementele de construcţie (pe perete, pe plafon, pe grinzi etc.), în plafon fals.

Receptorul electric este un aparat electric care are rolul de a transforma energia electrică în altă formă de energie (exemplu: caloriferul electric, sursa de lumină, televizorul etc.).

Coloana electrică se defineşte prin ansamblul elementelor conductoare şi de izolare (sunt linii de curent trifazate) care alimentează cu energie electrică un tablou de distribuţie.

Tabloul electric are rolul de a asigura distribuţia energiei electrice la alte tablouri sau direct la receptoare. În tabloul electric se montează aparatele electrice de conectare-deconectare (întreruptoare, contactoare), aparate de protecţie (siguranţe fuzibile, disjunctoare, siguranţe automate etc.), aparate de măsură şi control (ampermetre, voltmetre etc.).

Clasificarea instalaţiilor electrice

· Instalaţii electrice pentru iluminat şi prize cuprinzând instalaţii electrice interioare şi exterioare pentru iluminatul normal şi de siguranţă şi prize;

· Instalaţii electrice pentru forţă cuprinzând instalaţiile electrice care alimentează cu energie electrică motoarele electrice sau alte receptoare de forţă şi prizele trifazate;

· Instalaţii electrice de automatizare cuprinzând totalitatea aparatelor electrice de acţionare, supraveghere şi legăturile electrice (conductorii) dintre acestea. Instalaţia electrică de automatizare realizează comanda automată a receptoarelor electrice în scopul reglării diverşilor parametri (temperatură, umiditate, presiune). De exemplu, realizarea presiunii corespunzătoare în instalaţia de apă se poate face fără intervenţia directă o omului, prin comanda automată a unui motor asincron trifazat cuplat cu o pompă centrifugală.

· Instalaţii electrice de curenţi slabi cuprinzând: instalaţii de telefonie, instalaţia de sonerie, instalaţia de semnalizare incendiu sau efracţie, instalaţii de ceasuri electrice, reţeaua de calculatoare etc.

· Instalaţii de protecţie împotriva electrocutării prin legarea la pământ cuprinzând instalaţiile electrice care au ca scop reducerea tensiunii de atingere la valori admisibile, nepericuloase pentru om.

· Instalaţii electrice de protecţie a construcţiei şi a instalaţiilor electrice împotriva descărcărilor atmosferice (instalaţia de paratrăsnet). Instalaţia de paratrăsnet este alcătuită din:

· elementul de captare, situat pe acoperişul clădirii şi are rolul de a capta energia rezultată în urma descărcării electrice;

· elementele de coborâre care au rolul de a conduce curentul electric către priza de pământ realizând legătura electrică între elementul de captare şi priza de pământ;

· priza de pământ alcătuită din electrozi verticali şi orizontali, montată în pământ la o adâncime de 0,8m.

Sisteme de iluminat

Sistemul de iluminat al unei încăperi este definit ca un ansamblu de corpuri de iluminat echipate cu surse de lumină corespunzătoare. Amplasarea corpurilor de iluminat se face astfel încât să se realizeze un mediu luminos confortabil, necesar desfăşurării activităţii.

Sursa de lumină este un aparat electric care are rolul de a transforma energia electrică în lumină.

Corpul de iluminat este un aparat care are rolul de a susţine sursa de lumină, de a o proteja contra loviturilor mecanice, condiţiilor de mediu şi de a distribui fluxul luminos emis de aceasta. În interiorul corpului de iluminat se găsesc aparatele electrice necesare amorsării şi funcţionării sursei de lumină şi se realizează legăturile electrice.

Documentaţia tehnică

Pentru o bună organizare a exploatării, întreţinerii şi reparării instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat care aparţin clădirii, este necesar ca personalul administrativ (directorul) să păstreze, să răspundă şi să pună la dispoziţie persoanelor avizate următoarele documente:

· cărţi şi fişe tehnice ale echipamentelor electrice, procese verbale şi acte referitoare la încercări şi reparaţii, număr de inventar;

· planuri privind amplasarea echipamentelor electrice şi traseele de circuite, jurnale de cabluri;

· scheme de montaj şi de principiu;

· instrucţiunile producătorilor de echipamente şi materiale pentru cele utilizate la realizarea instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat;

· avizele şi autorizaţiile legate de funcţionare, agrementele tehnice ale echipamentelor utilizate.

Aceste documente trebuie să se ataşeze cărţii tehnice a clădirii, astfel încât să fie uşor de găsit în caz de nevoie şi să nu se piardă în cazul înlocuirii persoanelor cărora li s-au încredinţat.

Din experienţă, s-a constatat că unele piese din cartea tehnică a clădirii (în special planuri şi scheme de distribuţie a energiei electrice în clădire) se pierd în timp. Acest lucru conduce la necesitatea realizării unui releveu a întregii instalaţii electrice, făcând dificilă o eventuală intervenţie rapidă la aceasta. Releveul constă în întocmirea la faţa locului a planurilor de instalaţii electrice şi a sistemelor de iluminat prin identificarea receptoarelor electrice, a modului în care sunt formate circuitele electrice şi a tabloului de alimentare pentru fiecare circuit. În urma realizării releveului se reconstituie planurile de instalaţii electrice, schemele tablourilor de distribuţie şi schema generală de distribuţie a energiei electrice în clădire.

Realizarea unui releveu implică cheltuieli financiare suplimentare şi necesită o perioadă de timp pentru întocmire, perioadă care depinde de mărimea clădirii.

Orice modificare realizată în cadrul instalaţiilor electrice sau a sistemelor de iluminat se face numai sub coordonarea unui proiectant de specialitate care va elabora o documentaţie tehnică în conformitate cu normele în vigoare. Modificarea se anexează la proiectul iniţial.

În exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat, personalul trebuie să aibe un registru în care să se ţină evidenţa controalelor realizate, evidenţa defecţiunilor şi a reparaţiilor efectuate.

Preluarea în exploatare a instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat noi sau a celor care au fost supuse unor lucrări de revizii şi reparaţii se face numai după constatarea funcţionării corecte a acestora.

Preluarea în exploatare se face între executant şi beneficiar pe baza unui proces verbal de recepţie.

5.3.5.1. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ILUMINAT

Pentru realizarea unui confort luminos necesar desfăşurării activităţii şcolare este necesar să se facă atât o alegere corespunzătoare a sistemului de iluminat, cât şi o întreţinere adecvată a sistemelor de iluminat, pe toată durata exploatării acestuia.

Înlocuirea unei surse de lumină se face atunci când aceasta s-a defectat sau atunci când durata de funcţionare a acesteia a atins limita dată de producător, după un anumit număr de ore de funcţionare (precizat în fişa tehnică a sursei de lumină), când fluxul luminos emis de sursă scade sub 80% din fluxul iniţial şi în planul de lucru nu se mai realizează nivelul de iluminare corespunzător. Este necesar, deci, să se înlocuiască sursa de lumină după expirarea duratei de funcţionare a acesteia.

Evidenţa numărului de ore de funcţionare va fi ţinută de administratorul şcolii sau de director şi în funcţie de aceasta, directorul va planifica înlocuirea surselor de lumină pentru anul următor.

Personalul care întreţine sistemele de iluminat trebuie să ţină evidenţa foarte clară a numărului de ore de funcţionare a surselor de lumină din clădire. Se recomandă să se stabilească un număr mediu de ore de funcţionare pentru fiecare zi, corespunzătoare anumitor perioade din zi şi din an (elevii învaţă într-un schimb de dimineaţă sau în două schimburi, este nevoie de lumină artificială în timpul zilei sau nu, perioade de sfârşit de săptămână şi de vacanţă, anotimp etc.). În timpul zilei, se consideră că nu este nevoie de lumină artificială atunci când cu ajutorul luminii naturale se realizează în planul de lucru un nivel minim al iluminării impus prin normativ (minim 300 lx în sălile de clasă unde se desfăşoară cursuri numai dimineaţa şi 500 lx acolo unde cursurile se desfăşoară dimineaţa şi dupăamiaza.) şi o uniformitate a iluminării corespunzătoare normativului. Se are în vedere, de asemenea, ca în câmpul vizual al elevului să se nu găsească soarele a cărui strălucire este foarte mare (în special în timpul prânzului). În acest caz, se recomandă utilizarea unor perdele sau jaluzele reglabile şi utilizarea iluminatului artificial.

Deoarece soclurile surselor cu incandescenţă au aceleaşi dimensiuni pentru o gamă variată de puteri, există pericolul supraîncărcării circuitului electric prin înlocuirea unei surse de lumină de putere mai mică cu o sursă de o putere mai mare.

Înlocuirea surselor de lumină de putere mai mare cu surse de putere mai mică conduce la realizarea unui nivel de iluminare în planul de lucru al încăperii mai mic decât cel necesar.

Utilizarea în aceeaşi încăpere a unor surse de lumină având culori diferite generează o stare de disconfort vizual. De aceea, când se face înlocuirea unei surse fluorescente de lumină, este necesar să se ia în consideraţie culoarea aparentă a sursei de lumină. De exemplu, o sursă care emite o lumină de culoare alb-gălbuie nu poate fi înlocuită cu o sursă care emite o lumină de culoare alb-albăstruie.

În cazul menţinerii în funcţiune a sistemelor de iluminat realizate cu corpuri de iluminat de tip vechi (de exemplu, pendulul cu glob opal), echipate cu surse de lumină cu incandescenţă (becuri), se recomandă să se considere ca prioritate înlocuirea acestor corpuri de iluminat cu corpuri de iluminat moderne, echipate cu surse fluorescente care au o eficacitate luminoasă mai bună.

Se recomandă ca în stoc să existe surse de lumină de rezervă, de acelaşi tip cu cele utilizate.

Nu trebuie să se monteze în corpul de iluminat un număr mai mic de surse de lumină decât numărul de surse pentru care acesta a fost conceput.

Nu se recomandă utilizarea unor corpuri de iluminat defecte, cărora le lipsesc unele elemente componente: de exemplu, grătarul de protecţie vizuală, globul, difuzorul etc.

Pentru o bună desfăşurare a activităţii din şcoală, în special în sălile de clasă, trebuie să se realizeze un confort luminos corespunzător.

Confortul luminos trebuie să se realizeze atât din punct de vedere cantitativ cât şi din punct de vedere calitativ.

Din punct de vedere cantitativ, confortul luminos se poate realiza prin stabilirea tipului şi numărului de corpuri de iluminat necesare obţinerii unui nivel de iluminare corespunzător pe masa de lucru. Realizarea pe masa de lucru a unui nivel de iluminare mai mic decât cel precizat de normativ are efecte negative asupra stării de sănătate a elevilor. Efectele se pot manifesta imediat, prin apariţia unor stări de oboseală accentuată, dureri de cap etc., sau pot apărea după o perioadă mai lungă de timp, afectând vederea.

Din punct de vedere calitativ, confortul luminos se realizează printr-o amplasare corespunzătoare a corpurilor de iluminat, astfel încât să se realizeze o iluminare uniformă în planul de lucru (adică să nu apară pe masa de lucru pete de lumină alternate cu pete de umbră).

O altă condiţie necesară pentru realizarea confortului luminos este alegerea corectă a tipului de corp de iluminat. Este necesar să se utilizeze corpuri de iluminat echipate cu grătar de protecţie vizuală sau cu alte elemente care să asigure protecţia vizuală, prin diminuarea suprafeţei strălucitoare a surselor de lumină. În caz contrar, pot apărea efecte negative asupra sănătăţii elevului.

Nivelul de iluminare, precum şi uniformitatea iluminării în planul de lucru dintr-o încăpere trebuie să fie conform "Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri NP-061-02". Pentru verificarea periodică a nivelului de iluminare din sălile de clasă (pe masa de lucru), autorităţile locale au obligaţia să pună la dispoziţia comisiei un aparat de măsură a iluminării numit "luxmetru", aparat care este uşor de utilizat chiar şi de cei care nu-şi desfăşoară activitatea în domeniul iluminatului.

Conform normativului, într-o sală de clasă, nivelul de iluminare trebuie să fie de cel puţin 300 lx acolo unde cursurile se desfăşoară doar dimineaţa şi de 500 lx, acolo unde cursurile se desfăşoară dimineaţa şi dupăamiaza.

Realizarea unui confort vizual optim în sălile în care se desfăşoară activitate de scris şi citit trebuie realizată fără a neglija însă consumul de energie electrică. Pentru aceasta, se recomandă utilizarea unor surse de lumină care au o eficacitate luminoasă bună, cum ar fi sursele fluorescente. Se recomandă ca o prioritate, înlocuirea corpurilor de iluminat echipate cu surse cu incandescenţă (becuri) aflate încă în funcţiune, cu corpuri de iluminat echipate cu surse fluorescente. Amplasarea corpurilor de iluminat astfel echipate se va face în şiruri paralele cu fereastra şi paralel cu direcţia de privire a elevilor. Acţionarea lor este bine să se facă tot în şiruri paralele cu fereastra. Pentru iluminatul tablei, trebuie să se prevadă corpuri de iluminat cu reflector asimetric montate suspendat, la o distanţă de 0,6m faţă de tablă, astfel încât fluxul luminos să cadă pe aceasta.

Se recomandă, de asemenea, utilizarea unor corpuri de iluminat care să dirijeze fluxul luminos emis de sursele de lumină, în procent mare, către zona de lucru. În acest fel se realizează o utilizare mai eficientă a fluxului luminos, deci o mai bună utilizare a energiei electrice.

Tot în scopul reducerii consumului de energie electrică se recomandă să se utilizeze, ori de câte ori este posibil, balasturile electronice în locul balasturilor electromagnetice. Balastul electromagnetic consumă o putere electrică mai mare decât cel electronic. Balastul este un aparat electric care se montează în circuitul de alimentare, în serie cu sursa de lumină şi are rolul de a limita curentul electric din tubul de descărcare. În cazul în care acesta lipseşte din circuitul de alimentare cu energie electrică, tubul fluorescent se deteriorează prin distrugerea celor doi electrozi care se găsesc la capetele acestuia.

O altă problemă importantă a sistemelor de iluminat este curăţarea periodică a corpurilor de iluminat. Curăţarea acestora de praf sau de alte particule se poate realiza de orice persoană însărcinată cu curăţenia, dar numai în prezenţa unui electrician autorizat, care să faciliteze accesul în interiorul corpului de iluminat şi să deconecteze instalaţia electrică de la reţeaua electrică.

Pentru corpurile de iluminat cu grătar de protecţie vizuală, utilizate de regulă în sălile de clasă, cancelarii, cabinete de informatică, perioada de timp între două curăţări este de 12 luni pentru mediu foarte curat sau curat şi de 6 luni pentru mediu puţin murdar. Dacă nu se realizează curăţarea periodică a corpurilor de iluminat, depunerile de praf de pe suprafaţa acestora sau a surselor de lumină au ca efect reducerea fluxului luminos emis de sursele de lumină, deci scăderea nivelului de iluminare în planul de lucru.

5.3.5.2. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE PENTRU ILUMINATUL NORMAL ŞI PRIZE

În timpul exploatării instalaţiilor electrice de lumină şi prize pot apărea următoarele defecte:

· întreruperea circuitului electric;

· defecte în tablourile electrice;

· defecte la prize;

· supraîncălziri locale.

Întreruperea circuitului electric

Întreruperea alimentării cu energie electrică a receptoarelor alimentate pe un circuit electric poate avea una din următoarele cauze:

· Declanşarea aparatului de protecţie (topirea fuzibilului) poate fi cauzată de un curent de scurtcircuit, de un curent de suprasarcină sau de o supratensiune. Înlocuirea fuzibilului sau anclanşarea aparatului de protecţie (siguranţă automată, disjunctor diferenţial etc.) se face numai după îndepărtarea cauzei care a dus la apariţia curentului de defect. În cazul în care protecţia circuitelor se realizează cu siguranţe fuzibile este necesar ca în dotarea personalului administrativ să existe siguranţe fuzibile de rezervă, de acelaşi calibru cu cele existente în funcţiune. Se interzice utilizarea improvizaţiilor. Se recomandă înlocuirea siguranţelor fuzibile cu siguranţe automate corespunzătoare, care nu necesită înlocuirea la declanşare. Acest lucru necesită schimbarea tabloului electric, deoarece siguranţele automate nu pot fi montate în locul celor fuzibile.

· Slăbirea legăturilor electrice din dozele de derivaţie

Legăturile conductoarelor din cupru realizate prin lipire (cositorire) sau legăturile conductoarelor din aluminiu realizate prin strângerea cu şurub, în clemă, se pot desface sau slăbi. Acest lucru poate duce la întreruperea continuităţii electrice a circuitului sau la apariţia arcului electric. Arcul electric poate genera incendiu prin supraîncălzirea locală a elementelor de construcţie pe care se găseşte montată doza de derivaţie sau explozie în cazul încăperilor în care există pierderi de gaz metan.

Atenţie! În încăperile în care se constată pierderi de gaz metan se interzice acţionarea întreruptorului până nu se face aerisirea completă şi oprirea scurgerilor de gaz.

· Deteriorarea aparatului de acţionare (întreruptorul sau comutatorul) se poate manifesta prin:

· slăbirea ghearelor de fixare a întreruptorului în doza de aparat apare din cauza calităţii proaste a întreruptorului utilizat; se recomandă înlocuirea acestuia cu unul de calitate superioară. Este bine ca atunci când se fac reparaţii sau reabilitări să se aibe în vedere achiziţionarea unor aparate de calitate. În caz contrar, întreţinerea devine o activitate care necesită timp şi devine costisitoare.

· topirea sau deformarea întreruptorului cauzată de degajarea mare de căldură care este produsă în cazul apariţiei unui arc electric puternic în interiorul aparatului. Un arc electric mai puternic decât cel normal apare în cazul unui defect în interiorul întreruptorului, sau din cauza slăbirii legăturilor la bornele acestuia. Se constată defectul şi este anunţat electricianul care verifică dacă au fost afectate şi alte elemente ale circuitului. Dacă acestea nu au fost afectate, se remediază defectul prin înlocuirea întreruptorului cu unul corespunzător. Dacă şi alte elemente au fost afectate, se înlocuiesc cu unele identice. Se recomandă ca în stoc să existe aparate de acţionare (întreruptoare sau comutatoare) de rezervă.

· Defectarea receptorului electric alimentat: aparatul defect se repară sau se înlocuieşte.

· Defectul de izolaţie a conductorului sau cablului electric apare din cauza îmbătrânirii izolaţiei. Defectul de izolaţie care nu este depistat la timp poate duce la întreruperea circuitului electric prin generarea unui scurtcircuit. În cazul atingerii de către o persoană, în mod accidental, a locului în care izolaţia este deteriorată, aceasta se poate electrocuta. Depistarea locului de defect se realizează prin măsurarea rezistenţei de izolaţie a conductorului. După depistarea defectului se înlocuieşte tronsonul defect.

· Întreruperea conductorului este un defect care apare mai rar. Depistarea tronsonului cu defect se face prin măsurarea continuităţii electrice a conductorului.Măsurarea continuităţii electrice a conductorului se face numai când în instalaţia electrică apare un defect cum ar fi: tensiunea scăzută la bornele receptorului electric, lipsa de tensiune etc.

În cazul în care instalaţia electrică este veche, se recomandă ca o prioritate înlocuirea conductelor electrice realizate din aluminiu cu conducte electrice realizate din cupru.

Defecte în tablourile electrice: în interiorul tabloului electric pot apărea o serie de defecte care să împiedice buna funcţionare a instalaţiei electrice. Este necesar ca acestea să fie depistate şi înlăturate în cel mai scurt timp cu putinţă. În caz contrar, activitatea în încăperile în care se găsesc receptoarele electrice alimentate din acel tablou poate fi îngreunată sau nu se poate realiza. Depistarea şi remedierea defectelor din tabloul electric se poate face numai de către o persoană autorizată.

· Slăbirea legăturilor electrice la bornele aparatelor: se caută legătura slăbită (şurub desfăcut) şi se reface (se strânge şurubul).

· Deteriorarea clemelor sau a conectorilor: se depistează prin examinare vizuală clema sau conectorul defect şi se înlocuieşte cu un element identic.

· Deteriorarea unui aparat electric: se depistează aparatul electric defect şi se înlocuieşte cu unul identic.

· Deteriorarea izolatoarelor: izolatoarele defecte (sparte, rupte, smulse) se înlocuiesc cu altele identice aflate în stare de funcţionare; în scopul unei exploatări uşoare şi pentru reparaţii rapide, în cadrul tablourilor se utilizează conductoare având izolaţia de culori diferite, iar aparatele se etichetează, astfel încât identificarea unui circuit să fie rapidă. Dacă etichetele se deteriorează se recomandă refacerea acestora.

În cazul în care tablourile electrice sunt de tip vechi, se recomandă ca prioritate, înlocuirea acestora cu tablouri de tip nou, moderne, fiabile şi uşor de întreţinut.

Defecte care pot apărea la corpurile de iluminat şi echipamentele aferente acestora

· Defectarea surselor de lumină: în cazul defectării sursei de lumină, aceasta se înlocuieşte cu una identică, de aceeaşi putere şi culoare aparentă, având aceleaşi dimensiuni.

· Defectarea balastului: deteriorarea balastului poate fi uşor sesizată deoarece acesta emite un zgomot supărător, sau din corpul de iluminat se prelinge o răşină sintetică. Defectul se remediază prin înlocuirea balastului cu unul nou, de acelaşi tip sau cu unul mai performant. Se recomandă înlocuirea balasturilor electromagnetice care consumă o putere mai mare cu balasturile electronice, care consumă o putere mai mică, asigură un confort vizual mai bun, au o viaţă lungă de funcţionare. Se înlocuieşte balastul în cazul în care se sesizează apariţia fenomenul de pâlpâire a sursei de lumină, în timpul funcţionării sale.

· Defectarea starterului: în cazul defectării starterului nu se poate realiza amorsarea sursei de lumină. După constatarea defectului, se înlocuieşte starterul defect cu unul nou.

· Slăbirea legăturilor electrice la bornele corpului de iluminat: pentru depistarea defectului, se caută bornele, se caută legătura slăbită şi se reface prin strângerea şurubului. În cazul în care borna de legătură sau clema s-a deteriorat, aceasta se înlocuieşte.

· Spargerea, fisurarea, străpungerea părţilor izolatoare

În cazul apariţiei unuia dintre defectele enumerate, părţile izolatoare (care separă compartimentul în care se găseşte aparatajul electric) se înlocuiesc sau, dacă este necesar, se înlocuieşte corpul de iluminat cu unul identic.

· Ruperea, desprinderea, fisurarea grătarului de protecţie vizuală: deteriorarea grătarului de protecţie vizuală se constată prin examinare vizuală. Defectul se remediază prin repararea corespunzătoare a acestuia, sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin înlocuirea acestuia cu unul identic.

Defecte la locurile de priză

· Topirea sau deformarea prizei: aceste defecte pot apărea atunci când la priză au fost racordate receptoare electrice cu o putere maximă mai mare de 2000W. După constatarea defectului, se verifică dacă alte elemente ale circuitului de priză au fost afectate (izolaţia conductorilor electrici, legăturile la borne), după care se înlocuieşte priza cu una identică. Se recomandă să se afişeze la vedere, în imediata vecinătate a locului de priză, puterea maximă la care să se utilizeze priza. Se recomandă ca în stoc să existe prize de rezervă.

· Slăbirea ghearelor de fixare a prizei în doză: apare din cauza calităţii proaste a prizei utilizate şi în acest caz se recomandă înlocuirea acesteia cu una de calitate superioară. Este bine ca atunci când se fac reparaţii sau reabilitări să se aibă în vedere achiziţionarea unor aparate de calitate. În caz contrar, întreţinerea devine o activitate complicată şi costisitoare. Acest defect poate apărea, dar mai rar, şi din cauza unei utilizări frecvente a prizei respective. În acest caz, defectul se remediază prin strângerea şuruburilor ghearelor de fixare a prizei în doză.

Supraîncălziri locale, cauzate de:

· Slăbirea legăturilor: contactul imperfect realizat între două conductoare sau între bornă şi conductor electric poate duce la apariţia arcului electric cu degajări de căldură. Acesta generează supraîncălzirea elementelor combustibile din vecinătate şi, implicit, poate genera incendiu.

· Supraîncărcarea unui circuit: circuitul electric se supraîncălzeşte din cauza utilizării circuitului la o putere mai mare decât cea pentru care a fost proiectat, iar aparatul de protecţie nu a declanşat din diferite motive (nu a fost corect dimensionat, a fost înlocuit cu unul necorespunzător, aparatul este defect etc.). Pot izbucni incendii şi în această situaţie. Se înlătură cauza care a dus la apariţia acestei situaţii şi se înlocuieşte conductorul electric care a suferit o supraîncălzire.

5.3.5.3. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE PENTRU ILUMINATUL DE SIGURANŢĂ

Întreţinerea şi exploatarea instalaţiilor electrice pentru iluminatul de siguranţă se face în mod similar cu cele ale instalaţiilor electrice pentru iluminatul normal.

Sistemele de iluminat de siguranţă aferente şcolilor au rolul de a permite evacuarea persoanelor din clădire în caz de urgenţă (cutremur, incendiu etc.), prin asigurarea unui nivel minim de iluminare pe căile de circulaţie şi prin ghidarea acestora către ieşire. În funcţie de numărul persoanelor din clădire se alege un anumit tip de iluminat de siguranţă de evacuare, conform normativului I7 aflat în vigoare. Alimentarea cu energie electrică a corpurilor de iluminat de siguranţă se poate face din:

· baterie centrală de acumulatoare;

· grup electrogen;

· transformator sau cofret de branşament diferite de cele utilizate pentru alimentarea cu energie electrică a sistemului de iluminat normal;

· acelaşi transformator sau cofret de branşament din care se alimentează cu energie electrică sistemele de iluminat normal;

· din baterii locale de acumulatoare, cu dispozitive de comutare locale.

În şcoli sunt utilizate, în general, ultimele două variante de alimentare cu energie electrică.

Este necesar ca sursa de lumină care se defectează să fie înlocuită urgent astfel încât, în caz de nevoie, ghidarea spre ieşire a persoanelor să nu fie împiedicată.

5.3.5.4. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE FORŢĂ ŞI A INSTALAŢILOR DE AUTOMATIZARE

Întreţinerea motoarelor

Pentru a se realiza o întreţinere corespunzătoare a instalaţiilor electrice de forţă şi de automatizare, este necesar să se ţină o evidenţă clară privind:

· datele tehnice ale motorului şi ale celorlalte echipamente electrice care intră în componenţa acestor instalaţii;

· prescripţii, indicaţii, recomandări, scheme date de fabrica constructoare;

· certificate de garanţie, buletine de încercări;

· procese verbale de recepţie la punerea în funcţiune, revizie, reparaţie;

· defectele sau avariile survenite în timpul exploatării;

· numărul de ore de funcţionare a motoarelor;

· scheme electrice la instalaţia de automatizare (scheme monofilare, multifilare, etc.);

· instrucţiuni de exploatare specifice;

· jurnale de cabluri;

· plan de amplasare şi trasee de cabluri.

Reguli de bază în exploatarea motoarelor

Personalului administrativ îi revine sarcina să verifice zilnic buna funcţionare a acestor instalaţii. De asemenea, personalului administrativ îi revine obligaţia de a anunţa de urgenţă apariţia unui defect în instalaţie. Depistarea şi remedierea defectului se fac doar de o persoană sau o firmă autorizată.

Pentru a nu se genera o funcţionare necorespunzătoare a motoarelor electrice, trebuie avută în vedere, încă de la început, o amplasare a motoarelor astfel încât acestea să nu fie expuse radiaţiilor termice sau razelor solare.

Este necesar să se realizeze o curăţare periodică a motoarelor pentru îndepărtarea depunerilor de praf, care ar putea împiedica schimburile de căldură cu mediul înconjurător.

Plăcuţa cu datele tehnice ale motorului electric nu trebuie scoasă şi nu trebuie acoperită cu vopsea.

Pentru buna funcţionare a motorului este necesar ca temperatura şi umiditatea mediului din încăperea în care se găseşte amplasat motorul să corespundă celor prevăzute în cartea tehnică a motorului. Trebuie să se prevină o eventuală agresivitate a mediului faţă de motor.

Orice modificare care se face în instalaţia de forţă sau în cea de automatizare se va face numai cu acordul proiectantului şi se va anexa la documentaţia tehnică existentă.

5.3.5.5. RECOMANDĂRI PRIVIND ÎNTREŢINEREA APARATELOR DE MĂSURĂ

Aparatele de măsură din instalaţiile electrice au rolul de a permite citirea sau înregistrarea valorilor unor parametrii electrici cum ar fi: tensiunea, intensitatea curentului, puterea, energia electrică consumată. Aceste aparate sunt: voltmetrele, ampermetrele, wattmetrele, contoarele etc.

Aparatele de măsură din instalaţiile electrice trebuie verificate cu regularitate de organele de stat pentru metrologie. Perioada de verificare a acestora este impusă de acestea.

În vederea întreţinerii aparatelor de măsură trebuie să se realizeze:

· verificarea funcţionării corecte a aparatelor de măsură;

· verificarea etanşeităţii dulapurilor şi tablourilor pe care sunt instalate aparatele electrice de măsură;

· întreţinerea curăţeniei acestora;

· evidenţa defecţiunilor, reparaţiilor şi verificărilor aparatelor de măsură prin înscrierea lor în registrul de evidenţă.

Repararea aparatelor de măsură defecte se face numai de către firme autorizate de către organele de stat pentru metrologie sau de către acestea.

5.3.5.6. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE CURENŢI SLABI

Controlul periodic al funcţionării instalaţiilor de curenţi slabi de avertizare incendiu sau efracţie se face prin simularea unei situaţii anormale; se verifică dacă instalaţia funcţionează corect. În cazul în care aceasta nu funcţionează, se anunţă o persoană autorizată care se deplasează la faţa locului, constată defectul şi îl remediază.

În cazul în care în urma verificării s-a constatat un defect la unul din aparatele electrice componente, acesta se repară de către o persoană specializată sau se înlocuieşte cu unul nou, de acelaşi tip. Înlocuirea aparatului defect cu un aparat de alt tip se face numai cu acordul proiectantului.

Dacă în urma verificării s-au constatat legături necorespunzătoare la bornele aparatelor electrice componente, se remediază defectul prin strângerea şuruburilor.

Întreţinerea curăţeniei instalaţiilor de curenţi slabi se realizează ori de câte ori este nevoie şi numai cu o perie cu mâner din lemn sau cu un aspirator cu capătul furtunului din plastic.

O situaţie deosebită o reprezintă instalaţia de curenţi slabi de avertizare pentru incendiu căreia trebuie să i se acorde o importanţă deosebită, deoarece aceasta funcţionează la intervale foarte mari de timp. De aceea, întreţinerea acesteia trebuie să se realizeze astfel încât punerea în funcţiune, în caz de incendiu, să se realizeze corespunzător.

Pentru instalaţia de semnalizare a incendiului se adoptă o serie de măsuri specifice: verificarea detectoarelor; verificarea centralei; verificarea circuitelor de legătură; verificarea generală a întregii instalaţii.

5.3.5.7. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIEI DE PROTECŢIE PRIN LEGARE LA PĂMÂNT ŞI A PRIZEI DE PĂMÂNT

În urma apariţiei unui defect în instalaţia electrică (de exemplu, o fază atinge carcasa metalică a motorului), omul poate fi supus unor tensiuni de atingere care îl pot provoca electrocuta.

Legarea la priza de pământ a elementelor metalice care în mod normal nu sunt sub tensiune (carcase, construcţii metalice, suporţi metalici etc.) face ca tensiunea de atingere să scadă sub o valoare periculoasă pentru om, aceasta reprezentând, în general, o măsură suplimentară de protecţie a omului contra tensiunilor accidentale de atingere.

Legarea la priza de pământ a carcaselor metalice sau a altor elemente care ar putea ajunge în mod accidental sub tensiune se face prin intermediul unei platbande fixe, realizate din oţel zincat şi montate la nivelul pardoselii.

Se recomandă o întreţinere permanentă a instalaţiei astfel încât, în cazul apariţiei unei tensiuni de defect în reţea, curentul electric să fie dirijat către priza de pământ. Importantă în acest caz este păstrarea continuităţii electrice a elementelor componente.

Se va reface de urgenţă orice legătură din instalaţie întreruptă în mod accidental care ar putea împiedica scurgerea curentului electric către pământ. Se înlocuieşte urgent orice componentă a reţelei care prezintă a stare de uzură avansată. Priza de pământ se verifică periodic, conform normativului în vigoare care reglementează acest domeniu, de către o firmă specializată.

Rezultatele fiecărui control trebuie trecute într-un registru de evidenţă şi trebuie să cuprindă:

· data efectuării verificării şi măsurării;

· condiţiile meteo în timpul efectuării acestora;

· metoda şi aparatele folosite;

· rezistenţa prizei de pământ măsurată;

· deficienţele constatate şi măsurile de remediere.

5.3.5.8. RECOMANDĂRI PENTRU ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIEI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI (INSTALAŢIA DE PARATRĂSNET)

Întreţinerea şi verificările periodice ale unei instalaţii de protecţie împotriva trăsnetelor sunt obligatorii.

Elementele componente ale instalaţiei îşi pot pierde în timp eficacitatea, din cauza coroziunii, intemperiilor, şocurilor mecanice şi a loviturilor de trăsnet.

Verificarea instalaţiei de paratrăsnet se realizează în mod obligatoriu în cadrul inspecţiei anuale. Controlul amănunţit al instalaţiei se realizează conform normativului în vigoare, la o perioadă impusă prin acesta.

Pentru o bună funcţionare a instalaţiilor electrice aferente unei şcoli este necesar ca o comisie de verificare să efectueze o inspecţie anuală care să constate starea acestora.

Pentru o verificare eficientă se recomandă ca, înainte de inspecţia comisiei, o persoană sau o firmă autorizată să efectueze un control amănunţit al instalaţiilor, conform normativelor în vigoare care reglementează domeniul. Aceste controale se vor efectua numai pe perioada vacanţelor pentru a nu se împiedica desfăşurarea activităţii în şcoală.

Persoana care a efectuat acest control trebuie să însoţească comisia de verificare în timpul inspecţiei şi are obligaţia de a răspunde întrebărilor adresate de către membrii comisiei referitoare la starea instalaţiilor electrice. Aceasta mai are obligaţia de a efectua verificările solicitate de membrii comisiei în timpul inspecţiei. Persoana care efectuează controlul instalaţiei răspunde pentru corectitudinea realizării acestuia.

Instalaţiile electrice, ale căror elemente componente, în mod normal, se găsesc sub tensiune, se verifică în mod obligatoriu după fiecare modificare sau reparare a construcţiei, după seisme sau după explozii produse în apropierea clădirii.

Verificarea curentă a instalaţiilor electrice şi a sistemelor de iluminat prin examinarea vizuală a elementelor componente aflate la vedere (întreruptoare, prize, corpuri de iluminat, surse de lumină, tuburi de protecţie în montaj aparent etc.) se va face printr-un control preventiv realizat la cel mult 30 zile. Acest control poate fi realizat de către administratorul clădirii sau director şi în cazul în care este constatat un defect, aceştia au obligaţia de a anunţa o persoană autorizată care să remedieze defectul.

Orice modificare a instalaţiei electrice se face numai de către un proiectant autorizat.

Pentru o întreţinere corespunzătoare a instalaţiilor electrice, primăria are rolul de a interveni în rezolvarea problemelor legate de furnizarea energiei electrice.

Primăria trebuie să aibă în dotare un aparat de măsurare a iluminării în planul de lucru numit “luxmetru”, care să fie pus la dispoziţia comisiei pe toată durata inspecţiei. Aceasta are obligaţia să pună la dispoziţia directorului şcolii o persoană sau o firmă autorizată în domeniu, ori de câte ori este nevoie.

BIBLIOGRAFIE

· Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Norme educaţionale republicane pentru realizarea investiţiilor cu scop educaţional, Bucureşti, 2002

Legislaţie

· Legea nr.10/1995, privind calitatea în construcţii

· HGR 272/1994 - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii

· HGR 273/1994 - Hotărîre privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora: Norme de întocmire a Cărţii tehnice a construcţiei HGR 766/1997 - Hotărâre pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii

· Legea nr. 426 / 2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor

· Act Normativ C107/1/1997 privind confortul termic

Recepţia şi cartea construcţiei

· P 95/1977 - ICCPDC 148/16.09.1977 - BC 1/1977 - Normativ tehnic de reparaţii capitale la clădiri şi construcţii speciale

· C 149/1987 - ICCPDC 83/21.08.1987 - 8C5/1987 - Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat

· P130/1999 - MLPAT 109/N/01.08.1997 - BC4/1998 - Normativ privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor

· P130/1990 – MLPAT 109/N/1997-BC4/1998 - Normativ privind urmărirea comportării în timp a construcţiilor - Recepţia şi cartea construcţiei

Reglementări privind instalaţiile termice

· I 13-97 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală

· P95/1977 – ICCPDC 148/1977 – BC 1/1977 – Normativ tehnic de reparaţii capitale speciale

· I 5 – 98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare la clădiri şi construcţii

· I 13 – 97 – Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală

Reglementări privind instalaţiile sanitare

· I1 – 78 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din policlorură de vinil (PVC) neplastifiată

· I8 – 78 - Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de apă din tuburi din azbociment

· I9 – 94 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare

· I9/1 – 96 - Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare

· NP 003 – 96 - Normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor tehnico-sanitare şi tehnologice cu ţevi din polipropilenă

· I44 – 93 - Îndrumar pentru soluţii şi măsuri în exploatarea instalaţiilor sanitare în vederea reducerii pierderilor şi risipei de apă

· I22 – 99 - Normativ pentru proiectarea şi executarea conductelor de aducţiune şi a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor

· NTPA 002/1997 - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor

· P 118 –99 - Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor

· I 5-98 - Normativ privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Reglementări privind instalaţiile electrice

· I20/2000 - Normativ privind protecţia construcţiilor împotriva trăsnetului

· NP–I7 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000V c.a. şi 1500V c.c.

· RE-I23 - Instrucţiuni de exploatare şi întreţinere a instalaţiilor de legare la pământ

· PE116 - Normativ de încercări şi măsurători la echipamente şi instalaţii electrice

· 3.1RE-I15 - Instrucţiuni privind calibrarea, înlocuirea şi evidenţa siguranţelor fuzibile

· 3.2 RE-171 - Instrucţiuni privind montarea, exploatare şi încercarea mijloacelor de protecţie contra supratensiunilor

· NP-061-02 - Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri

· PE017 - Regulament privind documentaţia tehnică în exploatare

· C65 - Normativ pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi a instalaţiilor aferente NPSM65 - Norme specifice de protecţia muncii pentru transportul şi distribuţia energiei electrice

· O.G.nr.60/1997 - Ordonanţa privind apărarea împotriva incendiului

· PE 131 - Regulament de exploatare tehnică a motoarelor electrice

instalaţii SANITARE
Numele şcolii:			Data inspecţiei:		Fonduri:
Localitatea:			Numele persoanei care a completat formularul:
Identificaţi o componentă anume în conformitate cu descrierea, lăsaţi spaţiu gol dacă componenta nu există	Satisfăcător	Nesatisfă-cător	Dacă este nesatisfăcător, descrieţi problema	Unde se găseşte în clădire componenta a cărei stare a fost evaluată drept nesatisfăcătoare

REŢELE EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ DIN INCINTĂ
Sursa de apă^,,**
Staţii de pompare ale apei amplasate exterior clădirii (staţia de hidrofor amplasată în cabina puţului)^,,**;
Rezervoare de apă pentru consum menajer, amplasat exterior sau de incendiu, acolo unde este cazul^{, *}
Traseele reţelei de apă rece din incintă^**
Căminul de branşament^,*
Apometrul^,*
Robinetele (armăturile) amplasate în reţeaua exterioară^,*
Hidranţi de incintă^,*
INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
Rezervorul tampon (inclusiv robinetele cu plutitor)^,*
Recipientul de hidrofor^,*
Presostatul^,*
Pompe^,**
Aparate de măsură şi control^,*
Conductele de distribuţie a apei în clădire^**
Robinetele sau bateriile montate pe obiectele sanitare^,*
INSTALAŢII INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ CALDĂ
Echipamentele de preparare a apei calde, respectiv boilere sau preparatoare instantanee de apă caldă^,*
Conductele de distribuţie a apei calde la consumatori^**
Armăturile şi robinetele amplasate pe conductele de apă caldă ^,*
INSTALAŢIILE DE CANALIZARE
Obiectele sanitare şi racordurile lor la instalaţia de canalizare^,*
Sifoane de pardoseală şi de terasă^,*
Conducte interioare de canalizare^,*
Căciuli de ventilare a canalizării interioare^,*
Cămine exterioare de canalizare din incintă^,*
Guri de scurgere exterioare din incintă pentru canalizarea pluvială^,*
Colectoare exterioare de canalizare din incintă^,*
Cuve etanşe vidanjabile^,*
Instalaţia de stins incendii
Instalaţii interioare de stins incendii cu hidranţi interiori^,**
Instalaţii interioare de stins incendii cu sprinclere^,**
Instalaţii interioare de stins incendii extinctoare mobile^,**
INSTALAŢIA DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE COMBUSTIBILE
Conductele instalaţiei interioare de gaze^,**
Armăturile montate pe gaze^,**
Regulatoarele de gaz^,**
Dispozitivele de siguranţă^,**
Arzătoarele^,**
Aparatele de consum^,**

1. INTRODUCERE

1.1. Generalităţi

1.2. Obiectul Manualului de întreţinere şi urmărire a comportării în timp a clădirilor şcolare (Manual de mentenanţa pentru clădiri şcolare)

2. MANAGEMENTUL MENTENANŢEI

2.2. Componenţa echipei

2.3. Planificarea lucrărilor şi stabilirea priorităţilor.

2.4. Decizia şi informarea / comunicarea

3. BUGETUL MENTENANŢEI

3.1. Finanţarea unităţilor de învăţământ

3.1.1. Baza legală a finanţării unităţilor de învăţământ

3.2. Bugetul unităţii de învăţământ

3.2.2. Structura unui buget de venituri şi cheltuieli

3.3. Bugetul de mentenanţă

3.3.1. Conţinutul bugetului de mentenanţă

3.3.3. Utilizarea bugetului de mentenanţă

3.3.4. Calculul bugetului de mentenanţă. Schema generală a bugetului de mentenanţă.

3.4. Marketingul mentenanţei

4. TEHNICA LUCRĂRILOR DE MENTENANŢĂ

4.1. Arhitectura

4.1.1. Amenajări exterioare

4.1.2. Faţade şi lucrări la exteriorul clădirii

4.1.3. Lucrări interioare

4.1.4. Mobilierul

4.1.5. Bugetul mentenanţei lucrărilor de arhitectură

4.2. Structura

4.2.1. Structura de rezistenţă

4.2.2. Structura acoperişului

4.2.3. Structura pereţilor neportanţi (despărţitori)

4.2.4. Bugetul mentenanţei lucrărilor de structură

4.3.5. Bugetul instalaţiilor sanitare

4.4. Instalaţii termice de încălzire, ventilare, climatizare

4.4.1. Instalaţii de încălzire

4.4.4. Bugetul instalaţiilor termice

4.5.3. Instalaţiile electrice de curenţi slabi

Sisteme de iluminat normal şi de siguranţă

Instalaţia electrică de forţă şi automatizare

Instalaţia de curenţi slabi

Instalaţia de paratrăsnet

4.5.6. Bugetul instalaţiilor electrice

5. ANEXE

5.3. Recomandări pentru exploatare, întreţinere şi proiectare;

I

TOTAL VENITURI

5.3.1. Arhitectura

Instalaţii de stins incendii cu hidranţi (exteriori şi interiori)

Instalaţii de stins incendii cu sprinklere

Instalaţii de stins incendii cu extinctoare mobile

5.3.5. Instalaţii electrice

BIBLIOGRAFIE